Dementamania

Vineri, 13 septembrie 2013

Pentru a salva banca veche de 130 de ani de la prăbuşire

se vorbește de tăierea a 200 de locuri de muncă

săptămâna viitoare.

Banca Centrală Europeană a redus prognoza de creștere,

după noile date care arată că unul din patru italieni e șomer...

Traducere PREL GHENCEA

Iisuse !

Cum ai intrat aici ?

La dracu'.

Săptămâna asta pare că a durat o lună.

Luna asta pare un an.

Timpul trece încet atunci când fiecare zi e la fel de anostă ca ultima.

Nu-mi amintesc ultima dată când am fost entuziasmat de ceva.

E ca și cum ar fi un vid care devine tot mai mare,

indiferent cu ce l-aş umple.

Trezește-te, mergi la muncă, vino acasă, uită-te la televizor, te culci.

Trebuie să fie mai mult în viață decât această

existență dureroasă, monotonă.

Ai patru mesaje noi.

Bună Ed, sunt Carrie.

Sună-mă când auzi asta.

Bună Ed, sunt...

Bună, Ed.

Bună seara, dle Arkham, sunt dr. Rathkin.

Sunt dezamăgit că nu ai venit la şedinţa de marţi.

Te sun pentru că am simțit sincer că am făcut progrese,

până la ultima noastră întâlnire,

ceea ce e cel puțin derutant.

Te rog să mă suni când primeşti acest mesaj. Mersi.

Îţi mulţumesc pentru weekendul minunat în Paris. Laura

Bună, Ed.

Trebuie să încetăm să ne întâlnim așa.

Cum de nu ai venit aseară ?

Carrie locuiește alături.

M-am întors târziu aseară. Acum abia am văzut mesajele.

Bine, ce-ar fi să vii în seara asta ?

O să gătesc ceva și ne putem uita la un film.

- Îmi pare rău, nu pot în seara asta. - Nu mai inventa scuze.

Am ieșit cu câteva săptămâni în urmă.

Din una în alta am ajuns acasă la ea.

Nu mă poți trata așa.

Bine, poate s-a întâmplat de mai multe ori.

Ştii că tocmai m-am despărțit de Laura.

A trecut aproape un an.

Și nu asta mi-ai spus săptămâna trecută

când mă implorai să te las să faci exact ce voiai.

Acum iei porcăria aia la micul dejun.

Ce ?

Fac ce vreau.

Nu mă ignora.

Femeia aia mă sperie.

Se pare că nu există scăpare. Din ce anume, nu sunt sigur.

Dar singurul loc în care sunt cu adevărat relaxat e aici, în maşină.

- Bună dimineaţa, Mikey. - Bună dimineața, Edward.

Edward !

David Snodgrass.

A promovat călcând pe cadavre, dispreţuit universal.

- Snodgrass. - Cum e acolo la dezvoltare ?

E bine, mulţumesc.

Oameni ca el ar trebui folosiţi la testele de laborator

în locul animalelor nevinovate.

Nu lucrezi la software-ul pentru KBank ?

Așa este.

Am auzit că ai depășit cu mult bugetul, Eddie.

- Nu sună bine deloc. - Ei bine...

Hai să-mi spui pe drum.

Așa, Ed...la ce etaj ești ?

- 7, te rog. - 7...

Și 4, bun.

Te rog, continuă.

Am avut câteva probleme cu modulele de contabilitate,

dar în afară de asta, aplicația este aproape gata,

deci nu e aşa rău.

Înțeleg. Asta e bine.

Modulele de contabilitate despre care vorbești,

în ce stadiu sunt, Ed ?

Pentru că ne gândeam, adică eu și echipa mea ne gândeam...

Deci, aici suntem cu managementul în acest moment și...

4, e etajul tău, nu ?

Da, 4.

Voiam să stau de vorbă cu tine, Ed.

Poate vin după-amiază și...te găsesc eu.

Mi-ai primit e-mailul săptămâna trecută ?

Despre petrecerea din seara asta ?

Christian a venit din State. Am o întâlnire cu el în 5 minute.

Vorbim mai târziu, bine ?

Sunt invitat ?

Probabil că nu.

Uneori, parcă eşti un ratat, Steven.

Vezi-ţi de-ale tale, Pablo.

- Du-te-n mă-ta ! - Nu, tu du-te !

Gata !

Despre ce petrecere vorbește ?

Am auzit că vor fi multe târfe.

E o aniversare, la The Forge.

