Kura

24.000

Când frunzele de stejar încep a rugini, mergem în Crâng.

Necazul e că, de aici și până acolo, ne pasc sute de primejdii.

Sunt primejdie.

Încetează !

Lumina noastră se stinge.

Mithrilul ăsta ... e singura noastră salvare ?

Deci, soarta întregii seminții elfești ...

E în mâinile tale.

Nampat !

Sauron a fost cândva dușmanul semințiilor noastre.

Te chem să refaci înțelegerea dintre Númenor și elfi ...

ca să-i salvăm pe oamenii de la Miazăzi.

Dă-mi-l !

E ascuns în podea.

Trăiască adevăratul Rege al Ținutului de la Miazăzi !

Trăiască Regele !

Adăpostiți-vă !

Regina !

Theo !

STĂPÂNUL INELELOR : INELELE PUTERII

Ajutor !

Halbrand !

Elendil !

Halbrand !

Mamă ?

Mamă !

Aici !

Vino-ncoace !

- Ești teafăr ? - Da.

Rămâi cu mine !

Hai !

Unde-i Ontamo ? Era cu mine.

Târăște-te !

Nu te las aici.

Aici, ostaș !

Valandil.

E mort, ostaș !

E mort !

Pe aici !

- E mort ... - Haideți !

Ajutați-ne, vă rugăm !

Ostași, acoperișul acela stă să se prăbușească !

Iute, faceți loc !

Aici ! Pe aici !

Prinde-mă de mână ! Ești bine.

Înainte ! Rămâneți împreună !

Mai iute, Măria Ta !

Duceți-vă !

Duceți-vă spre pod !

Scoateți-i de aici !

Nu !

Isildur !

Moș Bolgerbuck s-a dus după melci

Într-o zi de toamnă frumoasă

A găsit vreo sută măricei

Ce i-aș mai lua acasă

Drept în față !

Crângul ! Cred că am dat de el.

Ai zis asta și acu' 3 zile.

Nu, are dreptate. Mi-aduc aminte locul.

Hai !

Simți mirosul ? Fum de lemn ! Ceilalți s-or fi apucat să coacă pâine.

Domnule Burrows ?

Ce s-a-ntâmplat ?

Străbunicul mi-a spus că sunt munți spre miazăzi care scuipă piatră de foc.

Mi-a zis că munții adorm ...

preț de veacuri întregi uneori ...

și se trezesc iar când un nou rău își ițește capul.

Brandyfoot !

Prietenul tău de colo ! Uriașul !

- Crezi c-ar ... - Ce ?

Poate ar putea să-l oblojească.

- Haide, Nori ! - Așa cum a alungat lupii.

- Ce mai aștepți ? - Știu și eu ...

A făcut destule pentru noi.

Ar fi urât din partea noastră să-i cerem mai mult.

Am priceput.

Stai că-l rog eu !

Sadoc !

La o parte, prichindeilor !

Reînvie ...

Înzdrăvenește-te ...

Înzdrăvenește-te ...

Înflorește ...

- Înflorește ... - Ce bălmăjește el acolo ?

Vorbe mărunte, ca să priceapă copacul.

Sadoc, copacii nu grăiesc.

Ba da, unii.

Nu-l tulburați !

Înzdrăvenește-te !

Înflorește !

Fir-aș, țap bătrân ! Dă roade ...

Trăiește !

Îl oblojește.

Așa cum a zis Sadoc.

Dilly, înapoi !

- Nu ! - Nori !

Fetele mele !

Nori ! Dilly !

Dilly, Nori, sunteți tefere ?

Hai, e bine !

Ai pățit ceva ?

Sunt teafără.

Sunt ...

Ceea ce-i cerem muntelui e sacru.

Așa că, oferim ceva sacru drept răsplată.

În schimbul dezlegării de a săpa în minele voastre de mithril,

elfii sunt gata să dăruiască acestui oraș

vânat, grâne

și lemn din pădurile străvechi ale Eriadorului, timp de cinci veacuri.

Cinci veacuri ?

Strașnică făgăduială ! Numai de și-ar ține-o ...

Mi-am ținut toate făgăduielile făcute.

