Widow's Bay

Cândva o insulă nelocuită,

la 78 de km de coasta colonială a New England,

se află Widow's Bay.

În prezent, casă a peste 3000 de persoane,

un oraș ce conține pescari, familii și prieteni,

totul datorită unui singur om.

Mulțumim că ați urmărit călătoria lui Richard Warren

de la un simplu negustor,

la primul prefect și la protectorul insulei,

o funcție pe care orașul o numește acum, mai colocvial, primar.

Acesta-i Richard, rămas văduv, alături de a doua soție, Sarah Warren.

Aici se vede cum pregătește masa de seară.

Avem și jurnalul ei.

De unde sunteți?

N-am avut niciodată așa mulți vizitatori.

Widow's Bay - S01E03 „Baia inaugurală”

GELATERIE

NAVIGATORUL

Nu există semnal pe insulă.

Mersi.

Te pot ajuta?

Nu, am o hartă. Mersi.

Da, eu am făcut-o.

Atenție, nu-i la aceeași scară.

Scuză-mă, sunt primarul. Poza cu mine-i pe a patra pagină.

Distractiv.

Ar trebui să știi că nu harta-i problema,

ci indicatoarele stradale.

Doar dacă asta chiar e „Strada Curului.”

Nu-i.

Unde mergi? Te pot duce cu mașina?

Bine. Doar...

nu mă omorî.

Am ajuns aseară, dar ne-am pus la somn.

Cândva am fi ales Vegas,

dar petrecerea burlăcițelor într-un loc ca ăsta e pe placul nostru.

- Te căsătorești? - Eu? Nu.

Nu, sunt domnișoară de onoare.

Stăm la han.

Cum e cazarea?

E drăguț. E demodat.

- Super. - Da.

Dacă aș trăi aici,

aș merge pe plajă cu o cafea și-un rebus în fiecare dimineață.

Ar trebui să mergi la deschiderea de mâine.

Eu voi da startul înotului.

E una dintre tradițiile insulei.

Primarul înoată anual în ocean să arate că-i în siguranță...

față de pericolele...

din trecutul insulei.

- Interesant. - Da.

După aceea vom da o petrecere.

Dacă tu și prietenele tale doriți să vă distrați seara.

Fetele au spus că diseară vor să meargă la taverna Barnabus.

- Cică-i un bar ponosit. - Da.

Tu mergi la barul ăsta?

Da, uneori.

Poate ne vedem acolo.

Da. Poate.

Unele afaceri din centru resping ideea de taxe.

Au spus că... și citez:

„Dacă vrei acești bani însângerați, veniți să-i luați singuri,”

și mi s-a părut amenințător.

Nu știu, m-am pierdut. Tu ce zici, Tom?

Da. Desigur. E minunat.

Răspândim zvonul despre petrecerea de după inaugurare?

Am impresia că nu știe nimeni.

Am răspândit zvonul personal, iar Rosemary împarte pliante.

Cred că-i afară și fumează.

Trebuie răspândit fiindcă am vorbit cu o femeie și habar nu avea de el.

- Ce femeie? - O femeie.

- Unde ai vorbit cu ea? - În mașina mea.

Nu înțeleg.

S-a pierdut, așa c-am dus-o cu mașina fiindcă așa părea corect.

- Normal. Scuză-mă. - E în regulă.

Să ne asigurăm că fiecare cazare are toate informațiile.

La fel și restaurantele. Și vreau să vorbim despre muzică.

Ce muzică vom pune când voi merge de la platformă

spre ocean ca să înot, fiindcă nu vreau să fie ciudat.

- A fost atractivă? - N-am observat.

- Câți ani avea? - Era cam de vârsta mea.

Ce mod ciudat de a descrie pe cineva pe care ai dus cu mașina.

Patricia, ca primar,

siguranța rezidenților

și a turiștilor... este prioritatea mea.

Dacă o femeie are nevoie de ajutor, am să-l ofer.

Dar care-i limita de vârstă?

