Dexter: Resurrection

Anterior...

Permisul și talonul, vă rog.

- Poftiți. - Mulțumesc.

- James Lindsay? - Jim.

Ce faci?

Tu ești Dexter Morgan?

Sunt eu. Harrison.

Ce s-a întâmplat? Unde ai fost?

Am trecut prin niște centre de plasament groaznice.

Și-am decis să vin după tine.

- Am venit pentru răspunsuri. - Întreabă-mă orice.

De ce ne-ai abandonat?

M-am născut în sânge, la fel ca tine.

Aveam aceleași impulsuri violente.

La vârsta ta, ca și tine, nu știam ce să fac cu ele.

Dar tata m-a învățat un cod.

O cale de a-mi canaliza impulsurile.

O să-ți spun totul.

Folosești asta când...

Când îi vânezi pe cei răi?

Nu.

Ești gata?

S-a terminat, Kurt Caldwell.

- De ce faci asta? - Ai ucis femei.

Erau niște fugare!

Tu și fiul tău sunteți o echipă de justițiari?

Așa tată, așa fiu.

Întoarce-te, în genunchi, mâinile la ceafă!

Despre ce e vorba?

Dexter Morgan, ești arestat.

N-o face.

La naiba!

Ție nu-ți pasă să salvezi pe nimeni, nu-i așa?

Doar îți hrănești Pasagerul Întunecat...

Ești ca mine, fiule...

Deschide ochii și uită-te ce-ai făcut!

Trebuie să scoți siguranța...

Respiră adânc.

Spuneți!

Avem plagă toracică împușcată,

- hemoragie masivă. - Îl pierdem.

Șoc la trei. Trei, doi, unu, liber!

- Fără puls, reîncărcăm. - Trei, doi, unu, liber!

- Avem puls. - O inimă care bate...

E un început.

Dexter - Renaşterea

O INIMĂ CARE BATE

ZECE SĂPTĂMÂNI MAI TÂRZIU

Salut, Dexter Morgan.

Am murit?

Nu încă.

Dar să fii aproape ucis de cineva drag

provoacă o durere aparte.

Nu-i așa, Dexter?

I-am spus fiului meu să tragă.

A urmat codul.

Da...

Un mod al naibii de pervers de a vorbi de paricid.

Harrison a avut o viață de rahat...

Din cauza ta.

Stai.

Crezi că Harrison e vina mea?

Că eu sunt ticălosul?

Dacă n-ai fi crezut că poți avea o viață de vis...

Soția ta ar fi încă în viață.

Iar fiul tău...

N-ar fi fost lăsat într-o baltă cu sângele mamei lui.

Ca tine, la aceeași vârstă.

Poate că prețiosul tău fiu n-ar fi ajuns să-și ucidă tatăl...

Ca mine.

Nu seamănă deloc cu tine!

Să-ți dau un sfat, de la ucigaș la ucigaș...

Greșeala ta a fost să crezi că le poți avea pe toate.

O familie și Pasagerul tău Întunecat.

Glonțul din piept m-a învățat bine lecția asta.

Ca Mântuitorul, uneori trebuie să treci prin iad

pentru a ajunge la înviere.

Nu că am fi ca Domnul.

Știi deja ce ești cu adevărat.

Cine ești cu adevărat.

Pacientul tot nu răspunde.

Partenere!

Prietene.

O vreme, da. Am fost.

A fost grozav să găsesc pe cineva de încredere.

Da.

Ceva de care aveam nevoie amândoi.

E rar ca doi bărbați maturi să găsească asta unul la altul.

De obicei, singurul moment când mă deschideam atât...

Atât de sincer cu cineva,

era când stătea pe masa mea, gata să moară.

Când ucideai criminali, salvai viitoarele victime.

Există o noblețe în asta.

Dar când ai încercat să fii normal...

Oameni nevinovați au murit și ei.

Calea ta e solitară, prietene.

- Harrison! - Salut!

Chiar pe tine te căutam! Am venit să-ți aduc asta.

- Bine. - Deschide-l.

Să vedem...

