The first 200 lines.
Chiar trebuie să plec.
De ce îl mai vezi pe tipul ăsta ?
Toți ceilalți au renunțat la el.
- Eu nu fac asta. - Dă-l încolo. Nu merită.
Uite, o să vin acolo direct de la birou diseară.
Te rog să nu întârzii.
Promit. Te iubesc.
Sunt Maddison Taylor cu Edward Johnson.
Data de astăzi e 8 iunie.
Putem începe ?
Da.
Eddie, ai mâncat azi ?
Da.
Cum stai cu visele...Visezi ?
Nu prea.
Când visezi, ce visezi ?
Casa copilăriei.
Blaturile curate și argintăria.
Masa pusă pentru familie.
Ai mâncat vreodată la masă ?
Nu.
Îmi amintesc că simțeam că...
toate lucrurile, ustensilele de bucătărie,
vasele și mâncarea...
toate aveau locul lor.
Farfuriile stăteau în dulap, tacâmurile în sertar...
Mâncarea în frigider.
Dacă tu ai avea un loc, care ar fi ?
Un toast pentru noua fuziune a lui James și Jeremy.
Nu e o fuziune, e o achiziție.
Trebuia el să mă corecteze.
Sunt foarte fericit să ridic un pahar pentru cel mai bun prieten al meu,
pentru sora mea și soția mea cu această ocazie minunată.
- Vă iubesc pe toți, noroc ! - Noroc.
Dar, acum serios, jos pălăria pentru Jeremy.
Chiar ai muncit din greu ca să reuşeşti asta.
Sunt foarte încântat de această aventură.
Mergem într-o nouă direcție corporativă.
Vânzare imensă de active, redistribuire majoră a staffului...
Cynthia, arată-le cadoul tău aniversar.
Este absolut incredibil.
Îţi mulțumesc că nu ai întârziat.
- Noapte bună, scumpule. - Noapte bună.
Traducere PREL GHENCEA
Madison, vrei apă ?
Acum odihnește-te.
Doamnă Taylor.
Sunt detectivul Thompson.
Îmi poţi spune ce s-a întâmplat ?
- Încet... - Dumnezeule...
- De cât timp sunt aici ? - De 2 zile.
Ştiu că e greu, dar trebuie să ştiu ce s-a întâmplat.
Asta e tot ce-ţi aminteşti ?
Detective, unde e soțul meu ?
Îmi pare rău, dnă Taylor, dar...
...soțul tău nu a supravieţuit.
Ce ?
Ce... ce spui ?
Ce spui ?
Doamne !
Vom afla cine a făcut asta.
După ce poliția a plecat, am trimis servitoarele.
Frigiderul e plin.
Toate sunt la locul lor.
Şi ţi-am schimbat încuietorile.
Mad, mai pot face ceva pentru tine ?
Nu, sunt bine.
Poliția are ceva piste ?
Nu.
Dar i-ai văzut fața, nu ?
- Da, i-am văzut ochii. - Asta e bine, e bine.
Dar e suficient să-l identifice ?
Așa cred.
Maddie, ești sigură că nu vrei să stau cu tine ?
Mulțumesc. O să fiu bine.
O să fiu bine.
Madison...
Toate sunt la locul lor.
Madison, toate sunt la locul lor.
Dar i-ai văzut fața, nu ?
I-am văzut ochii.
Cum eşti în perioada asta ?
Bine.
O să-ţi arăt nişte poze
și vreau să-mi spui dacă recunoşti pe cineva.
Nu te grăbi.
- E vreunul cunoscut ? - Nu.
Ești sigură, poate să te uiţi mai atent ?
Nu e.
Ştiu că ai trecut prin ceva traumatizant...
Nu e el ! Nu e în pozele alea.
Pot să-ţi sugerez ceva ?
Ca detectiv, am văzut multe grozăvii.
Poate ar trebui să vorbeşti cu cineva.
Cineva cu experiență.
E greu să faci faţă unei asemenea experienţe.
Credeam că tu ești acel cineva cu experiență, detective.
Cred că m-am înșelat.
Găseşti singur ieşirea.
Nu pot locui aici.
Îmi poți găsi un agent imobiliar ?
Sigur.
E un depozit pentru artiști.
L-am transformat într-o mansardă locuibilă.
Are un dormitor, o baie.
Și vederi incredibile spre râu.
- Mila, nu asta am cerut. - Știu, a trebuit să ți-l arăt.
Tocmai a apărut pe piață.
