Severance

Tată.

O zi importantă.

Da.

Nu mănânci?

O să mă uit.

Ne ocupăm de domnul Bailiff.

Aș vrea să le mănânci crude.

Dezvelește-l.

Eustice Huang.

Azi se încheie bursa ta de iarnă.

Felicitări.

Patul tău va fi mutat din casa părinților tăi

în Centrul de empatie Gunnel Eagan din Svalbard,

unde vei lucra la gestionarea reformelor globale.

Credeam că voi termina trimestrul.

Empatia te așteaptă, colegă Huang.

Poți să-ți reiei îndatoririle zilei.

O navetă te va lua la apus.

Dar mai întâi...

pune jocul pe masă.

Manualul cere să marchezi avansarea cu un sacrificiu material.

Jocul tău cu inele mi s-a părut potrivit.

Din nou.

Din nou.

- Asher a luat copiii. - Grozav.

Ți-am sărutat eul interior.

Ce-ai zis?

Ți-am revăzut eul interior la Lumon.

Și înainte să plec,

ne-am sărutat un minut.

Ce?

Îmi pare rău.

Cum?

Ce dracu'?

N-a...

Ce?

N-a însemnat nimic?

Nu asta voiam să spun.

Da.

Ești distant, știi asta.

E nasol rău din toate punctele de vedere.

Doar...

Îmi amintește de cum erai.

- Bine. - Dylan?

Mă duc la muncă să câștig bani ca să ne hrănim copiii.

- Vrei să încetezi... - Și te rog să nu mă mai urmărești

și să-mi folosești corpul ca să mă înșeli.

- Nu pleca. - Știi ceva?

Din moment ce n-aș avea de unde să știu dacă se întâmplă sau nu,

poate-ar trebui să demisionez.

Intru, demisionez și-l scot din schemă. Ce zici?

Burt.

"Ar putea avea legătură

și cu câteva dispariții sau decese recente."

Goodman ar putea fi implicat

ca executor sau bătăuș Lumon".

"Bătăuș Lumon." Doare.

Nu foloseam cuvinte de genul ăsta.

La Lumon, limbajul e foarte specific.

Asta a fost înainte.

Acum știu că am greșit.

Știu că nu ești cu ei.

Facem o tură cu mașina?

Burt, îmi pare rău.

Hai cu mașina.

Da?

- E ora nouă. - Și?

Numerele nu se mișcă.

Numerele nu se mișcă.

S-ar putea să întârzie.

Cota trebuia atinsă azi.

Adu-l aici imediat.

E cineva?

Mark?

- Știi unde ești? - Sunt bine.

Unde ești?

În mașina ta împuțită.

Drăguț.

Eu sunt eu sau un xerox?

Din păcate, ești tu.

E o greșeală.

Îmi pare rău. Vântul trecea

prin gaura din spatele craniului tău, n-am auzit.

Ai zis că planul meu e o greșeală?

Noi i-am spus tot, ea nu ne-a spus nimic.

- Nu putem avea încredere în ea. - Da.

Am ajuns.

Ea n-a ajuns.

Dacă e o capcană?

Poate e, poate nu e, nu știu.

Dar avem nevoie de ea.

Nu răspunde.

- Unde e Mark? - Poftim?

E a doua zi la rând când nu-i aici. Mai vine?

Sunt informații confidențiale.

I-a mai curs sânge din nas.

E bine?

- De ce? - De ce?

E șef de departament.

Cât lipsește Mark, Dylan e.

Ca tine și Cobel?

Înlocuiești o piesă cu alta.

Ajunge, Helly R.

Vrei să zici Helly E.

Helena Eagan e angajatoarea mea.

Tu ești subalterna mea și ai o atitudinde de insubordonare.

Nu mai spune.

Las-o deschisă.

Ți-am zis de noi.

Ce?

Dimineață i-am zis soțului meu despre noi.

S-a bucurat pentru noi?

Nu.

Ar trebui, pentru că... te fac fericită.

Știu.

Și el nu te face.

Nu ne mai putem vedea.

A zis că-și dă demisia.

Nu știu dac-o s-o facă.

Dar poate dacă-i spun că s-a terminat...

- Nu. Stai. - E doar vina mea.

- N-ar fi trebuit să vin aici. - Stai.

Gretchen, viața mea a început când ai venit aici.

Nu e adevărat.

Toate-ți merg ca pe roate.

Nu, nu merge.

Am doar asta și niște radiere!

- Îmi pare rău, trebuie să plec. - Nu, stai, stai.

Gretchen...

Doamne! Te iubesc.

Știu că-s doar un eu interior, dar te iubesc enorm.

Gretchen...

Ți-am făcut ăsta. Pot să-ți ofer o viață. Te rog.

Îmi pare foarte rău.

Gretchen.

Gretchen!

Ar trebui să-l păstrezi.

Pentru cineva pe care-l întâlnești aici.

Sunt doar cei de la O&D și căprarii.

Din câte știm noi.

E soția mea.

Nu-i soția ta...

Fiindcă nimeni n-ar trata pe cineva pe care-l iubește cum a făcut-o ea.

Cum ne tratează eul nostru exterior, gândindu-se doar la ei.

Bine, dar ce putem face?

Până la urmă, suntem blocați aici, fără vieți și fără familie.

Irving era familia ta.

- Las-o... - Ți-a lăsat un mesaj.

Coridorul negru.

Nu știu dacă știa unde duce, dar credea că e important

și te-au convins să-l trădezi

pentru o femeie pe care nici măcar n-o cunoști.

Știi că suntem aici din vina ta, nu?

Ba nu.

Și dacă suntem atât de diferiți de eul nostru exterior,

de ce nu ne-am dat seama că lipseai?

Irving și-a dat seama.

Mark nu și-a dat seama.

Îmi pare rău, cred că sunt un dobitoc și aici.

Bună, Mark.

Ce mai faci?

Super.

Soția mea e prizonieră la Lumon

și am fost operat pe creier în subsolul meu.

Tu?

- Acum suntem aliați, nu mai e nevoie... - Nu mai suntem vecini?

- Scuze, sunt confuz. - Ne poți duce la cabana aia

- să vorbim cu eul lui interior? - Nu încă.

Chiar și pe întuneric, e periculos. Așteptăm noaptea.

- E periculos. - Da.