The Menu (導火新聞線)

vă invită să vedeți

MENIUL

Iubito...

Te rog, nu fuma! Îți distrugi papilele gustative.

Atunci vor muri fericite.

Margot, seara asta e foarte importantă.

Profilurile de savoare sunt super delicate.

Când fumezi, îți pierzi abilitatea de a le aprecia.

Fii serios!

Te rog! Te rog!

Bine. Dumnezeule!

Mulțumesc.

Slavă Domnului!

- O să încapă toată lumea? - Da, ușor. Sunt 12 oaspeți în total.

Pe seară?

Cum fac profit?

1.250 $ de om. Așa.

Glumești, nu?

Ce, mâncăm un Rolex?

Hai să nu stricăm asta vorbind de preț, bine? Lasă-te dusă de val!

Lasă să fie magic!

Hei, sunt banii tăi.

- Nu e rău! - Mersi!

Meriți asta, puiule.

Știi cui o să-i placă asta? Lui Betty!

E o palmă dată Contabilității.

- Nici nu e o cină pentru clienți. - Ce măgari suntem, nu?

Perfect! O degustare a celor cu putere. Vor fi beți până la aperitiv.

- Bună, băieți! - Pe barcă.

Cum credeai că o să urcăm...?

Uită-te la tine pe tocuri pe pasarelă!

La dracu'!

Doamne sfinte!

Lillian Bloom. Dumnezeule!

Cine e Lillian Bloom?

Critic culinar pentru Saveur.

Ea l-a descoperit pe Slowik.

Bine, deci e oficial. Va fi nebunie în seara asta.

Toată lumea la bord pentru Hawthorn!

Hawthorn! Toată lumea la bord!

Dnelor și dlor, faceți-vă comozi în timpul călătoriei noastre spre Insula Hawthorn.

- Vă mulțumim. - Ahoy!

Și atenție, dragilor! Să sperăm că-i vrednică de mare, nu?

Da, dle. Da.

Glume cu vapoare.

- Da, da. - Vapoare, da.

- Suntem pe vapor. - Da. Suntem pe vapor.

Avem o persoană faimoasă la bord.

PF aici.

- Deși nu prea mai e faimos. Din 1998. - E P și e F.

Doamne! Ia uite!

Nu trebuia să fii o barieră? Să te asiguri că nu mă deranjează nimeni?

Știm amândoi că nu te deranjează.

I-am văzut toate filmele când eram mică.

- Hei, ascultă... - Se pare că e mare gurmand.

Ei, așa se crede.

Chef Slowik ar vrea să vă primească

cu o stridie locală crudă într-o emulsie mignonette,

cu icre de lămâie și o frunză de stridie. Poftă bună!

- Frumos! Mulțumim. - Mulțumim.

E un clasic al lui.

Perlele de lămâie sunt făcute cu alginat.

Alginat, adică...?

Adică alge. Haide!

Da.

- Mătasea-broaștei. - Nu e...

Delicios!

O, Doamne!

E haios.

De fapt, e haios de bun.

E bun.

Cred că prefer doar stridia.

Ador stridiile.

Nu. E echilibrul dintre produse. E nevoie de senzația gustativă a mignonettei.

- Nu spune „senzație gustativă”, te rog. - Prea târziu. Senzație gustativă.

Bună!

Mulțumesc.

Doamne, e ca la balul de absolvire.

Da? N-am fost la bal.

Chiar? De ce nu?

Pentru că nicio fată șmecheră ca tine nu a spus „da”.

O, bietul de tine!

Dă-le naibii de scârbe!

- Bryce. - Bun-venit!

Bun-venit, dle Lorimer!

- Bună! Felicity Lynn. - Bună! Bună seara!

- Și Damien Garcia. - Și dl George Diaz.

- Dle Diaz. Bun-venit! - I-ai spus numele meu real?

Normal.

- Și paparazzii? - E o plăcere să vă primim.

Suntem pe o insulă. Normal că le-am spus numele tău real.

Bun-venit la Hawthorn!

Dl Ledford și dra Westervelt?

O, nu.

Scuze, da, nu. Aia a fost...

Ea nu e dra... Ea și-a schimbat planurile, așa că dra Westervelt n-a putut...

Ea e dra...

Eu sunt Margot.

Bună! Mă bucur de cunoștință!

Margot. Bun-venit!

Ne vom strădui să-ți facem seara cât mai plăcută.