Văd că ai învățat câteva vorbe în graiul pie3.

Impresionant !

Dar ia zi-mi, de ce am avea încredere în vorbele unui elf ?

Vă sfătuiesc să nu aveți.

Dar puteți avea încredere în mine.

Eu nu sunt elf de rând. Eu sunt Elrond Cel-pe-jumătate-elf.

Și cunosc firea elfilor așa cum nici chiar ei n-o cunosc.

Din această pricină mă și aflu înainte-ți, singur ...

rugându-te stăruitor ...

să-mi salvezi neamul.

Rogu-te, Mărite Rege, ajută-ne !

Doresc să vorbesc cu fiul meu.

Ce răspuns vei da, tată ?

Se zice că, atunci când Aulë ne-a plăsmuit seminția,

ne-a plăsmuit din două stihii :

foc și piatră.

Piatra din noi e însetată de veșnicie

și nu cade în lațul timpului.

Însă focul îndrăgește adevărul.

Orice lucru sub Soare va fi mistuit într-o bună zi

- ... și-n cenușă se va preschimba. - Tată ...

Nu săpăm pământul ce nu ne-ngăduie.

Nu coborâm în adâncuri de dincolo de întuneric.

Nu ispitim umbrele, piatra și mina să ne îngroape pe toți în burta muntelui.

N-am de gând să risc viața gnomilor

ca să-i ajut pe elfi să păcălească moartea.

Să păcălească moartea ?

Tată !

Prietenul meu se îneacă

și-mi întinde disperat mâna să-l scot la mal.

Iar tu vrei să-i dau peste mână

de frica unor blestemate căderi de pietre ?

Soarta elfilor a fost hotărâtă cu multe evuri în urmă ...

de minți mult mai luminate,

mult mai scrutătoare decât ale noastre.

De nu le dăm ascultare, întregul nostru regat s-ar putea prăbuși.

Poate chiar întregul Pământ de Mijloc.

Îmi pare rău, fiule ...

dar le-a sunat ceasul.

Moșneag nebun, fără inimă și cu păduchi în barbă !

Și dacă are dreptate ?

Nu-mi zice că ai să lași lucrurile așa !

Ce altceva putem face ?

Ai zis că ceilalți seniori ai gnomilor s-au arătat deschiși la propunere.

Dacă redeschidem chiar noi mina

și le arătăm că putem săpa după mithril fără primejdii,

poate l-ar convinge să te asculte.

Poate îi forțăm mâna lui tătâne-tău !

Nu e doar părintele meu, Disa.

E regele nostru.

Ce tată aș fi

dacă mi-aș învăța copiii că porunca regelui

nu face nici cât zgura ce-o dăm la vărsătoare ?

Prea bine.

Nu trebuia să zic că are păduchi în barbă.

- Sau să-l fac nebun. - Da.

Nu.

Nu, nu mi-e la îndemână când o faci albie de porci pe maică-mea.

Adevărul e că maică-ta are păduchi în ...

Șuguiesc !

Te-aș putea oare îndupleca să rămâi la cină ?

Gil-galad trebuie înștiințat.

În scurtă vreme nu va mai fi rege, căci nici Lindon nu va mai exista.

Prin urmare, ne luăm rămas-bun ?

Noi nu grăim aceste vorbe.

- Noi zicem Namá ... - Namárië.

Înseamnă mai mult decât "rămas-bun".

Înseamnă ... "Mergi spre bunătate."

Elrond !

De ce ar face așa ceva ?

Ca să-și așeze casa aici.

Tărâmul Umbrei.

Prin urmare, recucerim pământurile și îi alungăm.

N-avem nici poziție de luptă, nici oștiri destule.

Pământurile astea sunt moarte.

Să ne alăturăm celor vii !

Sau să le vârâm paloșul în inimă !

S-a terminat.

Nu și pentru mine. Nu îngădui așa ceva !

N-avem încotro !

Trebuie !

De ce-ți faci atâtea griji ? Nu e vina ta.

Ba da.

Nu vă opriți ! Așa !

Dați-le o mână de ajutor celor din spate !

Isildur ?