The UnXplained

O bijuterie sacră care își

condamnă proprietarii la moarte.

Capete de piatră misterioase

care dezlănțuie un blestem celt înfricoșător.

Și fragmente ale trecutului despre care se spune

că aduc ghinion

celor care îndrăznesc să le bage în buzunar.

Este oare posibil ca o vrajă, un blestem

sau o condamnare

să posede un obiect,

să facă prăpăd într-un loc

sau să facă rău unei persoane nebănuitoare?

Chiar și scepticii în ale supranaturalului

se vor opri să ia în considerare posibilitatea

ca suferința, ghinionul

și chiar moartea

să fie cauzate de un blestem.

Dar este această putere de a pedepsi

rezultatul invocării unor forțe întunecate

sau pur și simplu credința în

ceea ce ar putea fi considerată superstiție?

Ei bine, asta vom încerca să aflăm.

Potrivit Sfintei Scripturi,

acest loc a fost ales de Dumnezeu

ca un loc în care vechii israeliți

să efectueze un ritual

menit să-i pedepsească printr-un blestem pe cei care au nesocotit

poruncile Atotputernicului.

Deși a fost un subiect de dezbatere,

în mod remarcabil, dovezi ale acestei practici au fost descoperite în 1980

când arheologul Adam Zertal a descoperit un altar ritualic

datând din 1200 î.Hr.

Iar săpăturile recente par să confirme și mai mult

povestea biblică a acestui loc numit

Muntele Blestemului.

Am condus o echipă

în decembrie 2019

la situl Muntele Ebal,

iar ceea ce am vrut să fac a fost să mă întorc și să analizez

grămezile de steril ale lui Adam Zertal din anii '80.

Toate săpăturile lase în urmă gromezile de steril după prelucrare.

Pentru că experiențele mele anterioare cu vechile grămezi de steril

fuseseră că arheologii

au ratat majoritatea micilor descoperiri care erau importante.

Așa că am reușit să găsim din nou grămezile de steril

de pe Muntele Ebal și să le cernem,

iar în timpul acestui proces de cernere

am descoperit acest mic 'defixio' de plumb.

Iar un 'defixio' este o plăcuță de blestem,

și tocmai asta a făcut-o atât de interesantă,

este faptul că Biblia definește

Muntele Ebal drept Muntele Blestemului.

Oamenii din antichitate scriau blesteme pe plumb

pe plăcuța de la Muntele Ebal.

Puteam vedea la exterior că existau ceea ce păreau a fi

simboluri proto-alfabetice.

Inițial, scrierea s-ar fi întins pe toată lungimea,

dar acum este împăturită în două jumătăți.

Plăcuța nu a fost niciodată concepută să fie deschisă.

Odată ce blestemul este scris și apoi sigilat, el devine obligatoriu.

E ca și cum ar fi înregistrat acum la Dumnezeu

sau la zei.

Acest mic artefact oferă o perspectivă

asupra unei credințe antice cu adevărat fascinante:

faptul că scrisul putea invoca un blestem supranatural

și putea abate o pedeapsă divină.

Dar cât de răspândită era această practică?

Defixiones își au originea în

Grecia antică, Roma antică, în acea-acea perioadă,

și sunt doar fâșii subțiri de plumb

pe care a fost incizat un blestem.

Am găsit mii de astfel de obiecte pe tot teritoriul Europei.

Sunt destul de comune pentru nivelul artefactelor arheologice.

De obicei, aceste defixiones căutau dreptate

sau căutau răzbunare.

Sau încercau doar să facă un concurent să piardă,

indiferent care era acea competiție, fie că era un pretendent rival,

un sportiv rival, un politician rival.

Erau menite să-i facă pe acei concurenți

să eșueze în demersurile lor.

Oamenii scriau o vrajă sau un blestem

ori numele cuiva pe care îl disprețuiau profund,

având ideea că zeii vor face apoi

ca acest blestem să prindă viață.

Și aceștia sunt oameni care adesea

scriu despre propriii vecini.

Și, și mai rău de atât,

există figurine cu mâinile

legate la spate, cu picioarele strânse,

îngropate de parca ar fi fost înmormântate.

În lumea antică,

oamenii credeau că blestemele pot aduce

ruină, boală și chiar moarte.

Dar cum a devenit acest act răzbunător

o practică obișnuită?

Un blestem este, în esență, un mesaj verbal,

scris sau rostit, menit

să invoce puteri supranaturale

pentru a face rău altei persoane.

