Severance

Gata.

Mulțumesc.

Ce citești?

Scuze. Ce citești?

Tema convertirii religioase în "Moartea lui Ivan Ilici" de Tolstoi.

Nu-mi spune tot.

Tu?

- Ce citești... - Eu? Păi...

Da, e fascinant.

"Nimic nou pe frontul de 'iarbă':

drogurile printre soldații Primului Război Mondial".

- Termină. - Nu, asta e.

E un geniu, pică-i pe restul.

Subscriu.

Scuză-mă. Cine ești?

Gemma.

Bine.

Mark.

- Încântată, Mark. - Asemenea.

Gemma, unde erai?

Va fi bine.

Ar putea avea unele lacune.

Pasagere, să sperăm.

Ești doctor?

Să chem o ambulanță?

Poți să-mi răspunzi la întrebări, te rog?

- Să chem o ambulanță? - Nu.

O să doarmă un pic.

- Cât timp? - Greu de zis.

Ne trebuie echipamentul de jos. Ești neîndemânatică?

De ce ai echipament în subsolul lui Mark?

Fratele tău se reintegrează.

Ba nu.

- Știu că ți-ai făcut griji. - Clar ești mai deșteaptă ca mine,

așa că iartă-mă dacă o spun pe șleau,

dar dacă-mi mai folosești fratele ca cobai, te arunc de pe un pod.

- Devon... - Gata.

- Discutăm mai târziu. - Nu!

Nu mai avem ce discuta. Acceptă.

Sfârșit.

Asta vrea el.

- Vrea să știe dacă Gemma e în viață. - Este.

- Nu te juca cu mine. - E în viață.

Ai mâncat azi, dragă?

Da.

Ai citit?

50 de pagini.

Gimnastică?

Da.

Dacă ai fi prinsă într-o alunecare de teren,

ți-ar fi mai frică să te sufoci sau să te îneci?

Să mă înec.

Câte camere azi?

Șase.

Rahat.

Pregătită?

Ai ajuns.

Pot să iau o pauză, vă rog?

Nu mult.

Dar au trecut șase săptămâni.

Doar ce-am fost aici.

Știu.

Nimănui nu-i place la dentist.

Ar fi trebuit să fiu contabil, cum voia mama.

Te rog, ia loc.

Excelent.

Să vedem ce e de făcut.

Gura mare, te rog.

Cât am stat acolo?

Două ore.

Bine.

Tărtăcuță.

Vreau să te trezești.

Te rog, trezește-te.

Bună. Sănătate.

Scuze.

- Bună. - Bună.

- M-am distrat aseară. - Și eu.

Scuze. Am un curs la trei despre Hadji Murad

- și nu-s pregătită. - Nu-i nimic.

Ți-am adus ceva.

O fermă de furnici.

Aseară ai spus că-ți plac furnicile.

Am spus că-mi plac plantele.

Plantele.

- Urăsc furnicile. - Rahat.

- Dar ador fermele. - Bine.

Sunt în urmă rău.

Nici măcar nu-s aici.

Nu ești aici? Bine.

Ce faci?

Ce faci? Ce faci?

Da.

- Serios? - Era la reduceri.

Și cine-l asamblează, meștere? Tu?

Sunt bun la meșterit.

Nu, nu ești.

- Ce? Cum îndrăznești? - Ești apucăcios.

Apucăcios?

Bine, poate că sunt.

Îmi place.

- Ce s-a întâmplat? - N-a fost atât de rău.

Pentru tine. Te cațeri ca un gecko.

Erau 800 m de stâncă golașă.

Sună distractiv.

Erau câțiva bolovani.

Bolovani? Era zona morții de pe Everest.

Chomolungma.

- Cadavre înghețate? - Nu, m-am uitat.

Dar am dovezi foto. Uite.

- Ce-i cu tine? - Uită-te.

- Da, Ricken, ce-i cu tine? - Da.

În generală m-am cățărat prima oară.

Ce?

- Sună dureros. - Știm la ce se referă.

Scuzați-l.

Am muntele în sânge. Nu-mi cer scuze.

Cum ai coborât?

- Am alunecat pe fund. - Ai poze?

Nu. Era o zonă fără fotografii.

O zonă a morții fără fotografii.

Exact. Mersi.

O să facem o excursie într-o zi. Singuri. O să fie o aventură.

Mi se pare că petrecem mult timp împreună.

- Nu suficient. - Serios?

- Nu bei? - Ce o să facem acolo?

Știai că poți purifica urina...

- Termină. - ...în apă potabilă?

De ce aș face asta?

Să te bucuri de frumusețea naturii.

De ce vrei s-o faci atât de mult?

- Bine. - Vreau să te cunosc mai bine.

De ce e nevoie să vii cu mine...

Scumpo, știi unde am pus cheile?

- Ești bine? - Nu.

Dră Casey.

Am venit s-o observ pe Helly R.

N-am fost anunțat.

Ordinele drei Cobel. Trebuie să observ semne de tristețe

și s-o încurajez verbal să renunțe la alte tentative de sinucidere.

Barierele de disociere rezistă?

Da, tehnologia funcționează.

Îți place de ea.

E simpatică.

Și ei îi place de mine, desigur.

N-a încercat să-ți rupă degetele?

Bună.

- Bună. Imediat. - Mulțumesc.

Știi...

mulți oameni trec prin asta.

Te iubesc.

Și eu.

Îmi pare rău.

Ești pregătit?

E timpul.

Sunt pregătit.

- A treia oară e cu noroc. - Așa se spune.

O să-ți scriu un bilet de mulțumire.

Le urăști.

Am emoții.

Dragă?

Am spus că am emoții.

Înțeleg, dar mai avem puțin.

Și undeva, un copil ne așteaptă.

Trebuie doar să-l căutăm.

Dacă nu funcționează?

Întoarce-te și apleacă-te.

Scuze. Ești bine?

Cum te simți?

Mă doare gura.

Ce cameră ți-a provocat durerea?

Prima.

Wellington.

Câte camere ai vizitat azi?