Big George Foreman: The Miraculous Story of the Once and Future Heavyweight Champion of the World

Aveam 28 de ani când am murit.

BAZAT PE O POVESTE ADEVĂRATĂ

Viața mea a început în Fifth Wards din Houston.

Unele dintre cele mai dure străzi din Texas.

Coborâți.

Nimic n-a venit pe de-a moaca. Fiecare zi era o luptă.

S U B T I T R A R E A _ NO ONe

Doamne.

Vom avea electricitate cât de curând.

Gloria.

Maria.

Poftim, Roy.

Și George.

Mulțumiți-i mai întâi lui Dumnezeu pentru mâncare.

Plecați-vă capetele.

Tată Ceresc, îți mulțumesc pentru această mâncare.

Tu știi bine ce lipsește acestei familii.

Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic.

- Amin. - Amin.

Mi-e atât de foame, că aș putea mânca masa asta.

Mulțumesc, Mary.

Mary a văzut, întotdeauna, partea bună din mine.

Am iubit-o pentru asta.

Ascultă.

Mâine, muncesc toată ziua.

De dimineață, o însoțești pe Gloria la noua voastră școală. Ai auzit?

Dacă mai pierzi încă un an, nu vei vei mai putea recupera.

Promite-mi că nu te mai bați.

Promit.

- Bună dimineața, clasă. - Bună dimineața.

Deschideți manualul la pagina 16.

Cine dorește să citească cu voce tare?

Jason, du-ne departe.

"Texas e denumit Statul Steaua Solitară..."

La ce te uiți, Foreman?

La nimic.

Ce este? Nu-ți permiți nici măcar o bucată de pâine?

Ce zici de pielea asta scârboasă?

O vrei?

Du-te și ia-o.

George ar trebui să-și schimbe numele din Foreman în Poorman (Săracul).

E Foreman.

Ce-ai spus, săracule?

Ce?

Cum mă numesc acum, prostule? Spune-o! Spune-mi numele!

Cu furie, răspundeam la toate.

Nu m-am putut abține să nu mă bat.

Era singurul lucru la care mă pricepeam.

Scuze, dle.

Hei!

- Nu! - Stai jos.

Ține-i mâinile, omule.

Portofelul.

Surpriză, băieți.

Ați fost cam ocupați pe aici, nu?

Politia! Rămâneți pe loc!

Trebuie să fie undeva pe aici.

Haide, Butch.

Cineva a spus că l-au văzut.

- Spune-mi ce vezi. - Hai băiete. Găsește-l.

Găsește-l.

Haide, băiete. Du-te.

Simți ceva?

Dă-i de urmă, băiete.

Găsește-l.

Îl prindem. Găsește-l!

- Hai băiete. - Încearcă la strada următoare.

Hai băiete.

Să mergem. Nu putea să ajungă departe.

Dacă ai abandonat școala și ai între 16 și 22 de ani,

Job Corps te va pregăti pentru a obține o slujbă bună.

La Job Corps, locuiți într-un complex,

beneficiați de îngrijiri medicale și dentare gratuite,

haine curate, propriul pat în care să dormiți, trei mese pe zi.

Ești și plătit pe timpul pregătirii.

Măcar o dată, oferiți-vă o șansă.

Îi zice, Job Corps.

Primești școlarizare și pregătire, pentru a obține un loc de muncă.

Te și plătesc câțiva bănuți în fiecare lună.

Și unde te vor trimite?

Nu știu.

Cred că oriunde vor ei.

Uită-te la mine.

Ești capabil de mai mult, decât ceea ce arăți.

Știu asta, mamă.

Vrei să urmezi acest Job Corps?

Da.

Atunci fă-o cum trebuie, George.

Nu fugi înapoi spre casă doar pentru că îmi duci dorul.

Termină ceea ce începi, de data asta.

Așa voi face.

Vă vom pregăti profesional. Vă vom oferi școlarizare.

Vă vom învăța ce e respectul de sine, precum și respectull față de ceilalți.

Vă vom îndruma spre calea de urmat, indiferent de trecutul vostru.

Haide, fiule.

Bun venit la Job Corps, începutul unui viitor luminos.

Asta e lenjeria ta. Ai un nume, uriașule?

Da, am un nume.

George Foreman.

Barăcile sunt în colțul de sud-vest. Stingerea se dă la 10.

Fără băutură, fără țigări, fără înjurături, fără femei, fără bătăi.

