The Hunt (Traqués)

- Ce faci? - Verific ceva.

S-a întors Estelle?

Nu. Am sunat-o acum 20 de minute.

Ați vorbit?

Nu, a intrat mesageria.

- Nu venea devreme azi? - Ba da, dar e cu Tara.

S-o fi uitat la un serial noaptea și a uitat să-și încarce telefonul.

- Ai sunat-o pe mama ei? - Poftim?

- Vrei s-o sun? - Da.

Nu tu ziceai s-o lăsăm mai liberă?

- Erai punctual ca adolescent? - Nu, dar erau alte vremuri.

Umblă tot felul de nebuni.

O fată de vârsta ei... Mă duc s-o iau. Are doar 16 ani.

- Acum? - Da, acum.

Îl cheamă Rudy.

Ciudat nume, dar e simpatic.

- Nu e? - E ok.

Ce să-i spun?

Nu-i răspunde. Nu-l cunoști.

Nu e vreun fraier de la școală.

Hai, e drăguț, scrie frumos.

- Bine. - Așa te vreau!

- Bine. - Fir-ar!

„Vrei să ne cunoaștem? ”

„Bună, Rudy. Normal. ”

- Și un zâmbet. - Și un zâmbet, normal.

Ce-i accepți!

- Nu-l cunoști. - Zău?

Ce dacă întârzii o oră?

Îmi fac temele, învăț.

La ce-am întârziat?

Să mă uit la televizor cu voi?

Ai întârziat și nu dădeam de tine. Te-ai gândit că ne facem griji?

Serios? Aici unde trăim? De ce să vă faceți griji?

Ai luat și arma cu tine? Să nu ne urmărească?

Bine, fă mișto.

VÂNĂTOAREA

RULOTE

Veniți. Modelul ăsta vi se potrivește mai bine.

Patru cartușe. Unul pentru fiecare. Și un emițător pe mașina mea.

De ce l-ai adus aici?

Verifică-ți mașina. Le zic și celorlalți.

- De când te urmăresc? - De unde să știu, Gil?

Au o rază limitată. Mai ales în munți.

Poate te urmăreau când erai cu noi.

Mai bine ne-am pune o țintă pe spate. Ar fi mai rapid.

Dacă știu unde stau, vă vor găsi și pe voi.

Crezi c-o să ne ia prin surprindere și-or să ne execute?

De ce crezi că vor să se răzbune?

Mesajul nu e destul de clar?

În locul lor, aș încerca să ne ucid pe toți deodată.

Nu presupune că gândești ca ei.

Eu l-am ucis. Mergem la poliție. O să ne protejeze.

Să ne protejeze?

Pentru lege, suntem mai periculoși decât ei.

Nu intri la pușcărie pentru amenințări.

Dacă n-a vorbit nimeni, suntem toți complici. Clar?

Ați înțeles?

Da, Sonia? Mă auzi?

- Da. - Totul e bine?

Da.

- Sigur? - Sunt bine.

Vreau să vorbim. Să trec pe la tine?

- Dacă vrei, da. - Sunt la 15 minute. Vin.

- Bună. - Bună. Ești bine? Pot să intru?

Intră.

Dar...

E mama.

Ce e?

Ce s-a întâmplat aici?

Nu voiam să vii.

A trecut pe aici fostul meu.

Cine?

Fostul meu soț. A ieșit de la închisoare.

S-a dus la mama și a amenințat că o omoară

dacă nu-i spune unde stau.

Așa că i-a spus și...

Mă întreba despre viața mea, despre casă, cu cine sunt.

- Când a ieșit? - Nu știu.

Înnebunise. A luat televizorul, cardul de credit, bijuteriile.

- Apoi a distrus totul. - Îmi pare rău.

E mama. Își face griji. S-o sun.

Știi unde e acum? Crezi c-o să mai sune?

Nu știu.

De ce nu mi-ai spus despre soțul tău?

Fostul soț.

Nici eu nu te întreb despre soția ta.

Când m-ai sunat mai devreme, ai spus că vrei să vorbim.

- Despre ce? - Lasă. Nimic.

Fă o plângere.

- Crezi? - Sigur. Vin cu tine, bine?

Vreau să-mi spui dacă mai sună. Dacă se întoarce, sună-mă imediat.

