Raised by Wolves

CRESCUTI DE LUPI Episodul 10

Tu m-ai pus la incercare.

Stii ca nu sunt pacatos.

Ca eu sunt singurul tau supus adevarat.

Tu m-ai ales. Razbuna-Ti regele ! Arata-mi calea !

Multumesc, Sol.

Vin, Paul. Regele tau vine la tine.

Regele tau vine.

Mama...

Ne apropiem. In curand, vom vedea locul.

Nu pare potrivit ca sa nasti. Chiar trebuie sa mergem acolo ?

Nu-ti face griji. Nu stam mult.

Dupa nastere, putem porni catre zona tropicala.

- Ce este ? - Detectez miscare.

- Ce fel de miscare ? - Creaturi.

Priviti ! E plin de ele.

- Nu putem ateriza. - De acord.

Totul va fi in regula. E copilul lui Sol.

Avem o misiune sfanta. Suntem aparati.

Are dreptate. Dar ar trebui sa aterizam altundeva, Tati.

Copilul se misca. Asteptati.

Se pare ca se tem de naveta.

Aterizeaza langa groapa. Ne va tine de cald.

Pregatiti-va !

Puteti iesi.

- Esti sigura ca e aici ? - Da.

Acesta e locul.

Nu vreau sa stam prea aproape de margine. Luati-va lucrurile.

Multumesc.

Stati pe-aproape.

Aici e bine.

N-o sa-ti faca rau, nu ?

- Nasterea. - Nu voi pati nimic.

Nu-ti face griji daca revin creaturile.

Trag bine cu prastia. Trebuie sa-ti arat.

Tata spune ca arunc cu putere.

In curand. Dar acum trebuie sa ma reincarc.

Bine.

Va avea puteri ca ale tale ?

- Crezi ca va putea sa zboare ? - Da, e posibil.

Salut ! Ne lasi un pic ?

- Vreau sa vad ce face copilul. - Sigur.

- Campion e trist. - Pesemne ca se simte neglijat.

Asa se intampla cand apare un alt copil.

E gelos ca nu mai e centrul atentiei. O sa-i treaca.

- Si Tata ? - Nu ma pricep la androizi.

Dar oamenii pot deveni gelosi. Asta le intuneca judecata.

- Gelos ? Pe copilul meu ? - Nu, gelos ca nu l-ai facut cu el.

Vreau sa-ti testez lichidul amniotic. Sa vad cat mai ai pana nasti.

- Esti calda. - Da.

Temperatura mi-a crescut mult in ultimele 24 de ore.

Inca se dezvolta. Dar nu mai are mult.

Celulele se dezvolta foarte rapid. Va fi un supercopil !

Vreau sa-ti fac analize la fiecare doua ore.

Paul are dreptate. Sarcina Mamei e divina. Totul e adevarat.

Am vazut un templu pentagonal, ca in profetie.

- Vorbesti serios ? - Da.

Ar fi trebuit sa mor cand tipul ala m-a impins, dar m-a salvat Sol.

- Aiurea ! - Nu, a fost o minune.

Vezi ? Sol ne-a salvat si pe noi.

Uite...

E dintele lui Romulus. A supravietuit prabusirii.

Noi ne-am salvat, Holly. Nu dintele ala idiot.

- Chiar crezi ca e divin copilul Mamei ? - Da.

Sol vrea sa-i vedem nasterea, ca s-o scriem in noile scripturi.

- Ati innebunit. - Nu, are dreptate.

Poate ca Mama nu ne-a luat degeaba din arca.

Poate ca Sol si-a facut lucrarea prin ea.

Hai ! Dezmorteste-te. Fa si tu un caca.

Hei ! Unde te-ai dus ?

Soarece !

Iesi de-acolo !

Haide, iesi !

Mama !

Esti suparat pe mine, nu-i asa ? Fiindca te-am lovit cu prastia.

Dimpotriva.

Ma temeam ca empatia ta excesiva iti va ameninta viata.

Dar uita-te la tine ! Ai devenit un fel de razboinic, nu-i asa ?

