The Heist of the Century (El robo del siglo)

FILM INSPIRAT DIN FAPTE REALE

Anumite evenimente și personaje sunt rodul imaginației în scopul romanțării poveștii

10 ianuarie 2005

JAFUL SECOLULUI

Artele marțiale, artele plástice...

toate acțiunile mele...

vreau să... să fie...

un singur lucru. Vreau să aibă o direcție naturală.

Un filozof spunea,

că bunul cel mai de preț al ființei umane e găsirea unei vocații.

Un adevăr care să fie autentic pentru o persoană.

Un adevăr pentru care să poată, inclusiv, să-și dea și viața.

Ar fi important, atunci...

să ne grăbim să găsim această vocație.

Să nu vă ducă-n margine... să nu vă ducă-n margine.

Forței nu îi opui o forță mai mare, ci o tehnică superioară.

Am spus-o de mii de ori: noi nu luptăm împotriva

forței unui rival superior, ci o utilizăm. Haide.

Mână cu mână.

Așază-te pe poziție.

Ați văzut? Da? Bine. Haideți.

BANCA RIO

Știi de ce ai nevoie ca să faci o gaură de dimensiunea asta?

Sebas, la masă, îhm?

Vin imediat, iubito.

Ce zgripțuroaică!

Dacă n-ar exista femeia asta, nu știu ce s-ar alege de viața mea.

N-am nicio îndoială de asta.

Ce zici?

Dac-ai fi alt tip, ți-aș spune că ai probleme la scufiță

și că ești un prost.

Tu ai ceva la scufiță, dar prost nu ești,

în cazul ăsta prostul sunt eu

pentru că vreau să știu în ce rahat ai să te bagi.

O să ai nevoie de mașinării și echipamente, iar io n-am niciun șfanț.

Așa că, primul lucru pe care trebuie să-l faci e să-ți găsești un finanțator.

Un finanțator...

Ești nebun. De unde vrei să-l scot?

Domnul e cu voi.

- Și cu Duhul Sfânt. - Sfânta evanghelie după Ioan...

Io-n momentul ăsta, n-am nicio lețcaie.

Dar, dacă te pot ajuta, bizuie-te pe mine.

Îți vine cineva în minte?

Să ne înălțăm inimile.

Sunt înălțate înspre Domnul Dumnezeul nostru.

- Să-i mulțumim Domnului... - Exist-un tip.

D-zeul nostru.

E just și necesar.

E just și necesar. E datoria noastră...

De parcă i-aș duce-n Austrália, D-zeule!

O să traversez Rio de la Plata, nimic mai mult. Mă duc la Montevideo.

Pentru ca sărăcuța de mama să-și vadă nepoții

că nu i-a mai văzut de-o grămadă de timp.

- Sigur. - E tare bătrână, sărmana.

Îm, îmbătrânesc...

- Ai, da... - Și-mi reproșează...

"De ce nu-mi aduci băieții?" “Da', mamă. Uneori se poate, alteori nu”.

- Trebuie profitat de ocazie... - Exact așa.

Trebuie să te bucuri de ei.

- Bun, eu v-am adus banii... - Nu, nu, nu.

Mă plătiți când vă vom preda documentele, da?

O să fie vorba doar de câteva zile, nu mai mult.

Verificăm datele și vă aparține totul, îhm?

Ah, bine. Dar eu v-am adus cei 2000 de dolari.

- Nu știu acum... - Nu, dar sunt 2000 de pesos!

- Vai. Ce veste frumoasă mi-ați dat, dnă! - Ai, da!

- Dar atunci v-am înțeles greșit la telefon? - Dar eu v-am spus 2000 de dolari?

- Păi eu am înțeles asta. - Ai, scuzați. Nu, așa de scumpă nu sunt...

Vă rog. Pentru numele lui D-zeu, nuuuu...

Ai, da' ce păcat. Nu mă-ntorc acasă acum...

și să umblu cu banii ăștia la mine nu mi-ar plăcea. Pot să vi-i las dv, dnă?

- Dacă vă deranjează, nu. Spuneți-mi... - Nu, nu, nu, nu. Serios!

- Serios? Îmi faceți un serviciu enorm. - Da.

- Nu, vă rog, nu-i nicio problemă. - Zău așa.

Am să-i las aici.

Bineînțeles, sigur, c-am s-aduc cei 2000 de pesos.

- Da, și eu vă returnez cei 2000 de dolari. - Da, vă rog.

Da, sunt ai dv.

Spuneți-mi, sunteți căsătorită de mult timp?

- Ai, să vedem. Păstrează-i p-ăștia și... - Da, 500, da.

- Îhm? - Da, da. Uite ce bine...

- Bun. - N-ai pentru ce, fata tatei...

Dacă tatăl tău nu vine... nu te văd deloc. Așa stau lucrurile.

- Ciao, un pupic. - Eu muncesc...

din cauza asta.

- Tu în ce ape te scalzi? Ai grijă de tine? - Da. Foarte bine. Totu-i perfect.

Îmi e foarte bine.

În biroul ăsta de avocatură...

mă ocup de toți debutanții, c-o mână fermă. Îi trimit când într-un loc când în altul...

Nu erau calculatoare?

Eh, anul trecut a fost asta. Dar n-a mers.

- N-a mers? - Din nefericire, n-a mers.

Gata.

Grozav, ai făcut o treabă minunată.

Și, Lu, când luăm cina împreună?

- În seara asta. Vino pe la mine. - Ai! Nu pot în seara asta.

Nu te băga-n buclucuri, tăticule.

Ce buclucuri! Am terminat, am terminat... gata cu buclucurile. Te iubesc.

