Ballistic

Înapoi. — Nance.

Mergi înapoi!

Ochește-mă.

Ochește-mă.

La naiba, Nance.

Următorul glonț e în pieptul tău.

Zece...

nouă... — Nance, nu.

Opt.

Nu, nu vreau asta.

Șapte, șase,

cinci, patru...

Nance. — Ochește-mă!

Nance.

Trei, doi... — Nu, nu.

Nance! — unu.

Nance!

Bine, deci după asta...

Ai nevoie de patru șuruburi A.

O, la naiba. — Și 24 de șuruburi D!

Ce distractiv!

Scuze că îți furăm camera.

Nu, ascultă, sunt mulțumită în camera lui Jesse.

S-ar putea să trebuiască să mă scoți de aici.

Cred că m-am înțepenit.

O, nu. Acum știi cum mă simt eu.

Te iubesc.

Bine, ne vedem data viitoare.

Bună. — Bună, mamă.

Mi-e dor de tine.

Și mie de tine.

Camera bebelușului e gata. E frumoasă.

Di se mută săptămâna viitoare.

Vine bebelușul.

Da. — Vei fi un tată grozav.

Chiar crezi?

Știu că vei fi.

Nu știu ce să zic.

Uh...

Ești bine?

E ciudat, știi?

Acasă

toți cred că știu ce se întâmplă

în lume, dar știi,

n-au nicio idee.

Noi n-avem nicio idee.

O, nu mă refer la tine.

Vrei să spui că eu n-am nicio idee?

Nu, mă refer la mine, la noi toți.

Are sens? — Da.

Dar armata știe deja ce face, așa că

ești în siguranță.

Da, e vorba doar de faptul că eram în patrulă.

N-am nicio idee de ce am părăsit Jalalabadul.

Ținta noastră e un taliban de rang mic.

Îl vede cineva?

Nimeni nu știe de ce suntem ținte vii pentru un oarecare

distribuitor de ziare, dar iată-ne aici.

Singurii oameni cu mobile sunt bogații

și talibanii.

În oraș, cu mobilele își sună tații și soțiile.

Aici sus, cu ele detonază bombe.

Dacă vezi un amărât cu un Samsung,

îl împuști imediat.

Ora unu, 250 de metri.

Bărbat, apt de luptă.

Are un telefon.

Îl am în cătare.

O, la naiba.

Hei, hei! — Trage!

Dar acesta nu e un schimb de focuri clasic.

Nu îi vedem niciodată,

iar gloanțele lor nici măcar nu se apropie.

Și tiparul e ciudat.

Așteaptă să tragem noi,

ca să poată trage în același timp cu noi.

De aceea am testat.

Am cântat Jingle Bells din focuri de armă, și ei la fel.

Totul a fost doar ecoul din munți.

Nici acum nu știm dacă au tras măcar în noi.

Sau dacă au fost măcar acolo.

Nu știu, poate ar fi trebuit să tac,

când l-am văzut pe tipul ăla, dar a trebuit să vorbesc.

E datoria mea.

Ai procedat corect.

Probabil că le-ai salvat tuturor viața.

Crezi? — Da.

Nu.

C... cred că da.

Focurile voastre probabil i-au speriat.

Mamă, asta nu... nu funcționează așa.

Spun doar că ți-ai făcut datoria.

Ai fost grozav. Meriți o medalie.

Eu ți-aș da una.

O medalie?

Da. — Nu, nu.

Nu o merit.

Nu...

Ce mai face domnul Pește?

Domnul Pește e super. — Da?

Ai grijă de el.

Stăm aici

și te așteptăm.

Cred că mâine ieșim din nou pe teren.

Te pierd. Wi-Fi-ul e de rahat aici.

Nu, eu te văd.

Mamă? — Da.

Bună.

Jesse?

Bună, mă auzi?

La naiba.

Bună, Nance.

Ce este?

Așteaptă o clipă.

Ce? Trebuie să termin asta.

Se spune că trebuie să concediez pe cineva,

și te-am ales pe tine, pentru că, știi tu,

suntem prieteni și m-am gândit că vei înțelege.

E un card cadou.

L-am primit de la socri

pentru poligonul de sus, de la munte.

Știu că nu ești genul,

dar e timpul să înveți să tragi.

Nu sunt genul, dar...

Chiar apreciez asta. — Ar trebui să încerci.

Când nevastă-mea îmi dă ouăle înapoi,

mă duc acolo sus să împușc oameni de hârtie

și mă simt din nou șef, înțelegi?

Desigur, încă ninge acolo sus, știi?

Bun.

E bine.

Tu ce-ai făcut în weekend?

Am pus afumătoarea la 175 și am marinat niște aripioare,

și bum, explozie de arome.

Aripioarele alea au mers de la sine.

Lui Jesse nu-i plac aripioarele. Zice că e ciudat

să mănânci zborul tuturor acelor păsări.

Huh.

Stai, ai vorbit cu el?

Da, am vorbit aseară.

E la jumătatea drumului spre casă.

O, minunat.

Ei bine, du-te la poligon,

și când se întoarce acasă,

nu va afla că mamei încă îi e frică de arme.

Mhm. Pe mâine, Rick.

Pe mâine.

Ne vedem mâine.

Mhm.

Am vorbit cu el aseară.

Am vorbit... am vorbit cu el.

Familia nu vine?

Nu.

Mai putem să ne mutăm la tine?

Te-ai măritat cu Jesse, m-ai primit și pe mine.

Ați dori să-l vedeți?

Da. — Nu.

Pot să-l ating?

Desigur.

Sunt cizmele pe care le purta când...?

Pot să le păstrez?

Ehm...

O, nu, tu... păstrează-le tu.

Avem și un grup de sprijin la bază

pentru membrii supraviețuitori ai familiei.

Poate v-ar putea ajuta în procesul de doliu.

Asta e tot ce a rămas? — Da.

Unde e glonțul?

Uh...

Oamenii din Dover care l-au primit pe Jesse,

au considerat că e mai respectuos

să lase glonțul în el.

Dar cum era?

Cum?

Da, ce calibru?

I-ați făcut radiografie, nu?

Da, desigur. Probabil i-au făcut. Uh...

Nu e niciodată foarte precis,

dar ei cred că a fost un glonț

uh, poate 5.56 NATO,

dar e mereu greu de spus.

Asta e pentru M4 sau M16 sau poate AR-15.

Puști americane, gloanțe americane.

Îmi pare rău, dar nu avem această informație, doamnă.

Cum îl putem scoate?

Mă tem că asta ar fi trebuit făcut în Dover.

Dumneavoastră puteți face asta, nu?

Tehnic putem, dacă rudele aprobă.

Bine. Asta e...

E vorba doar de faptul că nu e obișnuit, doamnă,

să se facă asta după ce defunctul a fost pregătit.

Vrei să-l scoți?

Da. Da, vreau.

De ce?

Pentru că trebuie să știm cum e.

Cel mai ușor ar fi să scoatem glonțul

din rana existentă.

Stă chiar acolo, în mușchiul pectoral.

Nu, nu-l vom tăia.

E nebunie să-l tai doar pentru că ești curioasă.