Misdirection

Traducerea şi Adaptarea realizate de © Detonate!

Îl cheamă David Blume.

Discursul lui începe la ora 7. Apoi urmează cina.

Va pleca pe la 6:30.

Tipul ăsta e ca un ceas elvețian.

Am sunat deja la birou și am confirmat toate rezervările.

Nu cred că va fi acasă mai devreme de ora 10.

Gata, momentul adevărului. Hai să vedem.

Suntem înăuntru.

Bine.

Da, uite-l.

L-am găsit.

Pleacă la eveniment. Ocupă-te de sistemul de alarmă.

Nu văd nimic. E prea neclar.

Liniște.

Ușor, puiule. Ai răbdare.

Bine. Ce vrei?

Vrei să te felicit?

Adică...

poate altceva în schimb?

2-4-7-1.

Bine.

Am înțeles.

Știi, doar ceasul ăla costă vreo 15 mii.

Stai, unde se duce?

N-a ieșit pe ușă.

Hai să vedem cu ce avem de-a face.

Sunt camere peste tot, la interior și la exterior,

o nimica toată.

Are vreo cameră în birou?

Hai să aflăm.

Uite aici.

E ceva valoros acolo.

- În seif? Garantat. - Da.

Știi că-mi plac seifurile.

O să-mi fie dor să fiu atât de bună la ceva.

Și mie. Ține minte ce am stabilit.

E ultima oară.

Sigur.

Și am păstrat ce e mai bun pentru final.

Dumnezeule.

Telefonul ăla e compromis.

Atâtea posibilități.

De unde l-ai mai găsit și pe ăsta?

Fă-ți treaba, iubire. Eu mi-o fac pe a mea.

Cred că e timpul.

Ești gata?

Știi prea bine.

Obișnuiam să cred că dependența e o alegere.

Că dacă vrei, te poți opri ușor.

M-am înșelat.

M-am înșelat amarnic.

Dependența e o boală perfidă și îngrozitoare,

care are puterea de a distruge catastrofal

vieți omenești.

Să destrame familii,

cariere,

să ne rănească copiii.

E o boală care a făcut prăpăd în viața mea,

în plan personal,

printre membrii familiei, printre prieteni

și printre colegi.

De aceea lupt neîncetat

și susțin această fundație extraordinară

dar și pe fondatoarea ei,

dragă prietenă, Meghan Thomas.

În seara asta donez încă 250.000 de dolari

acestei fundații.

Prin compasiunea și perseverența lui Meghan,

ea a salvat sute, dacă nu chiar mii

de vieți și de familii.

I-a adus pe oameni înapoi de pe marginea prăpastiei.

De aceea...

sunt onorat să o invit pe scenă

pe prietena mea și pe unul dintre eroii mei,

Meghan Thomas.

Mulțumesc, David, pentru această donație generoasă.

După cum știm cu toții,

dependența poate zăcea în oricare dintre noi.

Asta e a ta.

Mai sunt trei ore până la zborul spre libertate.

Mai mult decât suficient.

Vreți să vă las puțin singuri?

Taci. Mă ajută să gândesc.

Vorbesc serios. Dacă vreți să discutați,

vă las singuri și...

Ești doar gelos.

Pe el? Nu se compară cu mine.

El nu vine cu noi.

Glumeam. Pune-l în geantă.

- Înseamnă mult pentru tine. - Deloc.

E timpul să plecăm.

Ești sigură?

Un nou început.

S-o facem.

Bine, ne vedem afară.

E timpul ca lucrurile astea să dispară.

Da.

Hai, Bob.

În regulă.

Aplicația de securitate e...

e dezactivată,

iar noi suntem deja în casă.

Ce te-ai face fără mine?

Să înceapă jocul.

- Mergem? - Hai!

Hai. Calea e liberă.

Bine.

Am intrat.

Hai.

Nu uita ceasurile.

În regulă.

Hai, puiule. Să mergem.

Bună, dragă. Hai să ne distrăm puțin.

Sunteți un călător neobosit, domnule Blume.

E aici!

La naiba.

Nu.

Ai greșit casa.

Jason!

- La naiba! - Ești bine?

- M-a împușcat, fir-ar să fie! - Ești bine?

- Lasă-mă să văd. - Fir-ar să fie!

- La naiba! - Fir-ar să fie!

Lasă-mă să te ajut.

În regulă. Lasă-mă să-ți văd rana.

Ai adus un pistol? Ce-ai făcut?

De ce e aici? Ai spus că ai verificat programul.

Chiar am făcut-o. Nu știu de ce e aici.

Nu... masca mea. Pune-o pe rană.

- Bine. - Du-te.

- Stai liniștit, imediat. - Bine... ce naiba.

Trebuie să ne luăm lucrurile și să plecăm naiba de aici

înainte să se trezească.

- Bine. - Am înțeles.

- Te rog, hai să plecăm! - Bine.

Nu, stai puțin! Nu putem.

Trebuie să curățăm locul. Bine?

Hai să-l ducem în camera lui.

Hai, e în regulă.

Adu-mi frânghia.

Poftim. Hai să-l legăm.

Gata.

- În regulă. - Îl țin eu.

- Hai să mergem. - Hai!

Hei, Jason.

- Hai să plecăm. - Ți-a văzut fața.

Nu-mi pasă.

Avem două opțiuni.

Prima opțiune:

plecăm imediat și luăm avionul spre libertate.

A doua opțiune: rămânem.

Suntem prinși și mergem la pârnaie.

De ce ne certăm chiar acum?

Nu putem pur și simplu să plecăm.

De ce nu? N-are niciun sens ce zici.

Nu plec nicăieri.

O să regreți asta.

Sara!

Prima opțiune: plecăm, iar el cheamă poliția.

O să te identifice, dar asta n-o să mai conteze prea mult,

pentru că sângele tău este peste tot.

O să-l ridice și o să-l testeze.

Ești în sistem.

Putem curăța. Folosim înălbitor.

Nu, e doar o chestiune de timp până ne vor găsi.

Iar când o vor face, s-a terminat.

- Și dacă... - Dacă!

Dacă ne găsesc...

Ascultă-mă! Ne ținem de plan.

Luăm avionul spre Cancun.

Iar când ajungem acolo, o luăm spre sud.

Putem lua barca de-a lungul coastei,

fără să fim văzuți, până în Belize.

Iar acolo mai fac o rezervare în altă parte,

cum ar fi în Mexico City.

Dacă ne urmăresc,

îi inducem în eroare și câștigăm destul timp.

Începem o viață nouă.

A doua opțiune:

Ne ștergem urmele,

și-l facem să tacă definitiv.

Nimeni nu trebuie să știe ce s-a întâmplat, în afară de noi.

Subiect închis.

Nu te pierd eu pe tine!

- N-o să mă pierzi. - Aiurea!

Cu cazierul tău, iei peste 20 de ani.

N-o să-l eliminăm pe omul ăla.

Toată viața am fost singură.

Nu mai pot așa. Nu o mai fac.

Mai degrabă mor.

N-o să te las niciodată să pleci.

La naiba.

Pateticule!

La naiba...

Ai două minute, cowboy.

Taci!

Vin după tine.

Nu știu ce cauți.

Idiotule.