- The Forje ? - Da, The Forje, ai uitat ?

Am mai fost acolo.

Nu mai ştiu, dar continuă.

Va fi un festival de păsărici. Trebuie să mergem.

Prezervative pentru băieți mari, mărirea penisului, Viagra gratuit.

Locul ăsta mă mănâncă de viu.

Închis 10 ore pe zi, întâlniri, termene limită, rapoarte,

politici enervante de birou,

supus acelorași personalități plictisitoare în fiecare zi.

Bună dimineața, Eddie.

Și urăsc când oamenii îmi spun Eddie.

Salut, din nou.

- Ne-am mai întâlnit ? - În altă viață, poate.

Nu cred în chestiile astea.

Poate ar trebui.

Sunt destul de fericit să trăiesc în lumea reală.

Desigur.

Nicholas Lemarchand.

Mâna ta e gheaţă.

Edward Arkham.

E o afecțiune medicală. O am de când mă ştiu.

- Ce e ? - Nu-ţi face griji.

Nu e contagioasă.

Deci, ce faci aici, Ed ?

Nu te superi că-ţi spun Ed, nu ?

Sunt analist software. Senior.

Și de când ești aici ?

În octombrie fac 5 ani.

Mult timp. Cinci ani.

Da.

Te simți bine ?

N-am dormit prea bine noaptea trecută.

Ai văzut ?

Ce să văd ?

- Îmi pare rău, am o problemă cu... - Gândacii ?

Da.

E amuzant cum niște creaturi atât de mici și neajutorate

pot provoca o asemenea teroare.

Nu sunt atât de neajutorate. Unul din ăsta m-a înțepat de dimineață.

Doare, nu-i așa ?

Da.

Ei bine, totul se întâmplă cu un motiv, Ed.

Pentru binele general, cred.

Sau răul.

Mai vorbim.

Sigur.

Scuze, amice, poți să ocoleşti ?

Am cunoscut oameni ca tine.

Nu poți să trăieşti viața pe care o vrei pentru că legea o interzice.

Limitele stabilite de așa-numita societate modernă

ca să împiedice oamenii să acţioneze după impulsurile lor,

după instinctul lor natural.

Dar nu trebuie să fie așa.

Conformitatea este slăbiciune.

Las-o baltă, Edward.

Nu le pasă de tine.

Nimănui nu-i pasă.

Ești singur.

Echivalează depravarea lor în răzbunare.

La ce te uiţi ?

Adună-te, Ed.

Ia-ți calculatorul tău.

Se estimează că 50.000 de oameni din Marea Britanie

sunt foarte alergici la veninul de insecte.

În fiecare an, sunt raportate 12 decese din cauza înţepăturilor.

De la: Silas Thurston

Întâlnrea cu Christian amânată pentru 10:30.

Salut, Ed.

Ce vrei ?

Vreau să vorbesc cu tine despre...

Mediile de testare.

Ce-i cu ele ?

Unul dintre băieți trebuie să instaleze unele actualizări pentru Dev-6, dar...

M-am gândit să te uiţi tu mai întâi.

Ai crezut tu să mă uit mai întâi eu.

Ai venit până aici doar ca să-mi spui asta.

Te-ai gândit vreodată să folosești unul din ăsta ?

Evident că ești ocupat. Vin mai târziu.

Nu !

Eşti în regulă ?

Eşti în regulă ?

Sunt bine, mersi. Sunt bine.

E totul bine ?

Cum merge treaba ?

Rahat.

Se spune că dacă vorbeşti singur e primul semn de nebunie.

- Nu vorbesc singur. - Sigur.

Îmi pare rău dacă te-am speriat.

Știi, nu ar trebui să fim aici.

Regulile sunt pentru a fi încălcate, nu ?

Nu şi aici.

- Te simţi bine ? - De ce toţi mă întreabă asta ?

Când te-ai uitat ultima dată în oglindă ?

Ce faci aici ?

Oamenii cred că sunt foarte importanți, nu-i așa ?

Am întrebat ce faci aici, cu ce te ocupi.

De aici, de sus, îi vezi așa cum sunt cu adevărat.

Nu mai importanţi decât șobolanii.

Mereu trăgându-şi-o unii altora.

Ca și cum oamenii au nevoie să şi-o tragă cu alții

doar ca să se simtă bine cu ei înșiși.

Ştii ce vreau să spun ?

Am divagat.

Lucrez într-un domeniu foarte specializat.