To All the Boys: P.S. I Still Love You

‎A venit la mine ‎Și m-a întrebat dacă vreau să dansăm

‎Părea drăguț ‎Așa că i-am zis că putem să încercăm

‎Nu știam ce să fac, să gândesc

‎Așa că i-am șoptit: „Te iubesc”

‎El a zis că mă iubește și el ‎Apoi m-a sărutat

‎Apoi m-a rugat să-i fiu mireasă

‎Pe vecie să-i fiu aleasă

‎Mai să plâng de fericire, nici că-mi pasă ‎Apoi m-a sărutat

‎Aventurile unei bone?

‎Pe bune, Lara Jean?

‎Nu-i momentul să te visezi ‎într-un film din anii '80.

‎Doar că azi e diferit, ‎pentru că nu e fantezie.

‎Asta e viața mea.

‎Nu-ți par diferită?

‎Nu.

‎Nu văd.

‎În ce fel?

‎Arăt ca cineva care are un iubit.

‎Arăți de parcă va ajunge aici în curând, ‎iar tu nu ești gata.

‎Ți-ai făcut duș?

‎Ieși afară!

‎Mă duc să fac duș.

‎Oamenii spun că poveștile nu sunt reale. ‎Dar uneori există...

‎fericire până la adânci bătrâneți.

‎De când citesc romane de dragoste, ‎la asta mă gândesc.

‎La prima mea întâlnire.

‎Cum arăt?

‎Perfect.

‎Fantastic, scumpo.

‎Bine.

‎Bună.

‎Bună.

‎Ce mai faci?

‎- Nu mare lucru. ‎- Nu? Ți-am luat ceva.

‎- Mulțumesc. ‎- Bună, Kitty!

‎- Pentru tine. ‎- Gerbera, preferata mea!

‎- Dr. Covey. ‎- Ce restaurant ai ales? Știu unele bune.

‎Tată? Pune-le în apă. Pleacă.

‎Zi cu voce tare! Ora 23:00?

‎Ora 23:00.

‎Distracție plăcută!

‎Dar nu prea plăcută.

‎Pa!

‎N-am mai fost la Cardona's.

‎E un local bun.

‎- Sunt încântată. ‎- Da?

‎E bine. Da!

‎- Cred că-ți va plăcea. ‎- Vai! E așa de frumos!

‎- Pentru ‎signorina. ‎- Mulțumesc.

‎- Și pentru ‎signor. ‎- Grazie.

‎Au meniuri mari aici.

‎Așa e la restaurantele elegante. Se știe.

‎E un restaurant cu două furculițe.

‎Ți-o dau pe a doua ‎dacă îți cade prima furculiță jos.

‎Nu e adevărat.

‎- Ba da. ‎- Nu e.

‎- Uite! Gata? ‎- Nu!

‎Termină! E stânjenitor.

‎- Ce-i asta? ‎- Nu...

‎Peter.

‎Bine că am rezerva.

‎E prima mea întâlnire.

‎N-am mai fost iubita nimănui.

‎Sper să mă descurc.

‎Hei! Dă-mi cheile.

‎- Nu, chiar vrei să conduci? ‎- Șofez bine acum!

‎Mă tem să conduc pe zăpadă, dar surpriză!

‎Nu ninge.

‎- Bine. Dar nu ne ucide. ‎- Da!

‎Te rog!

‎Cum de ai știut de asta?

‎Am metodele mele.

‎Scrii o dorință și o trimiți spre cer.

‎- Aia nu-i dorință. ‎- Adică?

‎Nu e o dorință, ‎pentru că se întâmplă acum.

‎- Ce e? ‎- Ce e?

‎Ce faci?

‎Nu vreau să se termine.

‎Te gândești acum că o să ne despărțim?

‎- E doar un gând care mi-a venit în cap. ‎- Spune-i să-ți iasă din cap!

‎Nu te gândi la despărțire ‎de la prima întâlnire.

‎Ideea e că nu vreau ‎să ne frângem reciproc inimile.

‎Promit că nu o să-ți frâng inima.

‎Și eu promit să nu ți-o frâng.

‎- Îți place? ‎- Da.

‎- Uite! E minunat! ‎- Scrii foarte frumos.

‎Putem s-o facem.

‎Ai reușit!

‎Lasă-l să se umfle.

‎Ce tare!

‎- Doamne! ‎- Uite-l că se duce!

‎Am reușit!

‎E așa de frumos!

‎Acum toți ne pot vedea inițialele.

‎Nu cred că o să mă obișnuiesc ‎cu dimensiunile mașinii tale.

‎- E... Da. ‎- E așa de înaltă!

‎E o camionetă destul de înaltă.

‎Cobor ca din pod.

‎Atunci așteaptă să te prind eu.

‎Deci...

‎cum a fost prima ta întâlnire?

‎Spune-mi ca și cum nu cu mine ai ieșit.

‎A fost...

‎perfectă.

‎- Da? ‎- Da.

‎Bine, noapte bună!

‎Noapte bună!