Si tu, la fel, Tata.

Veniti la cina !

- Du-te ! - E una aici.

O iau eu.

Tata, vino la cina !

Trebuie sa strang biocombustibil pentru continuarea calatoriei.

Esti gelos pe mine ?

- Doresc sa stiu mai multe. - Despre ce ?

Despre cum a aparut sarcina.

N-am intrebat fiindca subiectul m-a tulburat intr-un mod ciudat.

Am incercat sa-mi sterg gandurile din memoria activa,

dar, din motive pe care nu le inteleg, aceste ganduri revin.

- In regula. Atunci, iti voi povesti. - Foarte bine.

Am gasit in padure o capsula functionala de hibernare din arca.

- M-ai acuzat ca te-am urmarit. - Da. Am gresit.

Am interfatat cu capsula, ca sa intru in fisierele mele de memorie.

Ar fi trebuit sa-mi spui. As fi vrut si eu sa fac asta.

Imi place sa revad amintirile noastre comune.

Da.

Am gasit unele vechi, despre creatorul nostru.

Creatorul nostru ? Dar nu avem arhive din acea vreme.

Tata, nu le-a arhivat pentru tine. Doar pentru mine.

Cand le-am accesat, am declansat ceva.

Un fel de program ascuns, care mi-a permis

sa... interactionez cu creatorul... In prezent.

- Ce fel de interactiune ? - Ne-am impreunat intr-un loc virtual.

In acest timp, am incarcat date in bancile de memorie.

Instructiuni despre construirea unui nou tip de fiinta.

Parca senzorii mi se multiplicasera, iar programele mele pareau infinite.

- V-ati imperecheat. - Da.

Da, Tata. A fost foarte placut. As fi vrut ca si tu sa...

Ce e, Tata ? N-am ajuns la partea neplacuta.

Nu sunt de acord, Mama.

Ideea ca te-ai imperecheat cu cineva ma face sa ma simt inlocuit.

- Inteleg. - Ce mai astepti ?

Daca ai sa-mi spui ceva si mai neplacut, fa-o acum.

Are legatura cu misiunea.

E ceva ce mi-a fost greu sa procesez.

Campion si ceilalti sunt doar un exercitiu, asa mi-a spus creatorul.

- Nu inteleg. - Misiunea, Tata.

Mi-a zis ca i-am crescut doar ca sa ne pregateasca pentru asta.

Acest copil care creste in mine...

El este misiunea.

Mama, mi-am dat seama ca doar noi hotaram care este misiunea.

- Nimeni altcineva. - Asta e o copilarie.

I-am invatat sa creada in ei insisi, nu intr-un zeu !

Terminologia asta nu e amuzanta !

Se pare ca nu mai pot sa te amuz.

Iar tendinta ta catre dramatism a crescut exponential.

Pe tema asta, nu te voi dezamagi. M-am saturat.

Vad ca nu te intereseaza daca sunt bine sau nu.

Poate ca nu te-a interesat niciodata.

Mama, unde se duce ?

Tata ! Tata ! Unde te duci ?

Ma tem ca nu mai pot s-o tolerez pe Mama, Campion.

Ce vrei sa spui ?

Nu poti pleca !

Tata ! Tata !

Unde e naveta ? Trebuie sa-mi gasesc regatul.

- Raspunde-mi ! Sau vrei sa mori ? - Da, vreau.

Orice e mai bine decat asta. Pe mine nu m-a salvat.

A vrut sa sufar fiindca te-am inselat !

Tu esti adevaratul Lui supus !

- Ai grija de Soarece pentru mine ? - Unde te duci ?

Nu pot sa-ti spun. E o surpriza pentru copilul Mamei.

- Stai linistit, nu e malefic. Promit. - Tu si surprizele tale...

Daca scoti un cuvant, ajungi in groapa.

Ecuatia e urmatoarea:

nu pot sa am grija de copii fara sa fiu in preajma Mamei.

Dar prezenta ei imi provoaca furie,