The Pursuit of Happyness

Inspirat dintr-o poveste adevărată.

E timpul să te trezești, omule.

Î N C Ă U T A R E A F E R I C I R I I

Cred că ar trebui să-mi fac o listă.

A cadourilor pe care le vrei de ziua ta?

Da.

Știi că primești doar vreo 2-3, nu?

Știu. Vreau numai să mă uit prin ea, ca să aleg mai bine.

E o idee bună. Fă o listă.

Știi cum se scriu toate lucrurile pe care le ai în minte?

- Cred că da. - În regulă, asta e bine.

- Cum o duci, omule? - Bine.

Mergem azi în parc? Când vii să mă iei?

Nu, trebuie să plec la Oakland. Poate. Vom vedea.

Dă-mi un pupic.

Vorbim mai târziu.

Scuzați-mă.

Scuzați-mă,

când o să șteargă cineva porcăria asta?

Și "Y" -ul? Ți-am mai spus.

"Happiness" (fericire) Se scrie cu "I".

Nu e nici un "Y" în "happiness". E un "l".

Mă numesc Chris Gardner.

Mi-am văzut pentru prima oară tatăl când aveam 28 ani.

Și am hotărât, din acea clipă,

ca atunci când v oi avea copii

aceștia v or crește știind cine e tatăl lor.

Asta face parte din povestea vieții mele.

Partea numită "Călătorind cu autobuzul".

Ce-i asta?

O mașină a timpului, nu?

Seamănă cu o mașină a timpului.

Cu așa ceva seamănă. E o mașină a timpului. Mă iei cu tine?

Aparatul ăsta din poala mea…

Uite, are o mașină a timpului.

Călătorește în trecut cu propria lui mașină a timpului.

Nu-i nicio mașină a timpului.

E un scaner portabil de măsurare a densității oaselor.

O chestie medicală pe care o vând ca să scot o pâine.

Mulțumesc mult pentru oportunitatea de a discuta cu dv. Despre asta.

Nu avem nevoie de el, Chris.

E inutil și costisitor.

- Poate în următorul trimestru… - Mulțumesc.

Oferea, doar la preț dublu, o imagine puțin mai detaliată decât radiografiile.

- Salut! - Salut, scumpo.

- S-a întâmplat ceva? - Nu, nimic.

Dar nu pot ajunge azi să-l iau pe Christopher.

O, nu face asta, Chris! Trebuie să mă întorc la lucru la ora 7.

Știu. Numai că eu plec la Oakland.

Vasăzică, trebuie să-l duc pe Christopher acasă,

să-i dau să mănânce, să-i fac baie și să-l bag în pat

…după care să ajung iar aici la ora 7? - Da.

Am mai primit și notificare pentru neplata taxelor.

Ce ai de gând să faci în legătură cu asta?

Asta tre' să facem.

Vedeți mașina aceea? Cea cu dispozitivul galben de blocare?

E mașina mea.

Parcarea e interzisă în apropierea spitalelor.

Dar așa se întâmplă când mereu ești grăbit.

Oricum, mulțumesc foarte mult.

- Poate în următorul trimestru. - Tot ce se poate.

Trebuia să vând, lunar, cel puțin două scanere pentru a putea supraviețui.

Și ar fi trebuit să mai vând unul

ca să pot plăti toate amenzile adunate pe parbrizul mașinii.

Problema e

că de ceva vreme n-am mai făcut nicio vânzare.

De când nu-ți mai plac macaroanele cu brânză?

De… dintotdeauna.

Ce-i aia?

- Ce-i ăsta? - Un cadou pentru Christopher.

- De la cine? - De la Cynthia, o colegă de serviciu.

E pentru adulți. Chris n-are ce face cu el. Ea n-a știut.

Ce trebuie să faci cu el?

Să potrivești, pe fiecare parte a cubului, aceeași culoare.

Ai plătit taxele?

Nu, trebuie să fac o cerere de prelungire a termenului.

- Ai făcut deja una. - Ei bine, am să mai fac.

Sunt 650 dolari. O să-i am luna viitoare.

Asta înseamnă dobândă, nu?

- Și penalizări. - Da, o sumă infimă.

Ascultă, de ce nu mă lași pe mine să mă ocup de asta?

Relaxează-te, bine?

- Calmează-te. - Trebuie să mă întorc la lucru.

Hai să ne pregătim de culcare. Pune-ți farfuria în chiuvetă.

Acum câteva zile, mi-a fost prezentat un raport pe care-l cerusem

privind un bilanț cuprinzător al situației noastre economice.

N-o să vă placă. Nici mie nu mi-a plăcut.

Dar trebuie să înfruntăm adevărul,

apoi să luptăm pentru îmbunătățirea lucrurilor.

Și, negreșit, le putem îmbunătăți.

Bugetul federal e scăpat de sub control.

Și ne confruntăm cu deficite mari, de aproape 80 miliarde de dolari

în acest an bugetar care se încheie la 30 septembrie.

Un deficit mai mare decât întregul buget federal al anului 1957

astfel încât numai dobânzile care trebuie plătite

pentru datoria națională se ridică la aproape 80 miliarde.

Cu 20 ani în urmă, în 1960,

statul de plată al guvernului federal era mai mic de 13 miliarde de dolari.

Astăzi, este de 75 miliarde.