‎Noapte bună!

‎Treceți partea mai mare din dreapta ‎peste cea mai mică din stânga.

‎Sigur trebuie să ne costumăm? ‎Ceilalți n-o s-o facă.

‎O facem, Kitty. Asta vrea tata.

‎Arătați minunat. Iubesc Anul Nou coreean.

‎Aș vrea să fiu acolo.

‎Și noi.

‎- Îți trimit o tonă de poze. ‎- E timpul!

‎Plecăm!

‎Fetele mele.

‎Nu. Începe.

‎Ca doi trandafirași frumoși.

‎E Margot?

‎Aș vrea să fii aici, scumpo.

‎Și eu.

‎- Vă iubesc. ‎- Pa!

‎Am reușit.

‎Nu te credeam în stare.

‎Bună dimineața! Arătați minunat.

‎- Mersi! ‎- Poftim, doctore.

‎Mersi, Jasmine.

‎Nu te simți exclusă ‎că nu ai costumul tradițional?

‎Ba da, mamă. Sunt devastată.

‎Mulțumesc.

‎- O bere, Dan? ‎- Da, de ce nu?

‎Dan, te vezi cu cineva?

‎- Carrie! ‎- Întrebam!

‎Doar nu rămâi singur toată viața.

‎Tata spune că e important ‎să ne păstrăm tradițiile coreene.

‎Dar adevăratul motiv ‎pentru care ne străduim atât de sărbători

‎e că se simte ‎mai aproape de mama când e cu ai ei.

‎Deci ai un iubit?

‎Fără supărare, dar te credeam genul ‎care nu vrea prieten până la facultate.

‎Îl cheamă Peter și e cu Lara Jean ‎datorită mie. El nici nu știa că ea există

‎dacă nu-i trimiteam scrisoarea ei.

‎Bine, ea a scris cinci.

‎Au ieșit ca s-o facă geloasă pe fosta lui

‎și să ascundă feblețea ei, ‎apoi au început o relație pe bune.

‎Acum sunt cu adevărat împreună ‎și sunt adorabili.

‎Drăguță poveste.

‎Interzisă copiilor sub 13 ani, ‎dar drăguță.

‎Arată-i lui Haven o poză cu el.

‎Nu cred! El e iubitul tău?

‎Da, de ce?

‎Îmi pare rău că eu îți spun asta,

‎dar am văzut un clip ‎în care și-o trăgea cu una în jacuzzi.

‎Da... aceea eram eu.

‎Nu e ce crezi, doar ne pupam.

‎Asta...

‎e, de fapt, tare.

‎Vreau niște înghețată. Voi?

‎- Sigur. ‎- Sigur.

‎E pentru tine.

‎Mersi.

‎Când mi-a expediat Kitty scrisorile, ‎am zis că mor.

‎Mă tot rugam ca scrisoarea ‎lui John Ambrose să se piardă.

‎Neprimind răspuns, ‎am crezut că se sfârșise coșmarul.

‎Dar se pare că n-a fost așa.

‎Dragă Lara Jean,

‎nu mi-a venit să cred ‎când am deschis scrisoarea ta.

‎Cât a trecut? ‎Sunt cinci ani de când nu ne-am văzut?

‎Nu-s supărat. ‎Chiar am fost fericit că am primit-o.

‎Nu-mi vine să cred ‎ce matură erai la 11 ani.

‎Când eu aveam 11 ani, ‎mama încă îmi lăsa gustări după școală,

‎dar tu aveai atâtea gânduri ‎și emoții complexe!

‎De necrezut!

‎Mi-am amintit ziua ‎în care am rămas pe dinafară.

‎Mai ții minte?

‎Am urcat în casa din copac a familiei ‎Robertson și am citit Harry Potter.

‎Dacă îți scriam o scrisoare de dragoste ‎atunci, cred că aș fi zis:

‎„Îmi place să citesc cu tine.

‎Ești drăguță.”

‎Scrisoarea ta a fost mai specială.

‎Dar am o întrebare. ‎De ce ai trimis-o acum?

‎Oricum, chiar mă bucur că am citit-o.

‎Al tău, John Ambrose.

‎Doamne!

‎John Ambrose McClaren ‎mi-a scris o scrisoare.

‎Asta înseamnă că și el mă plăcea ‎în clasa a șasea?

‎Mă mai place acum?

‎Bine. Calmează-te!

‎Nu e o scrisoare de dragoste spontană. ‎E ca o felicitare de mulțumire.

‎Nu trebuie să răspund.

‎Dar nu ar fi nepoliticos să nu răspund?

‎Asta ar fi lipsă de considerație, ‎deci o să răspund.

‎Dar într-un mod prietenesc. ‎O să fiu politicoasă.

‎Îi mulțumesc pentru scrisoare și gata.

‎Dragă John Ambrose,

‎sper că ești bine.

‎Încă mai ești interesat ‎de politică și diplomație?

‎Sunt sigură că ești și mai deștept, ‎atent și adorabil...

‎Ce spun?

‎Nu pot spune asta.