Romancing the Stone

IDILĂ PENTRU O PIATRĂ PREŢIOASĂ

Cum o să fie, Angelina ?

Era Grogan, cel mai scârbos şi idiot om de la vest de râul Missouri.

Poţi muri în două feluri, îngeraş.

Rapid, ca limba şarpelui,

sau lent, ca melasa în ianuarie.

- Dar e octombrie... - Te-aş ucide şi dacă ar fi 4 iulie !

Unde e ?!

Treci acolo.

I-am spus să iasă... acum că a primit ce dorea.

Nu chiar, îngeraş.

Dezbracă-te ! Haide !

Hai odată !

Acesta a fost sfârşitul lui Grogan, omul care mi-a ucis tatăl,

mi-a violat şi ucis sora, mi-a incendiat ferma,

mi-a împuşcat câinele şi mi-a furat Biblia.

Dar dacă mai exista o lege în Vest,

ticăloşii aveau fraţi...

...care păreau să nu se mai termine.

Dar deodată, a apărut iubitul meu, Jessie !

Era singurul bărbat în care aveam încredere, singurul.

Inima mi-a tresărit când l-am văzut apropiindu-se.

Abia aşteptam să-i simt îmbrăţişarea caldă.

Când buzele sale le-au atins pe ale mele

am ştiut că nu ne vom mai despărţi.

Am ştiut atunci că vieţile noastre vor fi legate. Pentru totdeauna.

Doamne, ce frumos e !

Sfârşit.

Am terminat, scumpule. Vrei să sărbătorim ?

Şi eu la fel.

Romeo, Romeo, unde eşti tu, Romeo ?

Uite, e Bondarul !

După cum ştii, nu mă zgârcesc când sărbătoresc.

Pentru tine, Jessie.

Oricine ai fi.

Ai terminat ?

Mulţumesc.

Vino încoace, Romeo.

Alo ?

Alo ?

Doamne, Romeo. Atât e ceasul ?

Gloria ! O să întârzii.

- Bună. - Bună, scumpete.

Dnă Irwin, de ce nu luaţi liftul ?

Niciodată nu urc singură în lift. Ştii, violatorii...

- Încotro fugi aşa ? - Trebuie să ajung la editură.

Apropo, poştaşul n-a putut să bage asta în cutie,

aşa că i-am spus că ţi-o dau eu.

Ce mai scrisoare de dragoste !

- Dnă Irwin, sunteţi grozavă. - Ştiu, dar eu încă mai sper...

Doamnă ! O maimuţă pentru nepoţel ?!

- O las la 10 dolari ! Hai, doamnă ! - Nu. Eu nu...

O să-i placă şi prietenului tău. E niţel perversă, înţelegi.

Nouă dolari. Opt, ultimul preţ.

Mulţumesc, dar nu-mi trebuie nicio maimuţă.

Dar asta e drăguţă.

Ăsta e apartamentul drei Wilder.

Vă pot ajuta ?

Scuzaţi-mă.

Pleacă de la uşă !

Ce-i asta ?

Mămăligă.

Ratat.

Mare ratat.

Prea furios. Prea nehotărât.

Prea disperat. Doamne, prea fericit !

Uită-te la el. Domnul Mondo-Bizmo. Chiar am ieşit cu el odată.

E complet respingător.

Stai aşa, stai aşa !

Uită-te la ăsta.

Ce spui de el ?

Nu, este... nu prea e...

Cine ? Jessie ?

Poate e o prostie, dar ştiu că există cineva acolo care mă aşteaptă.

Da ? Unde ?

Cu siguranţă nu aici.

Gloria, de ce trebuie să avem mereu conversaţia asta ?

Pentru că te iubesc, Joan, şi nu-mi place când te văd singură

aşteptând mereu pe cineva care nu mai apare.

Bine, Gloria.

Uite.

Citeşte şi plângi. Eu mereu o fac.

- Am să te sun, da ? - Nu pleca. Mai bea un "greiere".

- Nu pot. - Sunt editorul tău. Îţi ordon.

Iartă-mă că te-am adus în locul ăsta. Voiam doar să te mai scot în lume.

Ştiu că ai muncit din greu şi eşti supărată din cauza surorii tale.

Ce face ? Ai veşti de la ea ?

Elaine ? Am vorbit săptămâna trecută. E încă în Columbia.

Au găsit cadavrul soţului ei ?

Doar o parte.

Ştii ce e mai înfiorător ?

Am primit un pachet de la Eduardo din Columbia.

Probabil l-a expediat înainte să...

Îţi imaginezi ce îngrozitor ? Să-ţi fie ucis soţul !

Cum se descurcă ?

O să fie bine. Elaine se descurcă întotdeauna.

Ira.

A venit puştiul cu tipa. O duc pe vas.

Uită-te la flămânzii ăştia.

Trebuia doar să-i răscolim camera.

Ralph, de câte ori să-ţi spun ? Nu e în ţară.

Treaba asta cu răpirea mă face foarte nervos.