Pe parcursul acestor 20 ani, populația țării noastre a crescut cu numai 23,3%.

Uau, omule! Am două întrebări pentru tine.

Cu ce te ocupi și cum o faci?

- Sunt agent de bursă. - Agent de bursă!

A trebuit să mergi la facultate ca să devii agent, nu?

Nu e obligatoriu.

Trebuie să te pricepi la cifre și să știi să comunici cu oamenii.

- Asta e tot. - Ai grijă de tine.

O să te las, în weekend, să te plimbi cu mașina mea,

…dar am nevoie de ea luni. - Calc-o până la fund!

Îmi amintesc încă de momentul acela.

Mi se păreau cu toții ai naibii de fericiți.

De ce nu puteam arăta și eu așa?

O să încerc să ajung acasă pe la 6.

O să trec pe la o agenție de bursă după ce ies de la serviciu.

- Pentru ce? - Să aflu cum pot obține o slujbă acolo.

Da? Ce slujbă?

Când eram copil,

puteam citi și înțelege o carte de matematică într-o săptămână,

așa că mă duc să întreb dacă pot obține vreo slujbă la ei.

Ce slujbă?

Agent de bursă.

- Agent de bursă? - Da.

Nu astronaut?

Nu-mi vorbi așa, Linda.

Mă duc să văd cum stau lucrurile și n-o pot face decât în timpul zilei.

Poate ar fi mai bine să te ții de vânzări.

Nu mă tot omorî cu vânzările alea.

Am deja trei vizite programate înainte de ora deschiderii.

Ți-amintești că săptămâna viitoare trebuie să plătim chiria?

Probabil că nu.

Deja avem două luni restanță.

Săptămâna următoare împlinim trei!

De 4 luni încoace lucrez zilnic în ture duble, Chris.

Termină vânzările din contract, pe urmă scoate-ne din afacerea asta.

Linda, exact asta încerc să fac.

Asta încerc să fac, pentru familia mea,

pentru tine și pentru Christopher.

Ce e cu tine?

Linda.

Linda!

DEPARTAMENTUL RESURSE UMANE AL LUI DEAN WITTER REYNOLDS

SE PRIMESC CERERI DE ÎNSCRIERE LA CURSURILE DE AGENȚI

Partea aceasta a vieții mele se numește "Prostia".

Pot să-ți cer un serviciu?

Te superi dacă ai grijă de ăsta? Doar 5 minute?

Am o întâlnire de afaceri și nu vreau să-l car după mine,

ca să nu par un ins neînsemnat.

Uite un dolar și o să-ți dau mai mulți bani când mă întorc.

Nu-i ceva de valoare. Nu-l poți vinde nicăieri.

Nici eu nu pot să-l vând, deși asta mi-e meseria. În regulă?

- Chris? Tim Brophy, Resurse Umane. - Bună ziua.

- Vino cu mine. - Da, d-le.

Să văd dacă pot găsi un formular de cerere pentru începători.

Mă tem că doar asta pot face pentru d-ta.

E vorba de un birou auxiliar.

Jay Twistle lucrează la biroul central, e șeful Departamentului Witter.

Iar eu reprezint numai biroul ăsta.

După cum poți vedea, avem o mulțime de cereri, așa că…

Normal, ar trebui să am și un CV, dar se pare că nu-l pot găsi nicăieri.

Mulțumesc foarte mult.

Trebuie să plec.

O s-o aduc completată.

Mulțumesc.

Să-i las scanerul în grijă unei "hipioate",

de ce am făcut asta?

Cum spuneam, partea asta a vieții mele se cheamă "Prostia".

Hei, stai pe loc! Oprește-te! Stai…

Nu!

Nu! Stai pe loc! Opriți trenul!

Oprește! Oprește!

La cursurile de pregătire erau acceptați doar câte 20 de oameni, o dată la 6 luni.

Dintre ei, unul singur căpăta loc de muncă.

Pe capitolul studii, după "Liceu" urmau trei rânduri goale.

Prea mult spațiu pentru cât aveam de completat.

Încearcă să dormi, e târziu.

E ca un puzzle, cu laturile de câte 7 cm,

alcătuit din mai multe culori pe care le sucești și răsucești

până potrivești câte o singură culoare pe fiecare parte.

Cubul acesta micuț e cadoul de senzație al anului 1981.

Nu vă așteptați să-l potriviți repede, deși am întâlnit

un profesor de matematică al Universității din San Francisco

căruia, ca să-l facă, i-au trebuit doar 30 minute.

Eu am reușit să ajung numai până la acest stadiu.

După cum puteți vedea, mai am mult de lucrat.

Aici Jim Finnerty, pentru postul de televiziune KJSF, din Richmond.

Trezește-te.

Mănâncă.

- Pa, mami. - Pa, puiule.

- Te rog, întoarce-te fără el. - Da, asta o să fac.

Așa că ia-ți "la revedere".

La revedere și călătorie sprâncenată.

Nu e nevoie să adaugi partea cu "călătoria".

Pa, mamă.

Pa.

"Happy" (fericit) se scrie cu "p-p-y",

dar în "happiness" (fericire) Trebuie să apară "i".

- E adjectiv? - Nu. De fapt, e substantiv,

dar nu e scris corect.

- Dar "fuck" e scris corect? - Da. E corect,

dar nu face parte din moto. Deci nu trebuie să înveți cuvântul ăsta.