The Sheep Detectives

Turma vede urma

Dragă Rebecca,

Știu că ai multe întrebări.

La fel și eu.

Până la urmă, viața e un mister.

Dar, dacă există un răspuns la marile mistere ale Universului,

un secret al fericirii,

consider că ar fi acesta:

Oile.

Nu, serios.

Chiar sunt oile.

Acum vin.

În ultima scrisoare, m-ai întrebat dacă am vreo oaie specială.

Toate sunt speciale. De asta le-am dat nume.

De exemplu:

Am doi berbeci gemeni scandalagii, numiți Ronnie și Reggie.

Sir Ritchfield, cel mai mândru și demn.

Norișor, cea mai pufoasă.

E puțin divă.

Zora, cea mai curioasă.

Mopple, cel mai răbdător.

Și Ochi-de-lână…

Nu mi-a venit o idee mai bună de nume.

Bine, știu că am spus că toate sunt speciale,

dar, trebuie să recunosc, că sunt două mai speciale decât toate.

El e Sebastian.

Cel mai voinic berbec,

și, la fel ca mine, un pic singuratic.

Mai devreme sau mai târziu, pleacă de capul lui.

Și, mai devreme sau mai târziu, se întoarce.

Și, în final, Lily. Cea mai isteață oaie a mea.

Cea care pare că știe mereu ce gândesc

și ce simt în adâncul inimii.

Ea e cea care îmi oferă liniștea pe care doar un cioban o știe.

O liniște care vine

din faptul că am grijă de cele mai blânde ființe din lume.

Încep fiecare zi ocupându-mă de sănătatea lor.

FURAJ PENTRU OI

Am grijă să fie bine hrănite și bine îngrijite.

Mă străduiesc să le distrez.

Când o să mă trezesc, Știu că o să fiu…

O să fiu bărbatul care se trezește lângă tine

Și mă asigur că-și iau medicamentele, lucru de care cred că se bucură…

Doar de-ar putea vorbi.

E timpul pentru pastile, amice. Așa, bravo.

Și, după ce-am terminat treburile și soarele începe să apună,

aleg o carte pe care să le-o citesc.

Romane polițiste, mistere, anchete, toate favoritele mele.

„Știu când Rodney Hollingshead a fost ucis

și știu cine este adevăratul ucigaș.”

Îmi place să cred că țin pasul cu povestea,

dar știu în inima mea că, oricât de speciale ar fi, sunt tot…

doar niște oi.

Ne oprim aici. Haideți, valea de-aici!

Vă citesc mâine finalul.

De ce s-a oprit chiar acolo?

Urma să aflăm cine e ucigașul!

Ce tortură! E menajera, nu?

Evident că e menajera.

Ba nu, a fost grădinarul.

Mereu taie iarba, dar nu o mănâncă niciodată?

Da, cam suspect.

Ați înnebunit? Doctorul l-a ucis!

Nu, a fost mătușa ciudată.

Mătușa ciudată a fost acum trei povești, geniule.

Cum se face că suntem frați?

Iar încep.

Prea bine.

Oh, iar au început.

Greșiți cu toții.

Mi-am dat seama acum două capitole.

Menajera, nu?

Nu e menajera.

E nepotul, Bertie Hollingshead.

Dar, Lily, nu a demonstrat detectivul că probele împotriva lui Bertie

erau fabricate de adevăratul criminal?

Exact.

Nu v-ați prins?

Ca să scape de condamnare, și-a fabricat singur dovezile.

Bertie Hollingshead a fost adevăratul ucigaș.

De ce ai făcut asta?

George o să termine povestea mâine și o să vedeți.

Eu tot cred că e menajera.

„Bertie știa totul despre legea

care spune că nu poți fi acuzat de două ori pentru aceeași crimă.

Astfel, ca să evite condamnarea, și-a fabricat singur dovezile.

Bertie Hollingshead a fost adevăratul ucigaș.”

Pare că majoritatea oilor mele își petrec ziua fie mâncând,

fie gândindu-se la mâncare.

Dar am trei mieluți neastâmpărați, cu energie infinită.

Ființe mici, fericite și lipsite de griji, născute primăvara.

De fapt, aproape toți mieii sunt născuți primăvara.

Dar am și un miel care s-a născut iarna.