E o idee de doi bani. Aduce doar necazuri.

Uite, am furat destule antichităţi din astea

ca să trăim decent pentru tot restul vieţii.

Hai să ne luăm adio de la toaleta asta de lumea a treia.

Încă una mare. Ai încredere în mine, Ralph.

Ai văzut asta, Ralph ? Ticălosul ăla urât, de acolo de jos ?

Cineva va fi ucis, şi tu te joci cu animale preistorice !

Hai, Ira. Să uităm de asta. Nu-mi miroase a bine !

Vrei să nu-ţi mai faci griji ? Ţi-am făcut eu vreodată rău ?

N-am să-ţi fac niciodată rău. Nu pot. Avem acelaşi sânge.

Nu suntem doi oameni. Suntem ca unul. Mi-aş face mie rău ?

Uită-te la flămânzii ăia, Ralph.

Romeo ! Iubitule !

- Alo ? - Alo, Joan ? Mă auzi ?

Elaine, nu pot vorbi acum.

Ascultă-mă. Ascultă-mă cu atenţie.

- Am dat de necaz. - Elaine, te rog...

Joanie, chiar am necazuri !

- Ce s-a întâmplat ? - Ţi-a venit ceva prin poştă...

...cu scrisul lui Eduardo pe el ? Vreun plic mare ?

- Da. - Draga mea...

... vezi dacă e vreo hartă a unei comori înăuntru.

Scrie... El Corazon.

Trebuie să-mi aduci harta asta în Columbia.

Columbia ?

Doamne, în ce necazuri ai intrat ?

Joanie, te rog...

Du-te la hotel Cartagena în Cartagena.

Când ajungi, sună la numărul ăsta: 64-58-24.

- Scrii ? - Da.

Şi să nu spui nimănui !

Elaine... Nu pot să vin în Columbia.

Joanie ?

Mă vor tăia. Îmi vor face rău.

Columbia ?!

Ştii cum e acolo ?

Eu ştiu ! Cărţile tale se vând foarte bine în ţările astea macho.

Acolo există junglă, Joanie. Insecte mari cât maşinile. Revoluţionari !

- Ţi-ai făcut vaccinurile ? - Ce vaccinuri ?

Vezi ? Eşti total nepregătită. Stai puţin. Aşteaptă.

Vrei să-mi spui ce se petrece ? De ce faci asta ?

Elaine are nişte necazuri.

Are o mică problemă domestică.

Ultima ei problemă domestică a fost soţul ei făcut bucăţele.

Nu te pot lăsa să faci asta. N-ai să te duci !

Uite-l pe Romeo. Promite-mi că îi vei da de mâncare o dată pe zi.

Vei avea nevoie de ceva mai puternic.

Ascultă-mă ! Ai rău de mare, de avion, de tren, de autobuz.

Vomiţi şi dacă urci cu liftul la Bloomingdale, pentru Dumnezeu !

Multora li se face rău în magazine.

Joanie, te rog... Nu te duce.

Nu eşti făcută pentru asta, Joan, şi o ştii.

Ştiu, dar e sora mea.

Am să-l hrănesc, dar n-am să-l car în braţe.

Eşti nebună !

Avionul de la New York a sosit cumva ?

- A sosit avionul ? - Nu înţeleg.

Ăsta e autobuzul spre Cartagena ?

Vorbeşti engleză, ce bine.

Autobuzul ăsta merge la Cartagena ?

Da. Cartagena.

Grozav. Mulţumesc.

Mulţumesc.

Ai luat autobuzul greşit !

Dră Wilder ! S-a urcat în alt autobuz. Îngrozitor !

Scuzaţi-mă.

Scuzaţi-mă.

- Îmi pare foarte rău. - Proasto !

Iertaţi-mă că vă deranjez.

Îmi puteţi spune când ajungem la Cartagena ?

- Ce ? - Ăsta e autobuzul spre Cartagena ?

- Ce ? - Trebuie să ajung la Cartagena...

Şi acum ce facem ?

Unde mi-e valiza ?

Nu trebuie să mergeţi pe jos. O să mai vină un autobuz.

Poftim ?

Ei habar n-au. Sunt ţărani.

Un alt autobuz ? Serios ?

Desigur.

Există orare care trebuie respectate...

...chiar şi în Columbia.

- Ce ?! - Poşeta.

- Ce ? - Geanta !

Stai !

Pleacă !

Ce naiba ? Iisuse Cristoase !

Ce naiba s-a întâmplat cu păsările mele ?

Fir-ar al naibii !

Bună.

Îţi cer maşina asta în numele legii.

- Întoarce maşina. Să mergem ! - Nu. Să mă învăţ să mai opresc.

- Nu cumva ne cunoaştem ? - Nu înţeleg.

Eşti american.

Urăsc americanos.

Scuip pe ei ! Urăsc americanos ! Sunt gunoaie ! Gunoi !

Sunteţi francez ?

Iubito, se pare că va trebui să mai aşteptăm un pic.

Rahat.