From - Second Season

Din episoadele anterioare...

Trebuie să intrăm. Vom fi în siguranţă acolo.

Voi fi în spatele tău.

Rahat!

- De ce ai ţipat aşa? - Am visat urât.

Mama ta are nevoie de tine. du-te şi adu ajutoare.

Tată!

Julie!

- Donna, nu! - Donna!

- Intraţi naibii în restaurant. - Opreşte-te!

- Intraţi în restaurant! Înăuntru! - Nu putem să-i abandonăm.

Târfa asta ne-a împiedicat să ajungem acasă.

Habar nu ai ce faci.

În tot acest timp ai fost la nici două ore distanţă,

cu aceşti oameni.

Nu este ceea ce crezi.

Nu mai zâmbi!

O să te simţi mai bine dacă ieşi afară.

- Nu mai pot să fac asta. - Ştiu.

Nu ar trebui să faci asta.

Lui Victor nu i-ar fi plăcut.

De fiecare dată când văd ceva ciudat, văd asta. Acest simbol.

Nu este sigur aici. Aici dorm ei.

Haide, Victor. Repede!

Poate asta o să fie o poveste

pe care o spui la o petrecere şi va fi amuzant şi...

- E cineva acolo? - Vă rugăm, ajutaţi-ne. Eram în autobuz.

Te-ai gândit vreodată că poate Abby avea dreptate?

Dacă toate astea nu sunt decât un vis?

Sângele meu este sângele tău acum.

Cum adică s-a prăbuşit. Ce casă s-a prăbuşit?

Cea de lângă restaurant.

- Dumnezeule! - Tabitha!

Deci te-a împins într-un copac...

- Iar apoi tu... - Eu... apoi eram în altă parte.

Deci tu... spui că te-ai teleportat?

Nu, eu... Poate. Nu ştiu.

Când o spui aşa pare o nebunie.

Tată, unde e Sara?

Nu ştiu. A spus că era în spatele meu.

- Crezi că trăieşte? - Nu ştiu.

Uite, vreau să-mi explici ce s-a întâmplat, bine?

Ai intrat într-un copac, iar apoi ce s-a întâmplat?

Apoi am ajuns aici.

Cum?

Am avut noroc şi am găsit drumul. Eu...

Ştii ceva? Dacă nu vrei să-mi spui, spune-mi că nu vrei să-mi spui.

- Eu... - Nu.

Tată, ai spus că vei găsi răspunsuri.

Ai spus că vei merge acolo

şi vei găsi răspunsuri sau drumul spre casă. Asta ai spus.

Dar acum suntem exact unde am început.

Ce se întâmplă aici?

Ellis...

Vorbeşte cu mine. Ce s-a întâmplat?

Ce se întâmplă, fiule?

Fatima.

Ea...

Aseară a fost rău. Foarte rău, tată.

Simt că oamenii care reuşesc aici...

reuşesc pentru că...

pentru că o parte din ei vrea să reziste.

Sigur.

Şi cred că...

Aseară, am văzut că ea...

nu mai rezistă mult.

Înţeleg. Bine.

Uită-te la mine.

Uită-te la mine.

Tu trebuie să fii.

Bine?

Tu trebuie să fii acea bucată din ea pe care locul ăsta nu i-o poate lua.

Aşa vom trece de asta, bine?

Chiar dacă ne pierdem direcţia, ne ţinem unul de celălalt

şi încercăm până ajungem acasă.

- Până ajungem acasă. - Exact.

Locul acesta nu va câştiga, ai înţeles?

Bine. Vino încoace.

Vino.

În regulă.

Bine.

Mă duc să-l ajut pe Kenny să verifice capcanele pentru animale şi...

Lasă pe altcineva să se ocupe de asta. Du-te la Fatima.

Păi, eu... mă gândeam că dacă tot sunt acolo

aş putea să-i culeg nişte flori.

- Bine. Bine, omule. - Da.

Ştii ce? Ar trebui să te gândeşti să-i dai alt inel.

Sârma aia...

Poţi mai mult de atât.

Nu?

Mă bucur că te-ai întors, tată.

Da.

DIN

Gata. Bine. Te descurci grozav.

Eşti bine. Respiră.

O s-o tai aici, bine? În regulă.

Aşa. Încearcă să păstrezi pansamentul uscat, bine?

Da.

Probabil le vom putea scoate peste o săptămână sau două.

- Deci am terminat? - Nu.

Ai trei coaste rupte şi probabil un plămân învineţit.

Nu aş spune că eşti chiar bine, în regulă?

- Eşti bine, tată? - Da, amice.

Doar mă odihnesc.