Oh, bună!

- Sunt Daisy. - Eu sunt Oliver.

- Eu Pickles. - Tu cum te numești?

Eu nu am nume.

Vrei să te joci cu noi?

Nu! Pleacă!

Nu vă jucați cu mielul născut iarna.

El nu aparține turmei.

Din motive pe care doar oile le pricep,

o turmă deseori respinge un miel născut iarna.

E în regulă.

Doar pentru că un miel născut iarna e diferit.

Bravo, așa. Bine.

Am o întrebare.

De ce e George mereu drăguț cu mielul ăla?

George nu e oaie.

Pe el nu l-a învățat nimeni despre mieii de iarnă.

Ah, o ultimă mențiune. Dacă-mi accepți invitația,

să știi că locuiesc lângă un oraș numit Denbrook.

Are propriile sale specimene.

De exemplu…

Neața, Caleb.

Caleb, și el cioban.

Bună dimineața, doamnelor.

Nu-mi place de el.

Ham, măcelarul.

Nu-mi place deloc de el.

Beth, hangița.

Nu mă place.

L-aș putea omorî!

Tim, polițistul.

Un idiot.

Și Reverendul Hillcoate, care se consideră păstor al oamenilor.

Avem o relație complicată.

Iar acum, lectura de astăzi: Pilda oii rătăcite.

George, ni te alături?

Toată lumea e binevenită în casa Domnului.

Chiar și măcelarii, nu?

Nu sunt aici să mă alătur vouă.

Am venit să închei o socoteală.

Bunul și bătrânul George.

Bunul și bătrânul George.

Dar destul despre oameni.

Vreau să-mi întâlnești turma.

Abia așteaptă să te vadă.

La fel și eu.

Te rog să vii curând.

Cu dragoste, George.

Norișor?

Am o întrebare.

Păpădiile o să-mi facă genele frumoase ca ale tale?

Nu, nu te ajută deloc cu genele.

Dar fac minuni pentru lână.

Uită-te la Ochi-de-lână.

Nu mănâncă decât păpădii.

Ah, asta erau? Okay.

Hai să păstrăm câteva păpădii pentru Sebastian, e plecat de câteva zile.

Cui îi pasă? De când George l-a adus aici de nu-știu-unde,

tot hoinărește prin orașul ăla.

Lasă-l să moară de foame.

Dacă lui nu-i pasă de noi, nu înseamnă că nici nouă de el.

Sebastian e parte din turmă.

Oh, uite! E Caleb!

Cățeii!

Cățeii!

Caleb, aici!

Oh, mereu ador cum miroase.

E de la puloverele de lână.

Sunt atât de frumos vopsite.

- Pot să intru? - Pleacă!

Intru.

E atât de nouă, de frumoasă și strălucitoare.

Te gândești la ce mă gândesc și eu?

- Vreau s-o împung! - O, ce tare vreau!

Reggie! Ronnie!

Am mai discutat despre asta. Nu împungem ceva decât…

Decât dacă avem un motiv întemeiat s-o facem.

Văd că știți.

E a treia vizită a lui Caleb pe luna asta.

E doar un singur lucru despre care pot vorbi.

Să unească turmele.

- Să unească turmele? - Oi noi!

- Câmpuri noi! - Căței!

Chiar mă gândesc la asta!

Ți-am dat o șansă și m-ai mințit, Caleb!

Nu te mai întoarce!

Ups, sună de parcă n-o să fie nicio unire.

Eram atât de bucuros.

Acum sunt trist și supărat.

Vreau să uit că s-a întâmplat asta.

Ai dreptate, e o mare dezamăgire.

Bun, sunteți gata?

Alegem să uităm cu totul de vizita lui Caleb până la trei.

Unu, doi…

Dar cum facem cu Mopple? El nu poate să uite.

De ce nu?

Săracul Mopple.

S-a născut cu afecțiunea asta.

Spre deosebire de noi restul, el nu poate alege să uite lucruri.

Ah, da.

Mopple, odată ce am uitat, te rog să nu ne amintești ce s-a întâmplat.

Sunteți siguri? Chiar nu a fost așa rău.

N-a fost rău, dar nici bine. De ce să ne batem capul?

Sunteți gata?

Unu.

Doi.

Trei.