În ceea ce privește originea lor reală,

cred că este unul dintre acele lucruri

care au existat dintotdeauna.

Eserau o modalitate foarte practică

de a încerca să rezolvi problemele care pot apărea în viață,

putând invoca forțe supranaturale

care să acționeze în numele tău.

Termenul 'blestem' provine probabil

din latinescul 'cursus', care se referă

la blesteme sau rugăciuni creștine.

Și există o mare varietate a scopurilor pe care le aveau blestemele.

În Grecia antică, de exemplu,

existau blesteme cunoscute sub numele de katadesmoi,

care erau blesteme de legare.

Așadar, ele puteau fi folosite în dragoste.

Dar nu era vorba de dragoste în sens romantic.

Ele erau menite să facă pe cineva

aproape dependent fizic de altcineva.

Inapoi să doarmă, incapabil să mănânce,

nefiind capabil să găsească plăcere alături de altcineva.

Există blesteme foarte, foarte puternice

care au menirea să

tulbure, distrugă și afecteze oamenii,

câteodată chiar să-i ucidă.

Oamenii obișnuiau să amestece lucruri

cum ar fi bucățele de pământ din cimitire...

se numește țărână de mormânt...

sau chiar cuie din sicrie,

și le măcinau transformându-le într-un fel

de poțiune malefică și apoi rosteau vrăji asupra lor.

Iar oamenii chiar credeau că aceste lucruri funcționau.

Credeau că dacă blestemi pe cineva în felul acesta,

toate acele lucruri teribile s-ar putea întâmpla cu adevărat cuiva.

Înregistrările arheologice dovedesc

că blestemele erau unelte comune

pentru a transmite suferință în lumea antică.

Dar, de necrezut, practica inscripționării blestemelor pe plumb

s-ar putea să fie mult mai veche decât ne-am imaginat,

pe baza analizelor suplimentare

ale remarcabilei tablü găsite pe Muntele Ebal.

Aici am scos la iveală o tăbliță cu blesteme

de pe Muntele Ebal,

unde Biblia spune că au rostit

blestemele legământului.

Și de aceea a devenit

o știre atât de importantă.

Tăblița era fragilă.

Dacă încercai s-o deschizi,

atunci începea să se dezmembreze.

Dar am simțit că textul principal

urma să fie pe partea interioară.

În cele din urmă, am ajuns în Praga, Cehoslovacia,

iar ei au scanere tomografice de înaltă tehnologie

care reușesc să treacă prin plumb,

iar apoi poți începe să vezi exact ceea ce îți dorești.

Iar când am început să văd primele scanări,

literele reprezentau într-adevăr această scriere proto-alfabetică,

care datează tocmai din Epoca Târzie a Bronzului.

În jur de 1400 î.Hr., sau poate 1350, undeva

în acea perioadă.

Și astfel, pornind de acolo,

am început să vedem cum se dezvăluie inscripția.

Miezul blestemului este:

'Blestemat ești de zeul Iahve.'

Atunci am simțit o uimire profundă și un șoc,

deoarece Iahve era zeul israelit.

Ceea ce pretind că au descoperit

este destul de șocant.

Această tăbliță antică

pe care o datează

de acum aproximativ 3.200 de ani

nu este un text juridic.

Nu este un poem.

Este un blestem.

Dacă reconstrucția lor academică este corectă,

aceasta ar fi cea mai veche inscripție ebraică

pe care o avem.

Iar faptul că această inscripție este un blestem

este, de asemenea, destul de șocant.

Deși afirmația rămâne controversată,

este remarcabil să te gândești că cea mai veche

scriere ebraică descoperită vreodată

ar putea fi un blestem.

Dar au posedat oare cândva aceste cuvinte

adevărate puteri supranaturale?

Ei bine, chiar și astăzi, credința în blesteme

este foarte vie.

Un sondaj recent a arătat că

în jur de 30% dintre adulții americani

cred în puterea blestemelor în timpurile moderne.

De fapt, s-au înregistrat procente mult mai mari

în alte regiuni ale lumii.

Așadar, este clar că aceasta nu este doar

ceva în care credeau popoarele antice.

Încă mai există foarte, foarte mulți oameni în lume

care încă mai cred în puterea blestemelor.

Celebrele case de licizații de lux Christie's

acceptă oferte pentru pietre prețioase și bijuterii cu multe carate.

Printre loturi se află un colier ornamentat

ce prezintă un diamant negru imens

cu o reputație cu adevărat sinistră.