Cum te simţi? Am auzit că şi tu ai avut o noapte dificilă.

A fost într-o misiune cu Victor.

Sunt bine.

Ideea este că ai avut noroc.

Nu face nimic ca să-ţi înrăutăţeşti starea, bine?

- Bine. - Vin mai târziu să te verific.

- În regulă. - Mulţumesc.

Copii, puteţi să mă lăsaţi puţin cu mama?

Da, desigur.

Donna a spus că putem sta la casa Colony,

dar în niciun caz nu duc copiii acolo.

Hei.

Hei.

Am crezut că ai murit.

- Îmi pare rău - Am crezut că...

Ştiu, îmi pare rău.

- Nu pot să te pierd. - Nu.

Jim, firele nu sunt legate la nimic.

Poftim?

Da, doar atârnă din tavan.

Cum poate să fie electricitate dacă firele nu sunt conectate la nimic?

Tabitha, avem multe de discutat.

Cum se simt copiii?

Nu ştiu.

Îi voi duce la restaurant

să le dau ceva de mâncare. Nu ştiu când au mâncat.

- Te iubesc. - Şi eu te iubesc.

Nu mă asculţi.

Nu, te ascult, şi îţi spun să te duci naibii.

Crezi că după ce s-a întâmplat aseară o să am încredere în voi?

Asta nu o să te ajute împotriva chestiilor alea care ies noaptea.

Nu faci decât să sperii pe toată lumea de aici.

Nu, dar e în regulă ca tu să tragi în anvelope?

Pentru că asta îi calmează pe oameni.

- Eşti un... - Donna, ce se întâmplă aici?

- Ce se întâmplă, Donna? - Tu cine naiba eşti?

Boyd Stevens.

Eu sunt şeriful.

Credeam că tipul ăla asiatic este şeriful.

Avem o mică neînţelegere în privinţa armelor de foc.

rezidenţii nu au voie cu arme de foc. Asta e regula.

- Şi cine a făcut regula asta? - Eu..

Ei bine... regulile se schimbă.

Nu, mă ocup eu. Aşteaptă.

Uite ce e, înţeleg. Înţeleg că situaţia asta e înspăimântătoare, bine?

Dar am avut o săptămână ciudată, aşa că nu mai am răbdare.

Nu-ţi plac regulile? Foarte bine.

Ia-ţi puşca şi du-te să locuieşti în pădure

şi fă-ţi ce reguli vrei tu. Să vedem cât o să dureze asta.

Acum,

dacă vrei un acoperiş deasupra capului când vor veni chestiile alea la noapte,

lasă puşca jos şi ascult-o pe doamna.

Asta e o alegere bună.

Ascultaţi...

vom avea...

timp să vorbim, bine? Să vă răspundem la întrebări.

- Trebuie să ştiţi... - Idiotule.

... Că suntem cu toţii în asta.

Şi singura cale de a trece peste asta este împreună.

Duceţi-i la casă.

Haideţi!

Haideţi!

- Mai vrei? - Nu, mulţumesc.

Bine, vino.

În regulă. Poftim.

Scumpo, trebuie să mănânci ceva.

Nu-mi e foame.

Mănâncă asta, Jules. E foarte bună.

Putem să mergem să-l vedem pe Victor?

- Mamă? - Da?

Putem să mergem să-l vedem pe Victor?

Nu, scumpule, nu acum. A avut câteva zile dificile.

- Sper că nu e supărat pe mine. - De ce să fie supărat pe tine?

Eu şi Jade am fost în camera lui.

A spus că vrea să caute indicii pentru a ne ajuta să mergem acasă.

I-am spus că lui Victor nu i-ar plăcea.

Vom putea să ne recuperăm lucrurile?

Norman e acolo jos.

Nu cred, scumpule.

Mănâncă, bine?

- Unde te duci? - Mă întorc imediat.

Pot să vorbesc cu tine o secundă?

Da.

- Vrei nişte ceai? - Nu, mulţumesc. E în regulă.

Ştiu că tu supraveghezi o mulţime dintre proviziile din oraş

şi mă întrebam dacă pot să arunc o privire în magazie.

Tot ce aveam era în casa aia.

Nu avem provizii sau haine sau...

Veniţi să staţi la noi.

Bine? Mamele se ajută între ele.

Mulţumesc. Mulţumesc din suflet.

- Ai auzit despre logodnica lui Kristi? - Am auzit.

Nu cred că s-a mai întâmplat aşa ceva vreodată.

Deci... cum stăm cu proviziile?

Nu prea bine.

Furtuna ne-a distrus jumătate din culturi.