- Mersi. - Pe aici.

Mersi.

Doamne! Îmi pare tare rău.

A fost stânjenitor. Îmi pare rău. Asta n-a fost...

Nu, nu. E-n regulă.

Nu-ți face griji!

Îmi cer scuze.

Dle Leibrandt.

Dnă Leibrandt. Bun-venit!

O să mergem direct la restaurant, dacă nu e cu supărare.

- Am văzut turul de multe ori. - Da, așa e.

Stimații mei oaspeți își pot continua discuția pe aici.

Mulțumesc. Urmați-mă, vă rog!

Și la ce lucrezi acum?

Mersi de întrebare. Vezi, lumea încă mă cunoaște.

Trec la faza de prezentator în carieră. Știi tu, mă ocup de mine.

Insula Hawthorn are 12 acri de păduri și pășuni.

Avem bogăția mării în jurul nostru.

O, da, așa e.

Acolo, chiar acum, strângem moluște. O să le mâncați diseară.

- Nu, fugi de-aici! Fir-ar! - Da.

Strânge mai multe, omule! Suntem morți de foame!

Dumnezeule!

Îmi place sentimentul că e un fel de biom de idei culinare.

Da. Funcționează ca un salon epicurian.

Nu, îmi place biom mai mult, cred.

Este mai bine. Da, da. Adică e... Da.

Am ajuns în tabăra de bază de pe Muntele Prefăcătoriei.

Ce nebunie!

Miroase!

O să ne fie foame.

Da, sunt un mare gurmand.

Îmi place.

Și sunt prieten apropiat cu bucătarul-șef.

Bine, șmechere.

Afumătoarea noastră e făcută după tradiția nordică.

Folosim numai carnea de la vacile de lapte,

pe care o maturăm timp de 152 de zile, ca să relaxăm filamentele proteice.

- Da. Da. - Putem intra aici?

- Am citit despre astea online. - Da? Pot să văd?

- Grătar coreean. - Da.

Dar vă rog să nu atingeți proteinele. Sunt imature.

Ce se întâmplă dacă le serviți în a 153-a zi?

Se dezlănțuie iadul sau...?

Presupun că bacteriile s-ar introduce

în sângele consumatorului și s-ar răspândi în membranele coloanei,

după care, el sau ea ar deveni infirmi

și, la scurt timp, ar deceda.

Așa că da, s-ar dezlănțui iadul.

Bine că suntem profesioniști, nu?

- Mi-ar plăcea să lucrez pentru ea. - Da.

Super!

Aici locuim.

Da? Chiar locuiți aici? Toți?

Toți.

În afară de bucătarul-șef.

Da, ei bine...

Esprit de corps. Nu?

Nu, dle Feldman.

E mult mai mult de-atât.

Aici suntem o familie.

Fiecare zi începe la 6, cu 5 ore de pregătiri.

Recoltăm. Fermentăm.

Măcelărim. Marinăm.

Lichefiem. Sferificăm.

Gelificăm.

- „Gelifică”? - Da.

Gelificăm.

Cina durează de obicei 4 ore și 25 de minute.

Fiecare zi se termină la două și ceva dimineața.

Așa că da, e mai bine să locuim toți aici.

Vi se ard vreodată bateriile sau...?

- „Ard”? - Da, scuze.

Adică sătui să faceți același lucru.

Bucătarul-șef are cele mai înalte standarde, și noi la fel.

Nu ardem niciodată nimic, decât intenționat,

ca să facem ceva delicios.

Acum, cui îi e foame?

E mâncare după asta, nu?

De la mâncare pe vas la masa de cină.

Elsa.

Scuză-mă!

Elsa. Elsa, bună!

Cine locuiește acolo?

Bucătarul-șef.

O putem vedea?

Nici noi nu avem voie în cabana bucătarului-șef, dle Ledford.

Haide!

Să nu-l deranjăm pe Preamărețul Împărat al Hranei.

Da, bine.

Nu înseamnă că împaci și capra, și varza?

Nu, nu, nu. Pe vremuri...

Crezi că l-ar alege pe ăla voinic?

Deci poate o să postăm la o anumită oră.

- Da? Te aduc în cele mai bune locuri? - Păi, eu le rezerv. Așa că spune-mi tu.

- Cu numele meu. - Păi, eu...

Bună, din nou!

Domnilor, parfe?

Uite ce priveliște!