E rezultatul examenului?

- Am trecut! - O, Doamne!

Știam c-o să reușești, ți-am spus!

Gata cu liceul neterminat.

Mersi că m-ai impulsionat.

Ești foarte „impulsionabil”. E unul din lucrurile care-mi plac la tine.

Rămâne valabil să stau cu puștiul tău azi?

Da, am examene curând,

am un grup de studiu și un curs azi.

O să-i arăt Țestoasele Ninja de Eastman.

- După teme? Bine? - Sí

Temele întâi, n-o să fiu o influență rea,

- acum am liceul. - Bine, super.

- Pe diseară. - Pa!

Nu uita: penthouse-ul e rezervat săptămâna asta.

E o gală la finalul lunii.

Bogații iubesc galele.

Mda.

Poți sta în camera 237. O să le zic s-o curețe ultima.

Gracias!

Trebuie să fug... La muncă, Stefan e cu ochii pe mine.

La naiba!

Neața.

- Neața, omule. - Adrian. Ce faci?

- Hei, Harrison! - Salut.

- Salut, ce mai e nou? - Ce faci?

- Jorge, ce ai bun? - Doar burrito vegetarieni.

Daniel, lasă-mă pe mine.

Mâncați-aș!

- Hei! - Salut!

Vrei să te duc undeva?

Aș vrea. E mașina lui Ryan?

Da. E o tipă tare cu el, dar te caută pe tine.

Perfect!

Ce? Tura mea începe la 16:00.

Care e mottou-ul nostru la The Empire?

„La timp” înseamnă târziu.

- Frate! - Ryan.

- Ai adus ce ți-am cerut? - Normal.

Găsești orice în orașul ăsta.

Mai am o favoare de cerut. Jaful ăsta s-a stricat.

Știi pe cineva care-l poate repara?

Sigur. Lasă pe mine.

E cel mai bun!

Îi angajăm doar pe cei mai buni.

Bun venit la hotelul The Empire.

Vă cazați?

Am făcut-o online. Camera... 715.

Perfect. Vă duc bagajele imediat.

Sunteți aici cu afaceri?

Richard are ședințe, eu merg la spa.

Mișto!

Dacă vreți recomandări pentru cină, baruri...

Orice.

Doar spuneți-mi.

Da?

Scuze, apartamentul dv. e pe aici.

Din nou, dacă aveți nevoie de ceva...

Mulțumesc!

Unde e?

Scuze, n-am vrut să te sperii.

- Nicio problemă. - M-am rătăcit.

Mă ajuți să găsesc conferința „Îngrijiri de Urgență”?

Sigur.

Mersi!

- Sunt Shauna. - Harrison.

Prima oară în New York?

Da.

Da, credeam c-o să-l urăsc, fiind din Iowa, dar...

Îl ador.

Nimic nu se compară cu New York.

Așa e.

Primul lucru făcut aici: Magnolia Bakery.

- Îți plac prăjiturile? - Da.

Am multe recomandări,

locuri unde merg newyorkezii adevărați.

Mi-ar plăcea, dar stau la conferință până târziu.

Sigur.

Ce norocos ești că stai în New York.

Pare că aici poți fi oricine vrei tu.

Salut, fiule.

Mi-a fost dor de tine, tată.

Și mie.

Ai venit să-ți iei adio?

Nu scrie nicăieri în cod că poți renunța și muri.

Nu prea mai am pentru ce să trăiesc.

Ai un fiu.

Un fiu care m-a împușcat.

Cred că i-ar fi mai bine fără mine.

Chiar crezi asta?

Mă întreb dacă lumea n-ar fi fost mai bună

dacă nu m-ai fi salvat din containerul ăla.

Am făcut multe greșeli.

Dar salvarea ta nu a fost una.

Pot numi câțiva oameni care nu ar fi de acord.

Niște criminali, vrei să spui.

Și câțiva oameni buni.

N-am fost lângă Harrison,

iar când a apărut în Iron Lake, am încercat să-l fac după chipul meu.

- Dar m-am înșelat în privința lui. - Ești sigur?