- Ne hrăniți pe toți, aici? - Trei mese pe zi la cantină.

Serviți de inegalabila dnă Moon.

E doar un pat, omule.

Te iubesc, George. Să te ții de treabă. Mama.

Oprește-l.

- Ai ceva împotriva muzicii? - Poate am.

- Tot timpul ești așa nervos? - Când încerc să studiez.

Acum știu de ce te afli aici.

Sunt aici fiindcă am un potențial nerealizat.

Asta în opinia tatăui meu.

A zis: "Nu veni acasă până nu ți-l descoperi".

Hai să-i provocăm pe cei din dormitorul C la un joc. Ce zici?

Cred că mă îndrept spre sala de mese.

De unul singur.

Așa mai merge.

Probabil că i-ai lăsat în vestiar.

Nu. Cineva i-a furat.

Trebuie să te calmezi, omule.

Ce-ar fi să raportăm la birou imediat după ce luăm masa, bine?

Ar trebui să-mi mulțumești pentru brioșele alea.

Cum așa? Nu văd niciun șorț pe tine.

Ei bine, și-au dat seama că sunt un geniu al numerelor.

Așa că m-au pus să verific comanda pentru întreaga cantină.

Și am observat ceva.

Un bax de brioșe e mai ieftin decât un bax de fasole.

Şi ce-i cu asta?

"Şi ce-i cu asta?" Am schimbat câteva numere pe foaia de comandă săptămânală.

Iar cu noul meu plan de reducere a cheltuielilor, avem mai multe brioșe.

Și mult mai puțin gaz.

Ce e?

Ce vrei să faci?

Deschide!

Deschide!

- Îmi iei tenișii? - Nu! Te rog nu!

Dă-i înapoi! O să-mi furi tenișii?

- Mama mi-a dat tenișii ăștia! - Nu!

Ce crezi că faci, recrut?

Lasă-l în pace! Oprește-te!

Șterge-o de aici. Pleacă.

Unde crezi că pleci?

Asta e opera ta?

Să mergem, să stăm de vorbă.

Dle Broadus.

Ai distrus o proprietate federală, prin ce ai făcut acolo.

Am doar două opțiuni.

Te trimit la închisoare, sau te trimit acasă.

Băiatul ăla mi-a furat încălțămintea.

Mama a muncit din greu să-mi ia tenișii.

- De unde atâta furie? - N-am nicio furie.

Treci în mașină.

Pe durata șederii tale, aici, ai lovit trei recruți...

...și o ușă nevinovată.

M-au jignit.

La fel și ușa?

Ai bani pentru biletul de autobuz?

Nu.

Poftim.

Nu pot să merg acasă, dle Broadus.

Nu pot.

Locul ăsta...

...e tot ce am.

Vă rog?

Ai boxat vreodată?

Doar bătăi de stradă.

Vorbesc de box, nu de bătăi.

E un sport.

Cu reguli.

Am auzit la radio.

Eu îl predau.

Ești destul de mare și de urât.

Vrei să înveți?

Da, dle.

Nu mă face să regret.

George, el e Royce. Va fi adversarul tău de astăzi.

Nu-ți face griji, uriașule. Voi fi delicat.

E doar un semn de sportivitate, înainte de a vă înfrunta.

Ce arată că nu sunteți aici pentru a vă omorî unul pe celălalt.

E vorba de doi sportivi,

care încearcă să afle care-i mai bun.

Pentru a face asta...

...boxerii își ating mănușile, așa.

În regulă? Să-i dăm drumul.

Să urcăm în ring. Arată-mi ce poți.

- Hai, Royce, arată-i cu ce se mănâncă. - Când spun "timp", ieși la luptă.

Vrea cineva acțiune? Vrei acțiune, nu?

Leroy Jackson, nu?

Timp!

Pe el, Royce! Aranjează-l!

Stai locului!

Lovește-l, George.

Mișcă-ți picioarele, George.

Stai ca o statuie și un porumbel o să se răhățească pe tine.

Ridică-te.

Afară din ring. N-ai ce căuta în ringul ăla.

Așa te vreau, Royce!

A avut noroc! Asta s-a întâmplat.

Ascultă, fiule. Știu că puteai mai mult...

- Nu sunt fiul tău. - E și ăsta un lucru bun.

N-aș dori ca vreun fiu de-al meu să zică că a fost noroc,