When Harry Met Sally...

CÂND HARRY A ÎNTÂLNIT-O PE SALLY...

Eram cu prietenul meu, Arthur Kornblum, într-un restaurant.

Era un restaurant Horn & Hardart.

Când a intrat fata asta frumoasă, m-am întors spre Arthur

şi i-am spus: "Arthur, o vezi pe fata aia? Mă voi căsători cu ea."

Ne-am căsătorit după două săptămâni.

Şi, după 50 de ani de căsnicie,

tot împreună suntem.

UNIVERSITATEA DIN CHICAGO - 1977

- Te iubesc. - Şi eu te iubesc.

Bună, Sally. Sally, el este Harry Burns.

- Harry, ea este Sally Albright. - Încântat.

- Vrei să conduci tu primul? - Nu, eşti deja la volan. Condu tu prima.

E deschis în spate.

- Sună-mă. - Te sun când ajung.

- Sună-mă de pe drum. - Te sun înainte.

- Te iubesc. - Şi eu te iubesc.

Scuze.

- Îmi e deja dor de tine. - Şi mie. Îmi e dor de tine.

- Pa. - Pa.

Am făcut programul.

Drumul durează 18 ore, adică şase schimburi, de câte trei ore fiecare,

sau, dacă preferi altfel, putem împărţi pe kilometri.

E o hartă pe parasolar,

pe care am însemnat locurile unde trebuie să ne schimbăm la volan.

Strugure?

Nu, nu mănânc între mese.

O să deschid fereastra.

Spune-mi povestea vieţii tale.

Povestea vieţii mele?

Trebuie să ne omorâm timpul cu ceva până la New York.

Termin de povestit înainte să ieşim din Chicago. Încă nu mi s-a întâmplat nimic.

- De aia mă duc la New York. - Să ţi se întâmple ceva?

- Da. - Ce anume?

Voi urma facultatea de jurnalistică, să devin ziaristă.

Ca să scrii despre ce li se întâmplă altora.

- E un mod de a vedea lucrurile. - Şi dacă nu ţi se întâmplă nimic?

Dacă îmbătrâneşti acolo fără să ţi se întâmple ceva?

Nu cunoşti pe nimeni, rămâi o nulitate şi mori, în cele din urmă, la New York,

unde nu se va observa decât după două săptămâni, când ajunge mirosul în hol.

- Amanda mi-a zis că ai o latură întunecată. - Asta o atrage la mine.

- Latura ta întunecată? - Da. Tu nu ai o latură întunecată?

Nu, tu faci probabil parte dintre cei ce pun inimi în locul punctului de pe "i".

Am o parte întunecată cum are toată lumea.

Serios? Eu, când cumpăr o carte, citesc întotdeauna ultima pagină.

În caz că mor înainte s-o termin, ştiu finalul.

Asta înseamnă să ai o latură întunecată.

Nu cred că asta te face să fii un tip profund. Da, în linii mari, sunt fericită.

- Şi eu. - Şi nu văd nimic greşit în asta.

Normal, eşti prea ocupată să fii fericită. Te gândeşti vreodată la moarte?

- Da. - Cum să nu! Un gând sporadic

ce-ţi trece fugaci prin minte. Eu mă gândesc ore şi zile întregi.

De asta te crezi o persoană mai bună?

Când o să dau de dracu', eu voi fi pregătit, iar tu nu. Asta vreau să spun.

Între timp, îţi vei nenoroci viaţa aşteptând momentul fatidic.

- Te înşeli. - Ba nu. Te înşeli. El vrea ca ea să plece.

- De aia o urcă în avion. - Nu cred că vrea ea să rămână.

Normal că vrea să rămână.

Tu nu l-ai prefera pe Humphrey Bogart în locul celuilalt?

N-aş vrea să-mi petrec restul vieţii la Casablanca,

căsătorită cu unul care are un bar.

Poate crezi că sunt snoabă, dar chiar n-aş face-o.

- Ai prefera o căsnicie lipsită de pasiune? - Şi să fiu prima doamnă a Cehoslovaciei.

Decât să stai cu cel ce te-a satisfăcut sexual ca nimeni altul,

doar pentru că are un bar şi cu asta se ocupă?

Da.

Şi la fel ar proceda orice femeie cu mintea la cap. Femeile sunt foarte practice,

chiar şi Ingrid Bergman, de aceea se urcă în avion la sfârşitul filmului.

Înţeleg.

- Ce anume? - Nimic.

- Ce? - Las-o baltă.

- Ce să las baltă? - N-are importanţă.

Nu, spune-mi.

E clar că n-ai fost satisfăcută sexual până acum.

- Două locuri, vă rog. - Acolo.

- Ba am fost. - N-ai fost.

Află că, întâmplător, am fost foarte satisfăcută sexual.

De cine?

- Ce anume? - Cine te-a satisfăcut aşa de tare?

N-am de gând să-ţi spun.

Bine, nu-mi spune.

- Shel Gordon. - Shel? Sheldon?

Nu, imposibil să te fi satisfăcut Sheldon.

- Ba e posibil. - Ba nu.

Sheldon îţi poate calcula impozitul pe venit sau îţi poate pune o plombă de canal,

dar ciocăneala nu e punctul lui forte. Din cauza numelui.

"Pune-mi-o, Sheldon. Eşti un animal, Sheldon. Călăreşte-mă, Sheldon."

- Nu merge. - Bună.

- Ce să vă aduc? - Specialitatea numărul trei.