- Am avut și eu pană și m-ai ignorat. - Nu te-am văzut.

Ruth nici măcar n-are mașină. Vine pe jos la serviciu.

Mă gândeam că-i place mișcarea.

Ruth, vrei să te duc acasă diseară?

- Nu. Mulțumesc. - Bine.

Diminețile sunt grele.

- Te-am prins într-un moment prost? - Nu.

Unde mergi?

Mă văd cu colegii la Barnabus.

- Colegi zici? - Da.

Bine. Eu voi fi acasă.

- Da, fiindcă ești pedepsit. - Da, normal.

Ai schimbat numele străzii din Dickens în Curului?

A schimbat-o cineva? E groaznic.

Distracție cu colegii tăi.

TAVERNA BARNABUS

Scuză-mă, doamnă?

Dră?

Vă pot duce cu mașina?

Dră?

Fir-ar.

Fir-ar!

VICTIMĂ - FEMEIE ÎN VÂRSTĂ, POSIBIL UDĂ

MAI RAPIDĂ DECÂT AR TREBUI SĂ FIE

Ai notat?

Probabil e o vagabondă ce a venit cu feribotul pe gratis,

dar sună la spitalele de nebuni de pe continent, să fii sigur.

Și stabilește un perimetru în jurul insulei.

Insula are deja un perimetru. Se numește ocean.

Nu știu unde ți-a dispărut răbdarea, dar ai notat că era rapidă?

Da.

Ascultă, eu...

Sigur nu te-a zgâriat vreun animal?

- Nu. De ce? Arată a rană de animal? - Nu prea.

Atunci de ce ai sugera... Dar mai pot înota, nu?

Normal că nu.

Nu ajută apa sărată?

Amintește-mi, unde ai făcut rezidențiatul?

Nu mai discut cu tine. Trebuie să înot. Trebuie să intru în apă.

- Ai făcut rezidențiatul cu dr. MacArthur? - Oprește-te!

Îmi pare rău, dar totu-i planificat, oamenii vor aștepta.

Cine n-are chef de o petrecere după?

Se dau băuturi gratis la apusul soarelui.

- Tom. - Ce?

Ce-ai pățit la mână?

M-a zgâriat o femeie în vârstă.

Avea peste 40 de ani?

Știi ce? Am vrut să fac un bine...

Am văzut o femeie ce umbla singură în miez de noapte.

M-am oferit s-o duc cu mașina, m-a zgâriat și nu se oprește sângerarea.

Tom, ai avut un vizitator. Pe Mersa.

Marissa? A fost aici? Ce a spus?

A întrebat dacă ești aici. I-am spus că nu.

- A lăsat vreun număr de telefon? - Nu. Dar a spus...

- Ruth. - A spus...

- A spus... - Da.

„Poate vă vedeți la înot...”

Mai e un cuvânt, stai așa.

Astăzi.

Mersi.

„Declar deschis oficial sezonul de baie în ocean.”

Pare a fi Cotoroanța mării.

- Ce anume? - Cine te-a zgâriat.

Un vechi basm pescăresc, l-ai auzit?

Nu, fiindcă nu pot ține evidența tuturor porcăriilor auzite pe insulă.

Nu, te rog să nu te instalezi.

Rosemary, orice basm ai în plan, te rog să nu mi-l spui.

Basmul spune că...

Cotoroanța vânează marinarii singuri și-i urmărește acasă noaptea.

Te zgârie și așa are pielea ta sub unghiile ei

ca să te poată vâna ca un câine de vânătoare.

E o șarlatană.

Așteaptă până ești singur, slăbit.

Nu, nu-mi poți bea apa.

Nu trebuie să aud mai mult. N-am timp de așa ceva.

Nu pot face nimic astăzi.

BAIA INAUGURALĂ ANUALĂ

Ce e?

Din păcate nu avem electricitate pe plajă.

Și de ce aud doar acum?

Era datoria Patriciei... Unde-i?

Cred că se ocupă de petrecere,