Și eu.

FRIZERIE

Bună!

PERICOL DE ELECTROCUTARE

Transmite-i salutări lui Larin, da?!

Ciao.

- Ai! D-zeule! - Ai! Ai, D-zeule...

Ai! Mi s-a tăiat respirația. Ce sperietură m-ai făcut să trag! Te rog frumos.

Ai! Și eu m-am speriat.

- Uite că tremur tot. - Ai, da.

Îmi cer scuze, te-am speriat și eu pe tine.

- Cum te cheamă? - Carmen... și dv cine...

- Eu sunt Enrique. Enrique Gutierrez. - Enrique. Nu...

- Nu, pentru că-s nou aici. Am început ieri. - Ah...

Sunt la curierat...

Mi s-a spus să las totul pregătit pentru semnarea documentelor de mâine...

Și nu găsesc pe nicăieri testamentul lui Sananez.

- Tu știi pe unde ar putea fi? - Ah, nu, nu. Eu mă ocup de curățenie,

nu de testamente. N-am nimic în comun cu treburile alea.

Normal. Ce ghinion, omule...

Și de ce n-o sunați pe dna Rosa? Dumneaei trebuie să știe.

Așa n-am să fac deloc purici aici!

- Păi da. - Asta nu...

Bine, continuă-ți treaba, că io am să mă descurc.

Ciao, scumpo. Mi-a făcut plăcere.

- Și mie la fel. - Ciao. Ce frumoasă ești, Carmencita...

- Enrique, mi-ați spus... - Gutierrez. Curierul.

Dacă te-ntreabă cine a venit, curierul, seara.

- Ah, bine. E-n regulă. - Pentru cazul Sananez.

- Ciao, scumpo. - La revedere. Baftă.

Da' pe unde-o fi...

Sananez, Sananez...

Salve, Mario. Îți vorbește Fernando Araújo.

Doc Debauza mi-a zis să te sun pentru o treabă.

În momentul ăsta sunt la mine-n mașină, tu ești pe punctul de a intra într-un bar.

Aș vrea să vorbesc cu tine. Sper că nu ești violent.

Dacă ne e posibil, ne întâlnim vineri în cofetăria Via Flaminia.

E un loc foarte frecventat de public, vreau să fii liniștit în privința asta.

Nu sunt un psihopat.

Am să fiu acolo la 5 după-amiaza.

Îmi cer scuze, dacă te-am deranjat cumva în vreun moment...

Ce naiba ai, idiotule? De ce rahat mă urmărești? Cine ești, eh?

- Araújo. Fernando Araújo. - Ce pușca mea vrei, Fernando? Ai o armă?

- Nu, nu am nimic. Nu am nimic. - Ai o armă?

Nu-ți face griji, nu am nimic. Stai liniștit.

- Nu, nimic? - Nu.

Nu te pune cu mine, idiotule! Pe mine vrei să mă furi?

Fernando, pe mine vrei să mă furi?

Pe mine vrei să mă furi?

Marito, sunt Doc.

I-am dat numărul tău unui prieten. Un flăcău.

Tratează-l bine, că pune la cale ceva interesant.

Să-mi povestești.

Salve, Mario. Îți vorbește Fernando Araújo.

Doc Debauza mi-a zis să te sun pentru o treabă.

În momentul ăsta sunt la mine-n mașină, tu ești pe punctul de a intra într-un bar.

Aș vrea să vorbesc cu tine. Sper să nu fii violent.

Dacă ne e posibil, ne întâlnim vineri în cofetăria Via Flamínia.

E un loc foarte frecventat de public, vreau să fii liniștit în privința asta.

Nu sunt un psihopat. Am să fiu acolo la 5 după-amiaza.

Îmi cer scuze, dacă te-am deranjat cumva în vreun moment...

Ce naiba ai, idiotule?

Ei, Fernandito.

- Mario. - Ce mai faci?

- Bine? - Foarte bine.

Nu ne-am mai văzut de-o grămadă de timp.

- Ești bine? - Da, da.

- Mătușa? - Mătușa, bine.

Bine.

Uite, Fernandito, eu lucrez pe cont propriu.

Nu știu de ce Doc ți-a vorbit de mine.

Pentru că ești numărul unu.

Ai creier... boașe...

și bani.

Ai copii?

Să nu te simți jignit pentru ce-am să-ți spun, Mario,

dar știi de ce ai fost de atâtea ori la mititica tu?

Nu.

- S-auzim, iluminează-mă te rog. - Pentru că manglești bani puțini.

Eu nu dau cu jula. Nu sunt manglitor.

- Sunt un hoț profesionist. - Ai dreptate.

Să spunem lucrurilor pe nume.

Îți propun ceva.

Un singur furt...

colosal.

Îmi dai voie să-ți arăt ceva?

Dar, în seiful pentru clienți, nu sunt banii.

Conform normativei băncii centrale, de-ndată ce se strâng mai mult de 10000 de pesos,

casierul trebuie să-i depoziteze în seiful din camera seif subterană.

- Vrei? - Nu, nu.

Partea substanțială se află-n camera seif,

unde banca păstrează toți banii necesari pentru deschiderea zilei.

Nu mi-am imaginat vreodată că partea

care dă cel mai însemnat profit unei bănci se află-n camera seif.

S-auzim, spune-mi unde vrei s-ajungi ca eu să-mi formez o mică idee

legată de ce vrei tu să-mi spui?

Ai să vezi imediat.

Cu permisiunea ta.

Ce faci?

Mărimea 41, nu?

Suntem la 18 metri distanță de a deveni milionari.

Aici deasupra e Banca Rio.