Tu ești prima care îl vede, Maddison.
Trebuie să fie mult zgomot, uită-te câte ferestre.
Ferestrele sunt izolate fonic.
- Când e disponibil ? - Imediat.
Dacă îți place, îți recomand să faci o ofertă.
Ce fotografiezi ?
Oameni.
De ce nu faci poze ziua ?
Pentru că îmi place să fac poze noaptea.
Ce faci, doamnă ?
Nu mi-a plăcut de tata.
Şi el a lăsat foarte clar să se înţeleagă că nu mă place.
După moartea mamei mele...
...m-a închis în subsol.
Ce ai făcut în subsol ?
Am citit singura carte pe care am avut-o.
De nenumărate ori.
"În mine se revărsa un dor sălbatic de emoții și senzații puternice."
"O furie împotriva unei vieți anoste, normale și sterile."
"Aveam un impuls nebunesc de a sparge ceva."
"Un depozit, poate, sau o catedrală."
"Sau pe mine însumi."
"Steppenwolf"...
Ai citit-o ?
La aceeași oră, în fiecare săptămână.
Ce mai faci, dnă Taylor ?
Aș face mai bine dacă aș ști cine mi le trimite.
- Știu, îmi pare rău, eu doar... - Știu...eşti mesagerul.
Da.
Mulțumesc.
Am crescut mai înalt decât el.
Mi-am dat seama că sunt mai puternic decât el.
Ăsta a fost punctul tău de cotitură, Eddie ?
Atunci mi-am dat seama că regulile nu se aplică.
Dar Eddie, regulile se aplică. De-aia ești aici.
Încerci să faci să dispară lucrurile rele.
De parcă nu s-ar fi întâmplat.
Nu puteam să uit ce mi-a făcut.
Cum aș fi putut fără să-l fac să plătească pentru asta ?
Cât de mult te laşi împins până să ripostezi ?
Și tu de ce ripostai ?
Spune-mi, ce ai simțit când ți-ai omorât tatăl ?
M-am simţit ca pe plajă.
Respirând aerul curat al oceanului.
Te-ai simțit, în sfârșit, liber ?
Doamnă Taylor...
Am arestat un tip seara trecută.
Are unele asemănări. Mănuși, aceeași vecinătate.
E acuzat de încălcarea proprietăţii,
dar vreau să vii să-l identifici.
E închis acum. Poți să vii mâine ?
Din câte știm...
...ești singura care i-a văzut fața.
Adu-i înăuntru.
Cu fața înainte.
E vreunul ?
Numărul 2.
Numărul 2, un pas înainte.
El e ?
Luaţi-l pe numărul 2.
Respiră adânc, bine ?
Știu că nu a fost ușor pentru tine.
Va trebui să depui mărturie la tribunal, bine ?
Mă numesc Ian Kerns,
sunt asistentul procurorului pentru statul New York.
Această mărturie are loc conform Codului Penal al statului New York
privind procedura penală împotriva inculpatului Francis Tate.
Bună dimineața, dnă Taylor.
Puteţi să vă spuneţi clar numele ?
Doctor Madison Taylor.
Răspunsurile dvs vor fi date sub pedeapsa sperjurului.
- Înțelegeți ? - Înţeleg.
Vă rog ridicaţi mâna dreaptă și repetaţi după mine.
Eu, doctorul Madison Taylor, jur să spun adevărul şi numai adevărul
așa să-mi ajute Dumnezeu.
Dr. Taylor, vă rog să spuneți cu propriile cuvinte
ce s-a întâmplat în seara zilei de 8 iunie.
Dormeam...
M-am trezit pentru că am auzit niște zgomote puternice
şi am văzut că soțul meu nu era lângă mine.
Așa că m-am dus în hol și am auzit lupte în baie.
Când am deschis ușa,
un bărbat cu mască îl ataca pe soțul meu
l-a doborât la pământ, apoi bărbatul m-a apucat pe mine.
M-a izbit de perete și am rămas inconștientă.
Vă amintiţi dacă omul acela avea vreo trăsătură distinctivă ?
Ochii lui.
Credeţi că l-aţi putea identifica pe baza descrierii pe care v-o amintiţi ?
Da.
Doctor Taylor, îl vedeţi pe bărbatul respectiv în faţa dvs acum, aici ?
Nu, nu îl văd.
Dnă Taylor, înțelegeți că răspunsurile dvs sunt date
No comments yet. Be the first to leave one.