Te protejez. O să fie bine, da?

- Bine. - Îmi pare rău.

Îmi pare rău.

Îmi pare foarte rău.

COMENZI DE LIVRAT

Ce faci?

Verific ceva.

Văd un apartament joi.

Perfect.

N-o să te mai pot ajuta cu chiria.

Am nevoie de mașină după-amiază. Pot s-o iau?

S-o iei și pe Celia de la dans.

Cară-te! Și tu, și potaia ta!

Sunt destul de clar?

Du-te dracu'.

Mi-e milă de ăștia care se joacă cu viața lor.

Să-mi bag picioarele!

V-am zis că nu vreau să vă mai văd!

Tu erai. Gura, Houston!

Intră.

În sfârșit, o să gătesc.

Ce a fost asta, Ricky?

- Cine se cred ăia? - Nu-ți face griji.

Eric n-a lucrat niciodată pentru alții și nici n-o s-o facă.

Ce voiau?

Ce-ți pasă? Te-au deranjat pe tine?

- I-ai văzut? - Da.

Ai banii?

Da, un minut. Am treabă.

- Ai internet? - Da, de ce?

YouTube. Știi ce e un tutorial?

Atunci nu mai căsca ochii la mine.

Producție proprie.

E o problemă cu electricitatea aici.

Când deschid robinetul, cade curentul.

Nu conduci niciodată. Bateria trebuie schimbată sau încărcată.

- Îmi aduci una? - Pot să-ți fac rost.

Trebuie să plecăm rapid din cauza idioților ălora.

Nu-i așa, iubito?

Trebuie să plecăm.

- Perfect. O luăm de la capăt. - Bine.

- E tatăl tău. Bună. - Bună.

- Am întârziat mult. Scuze. - Nu-i nimic.

- Mulțumesc. Pa. - Mulțumesc. Pa.

- Ești bine? - Da.

- Te-ai distrat? - Da.

Vino-ncoace.

- De unde ai asta? E nouă? - Nu, mi l-a dăruit unchiul.

Unchiul? Care unchi?

Cel care a vorbit cu mine.

- Acum? - Nu, mai devreme, când erau părinții.

Totul bine?

Roua cerului e o plantă carnivoră roșie

cu un nume care provine din cuvântul grecesc „drosos”.

Provine...

din perii glandulari lipicioși, care arată ca niște perle

când sunt acoperiți de picături.

Aceste picături atrag insectele.

Planta secretă o substanță dulce pentru a prinde țânțari lângă lacuri.

E o capcană care capturează orice creatură se apropie...

Nemernicilor!

Dacă sunteți acolo, dispăreți imediat!

Dacă vă prind, vă omor!

Haide!

Mai repede!

Prinde-o!

O ajungem!

Prinde-o!

Oprește. Cobor eu.

Prinde-o.

Hai.

- Ajutor... - Ești bine?

DR. CHRISTEL DELVAL

Am nevoie de ajutor.

- Ce se întâmplă? - Am fost atacată.

Intră.

- Aici. - Mulțumesc.

Respiră.

- Să chemăm poliția? - Nu, fără poliție.

Ești sigură?

Doamnă doctor!

Doamnă doctor?

Dnă doctor, deschideți. Avem un rănit!

Deschideți, vă rog! Doamnă!

E deschis. E-n regulă.

- Dnă doctor, a fost înjunghiat! - Liniște.

- E înăuntru, lumina e aprinsă. - Dnă doctor!

Stai aici.

Nu te mișca, chiar dacă vine cineva.

Dnă doctor!

Deschideți, avem un rănit!

A pierdut mult sânge!

Dnă doctor!

Vă rog, dnă doctor! E târziu, dar...

- Ce se întâmplă? - Bună seara.

Bună seara, doamnă doctor. Scuze de deranj la ora asta.

Avem un rănit.

- Ce s-a întâmplat? - L-au înjunghiat. Nu-i cunoșteam.

- În loc să mergem la spital... - Nu sunt chirurg.

Știm ce să facem. Ne dați instrumente?

Lăsați-ne să trecem. Să vedem mai bine ce are.

- La stânga. - Unde?

La stânga.

- Ești bine? - La naiba.

Hai.

O clipă, nu faceți mizerie.

Unu, doi, trei. Haide.

La naiba.