Eu aş vrea o salată mare, cu uleiul şi oţetul separat, şi o plăcintă de mere à la mode.

O salată şi o plăcintă de mere.

Plăcinta să fie încălzită şi îngheţata să nu fie deasupra, ci alături.

Aş dori-o de căpşuni, nu de vanilie, dacă aveţi.

Dacă nu, atunci fără îngheţată, doar cu frişcă naturală.

Dacă e frişcă la tub, atunci nu vreau.

- Nici plăcinta? - Nu, doar plăcinta, dar neîncălzită.

- Ce e? - Nimic.

- De ce te-ai despărţit de Sheldon? - De unde ştii că ne-am despărţit?

Pentru că altfel n-ai fi aici cu mine. Ai fi cu Sheldon, Barosul Minune.

În primul rând, nu sunt cu tine.

Şi, în al doilea rând, nu te priveşte de ce ne-am despărţit.

Ai dreptate. Nu vreau să ştiu.

Ei bine, dacă vrei să ştii, era foarte gelos din cauza chiloţeilor mei cu zilele săptămânii.

Scuză-mă, am nevoie de o lămurire.

- Chiloţei cu zilele săptămânii? - Da,

aveau zilele săptămânii pe ei, iar mie mi se păreau haioşi.

Într-o zi, Sheldon îmi spune: "Nu porţi niciodată duminica."

Era foarte bănuitor. Unde sunt cei cu duminica? Unde i-am lăsat?

I-am spus şi nu m-a crezut.

- Ce anume? - Nu se fac cu duminica.

- De ce? - E ziua Domnului.

Bine, 15% din partea mea înseamnă 90.

6,90 dolari.

Îi las 7 dolari.

Ce e?

Am ceva pe faţă?

Eşti o persoană foarte atrăgătoare.

Mulţumesc.

Amanda nu mi-a spus cât eşti de atrăgătoare.

Poate că nu crede că sunt.

Nu poţi avea o părere despre asta. Empiric, eşti atrăgătoare.

Amanda e prietena mea.

Şi?

- Şi ieşi cu ea. - Şi?

Şi te dai la mine.

Ba nu e adevărat.

Ce e?

Nu poate un tip să spună că o femeie e frumoasă fără să se dea la ea?

Bine.

Să zicem, de dragul conversaţiei, că m-am dat la tine.

Ce vrei să fac? Să-mi retrag afirmaţia? Bine, mi-o retrag.

Nu poţi s-o retragi.

- De ce? - Pentru că ai spus-o deja.

Mamă, şi acum ce facem? Cheamă poliţia. Am spus-o deja.

Las-o aşa cum a căzut.

Bine?

Perfect. O las aşa cum a căzut. Asta e şi politica mea.

De aia o spun şi aşa de des.

Vrei să ne petrecem noaptea la hotel?

- Vezi? N-am lăsat-o cum a căzut. - Harry.

Deşi am spus că o fac. Am făcut exact pe dos.

Harry.

- Ce e? - Harry.

Vom fi doar prieteni, ne-am înţeles?

Minunat. Prieteni. Aşa e cel mai bine.

Îţi dai seama că nu putem fi prieteni.

- De ce? - Vreau să spun că...

Şi, spunând asta, nu mă dau la tine în niciun fel.

Bărbaţii şi femeile nu pot fi prieteni

pentru că sexul va fi întotdeauna la mijloc.

Nu e adevărat. Am câţiva prieteni bărbaţi şi sexul n-are nicio legătură.

- Ba nu ai. - Ba da.

- Ba nu. - Ba da.

Crezi tu că ai.

Vrei să spui că fac sex cu aceşti tipi fără să ştiu?

Nu. Vreau să spun că toţi vor să facă sex cu tine.

- Ba nu. - Ba da.

- Ba nu. - Ba da.

De unde ştii?

Niciun bărbat nu poate fi prieten cu o femeie atrăgătoare.

Vrea negreşit să facă sex cu ea.

Adică un bărbat poate fi prieten doar cu o femeie neatrăgătoare.

Nu, şi lor ai vrea să le-o pui.

Şi dacă ele nu vor să facă sex cu tine?

Nu contează. Chestiunea sexului pluteşte în aer,

aşa că prietenia este compromisă şi totul se duce de râpă.

- Înseamnă că nu vom fi prieteni. - Exact.

Păcat.

Eşti singurul pe care îl cunosc la New York.

- Mulţumesc că m-ai adus. - Da, a fost o experienţă interesantă.

- Mă bucur că te-am cunoscut. - Şi eu.

- Succes în viaţă! - Şi ţie!

- Ne-am îndrăgostit la liceu. - Da, eram un cuplu de liceeni îndrăgostiţi.

Dar, în clasa a X-a, părinţii lui s-au mutat.

- Iar eu n-am uitat-o. - Nu m-a uitat.

Nu, nu-mi puteam şterge din minte chipul ei.

34 de ani mai târziu, mă plimbam pe Broadway

şi am văzut-o ieşind de la Toffenetti.

Ne-am uitat unul la celălalt

şi a fost de parcă nu trecuse nicio zi.

Era la fel de frumoasă ca la 16 ani.

Şi el era la fel.

Arăta neschimbat.

CINCI ANI MAI TÂRZIU

Joe! Mi s-a părut că tu eşti.

- Harry Burns. - Exact. Ce mai faci?

- Bine, tu? - Sunt bine.

Minunat. Te-am zărit întâmplător trecând pe aici. Eşti chiar tu.