Paper Lives (Kağıttan Hayatlar)

‎NETFLIX PREZINTĂ

‎Într-o lume unde copiii plâng, ‎râsetul nu poate fi decât crud.

‎Pentru toți copiii ‎care cresc singuri pe străzi…

‎- Bun venit! ‎- Mulțumesc.

‎- Merci. ‎- Distracție plăcută!

‎- Dle Yasin! Aveți un moment? ‎- O poză cu soția, vă rugăm!

‎- Vă rugăm! ‎- Ne acordați o clipă?

‎Mulțumim mult. Încă una, vă rugăm?

‎Bun venit, dră Aslı. ‎Pozați pentru o fotografie?

‎Fetelor, facem o tură?

‎- Pleacă naibii de aici! ‎- Cară-te!

‎Haide, băiete! Mișcă!

‎Haide, băiatule!

‎Zevzecule! La o parte, băiete!

‎Nu te holba la mine, valea!

‎Frate!

‎Frate!

‎Mehmet?

‎Iarăși aduni hârtie?

‎Fac mișcare. Iau și aer curat.

‎Mă anchilozez când stau.

‎Pentru ce să faci mișcare? ‎Și noi strângem hârtie. Nu te obosi!

‎- Te omori cu mâna ta! ‎- Am amețit.

‎- Sigur că da. Încerci să-ți faci felul! ‎- O să-mi treacă.

‎Nu mai ai medicamente. ‎Medicul a spus să stai sus.

‎Vino încoace!

‎Alo? Nea Tahsin?

‎Ajutați-ne! La o parte!

‎- Dă-te la o parte! Ajutor! ‎- Mișcă…

‎- Ajutor! E vreo asistentă aici? ‎- Ia un bon de ordine!

‎- De unde? ‎- De la aparatul de lângă ușă.

‎Eu strig după ajutor, ‎tu-mi spui să iau bon de ordine.

‎Nu ți-e teamă de Alah?

‎Stai așa! Crezi că poți?

‎Stai în fund, bine?

‎Bine.

‎Ajutați-ne!

‎Vă rog, ajutați-mi copilul! Ajutor!

‎- Nu respiră. ‎- Adu o targă!

‎- Atenție! ‎- Starea pacientului?

‎- Are puls. ‎- Tract respirator accesibil.

‎Bradicardie și anizocorie.

‎- Pulsul scade. ‎- Duceți-l în zona roșie!

‎- Îți promit că o să te faci bine! ‎- Deschid accesul vascular.

‎- Analize de sânge pentru alergii. ‎- Imediat.

‎Băiatul meu…

‎Băiatul meu…

‎O să te faci bine, îți promit.

‎O să fie bine.

‎NUMĂR DE ORDINE

‎Inspiră!

‎Expiră!

‎Inspiră!

‎Expiră!

‎Îmbracă-te!

‎Aștepți un transplant de rinichi.

‎Ține-te tare ‎până se găsește un donator potrivit!

‎Urmezi la dializă.

‎Fă-ți programare curând. ‎Și consultă un nefrolog.

‎Nu mai suport, dle doctor.

‎Nea Tahsin!

‎Urcă!

‎Ploaia torențială din această seară ‎continuă să afecteze Istanbulul.

‎A fost declarat codul galben.

‎Iată imagini cu ruperea de nori. ‎Serviciul meteo…

‎Ai văzut copilul, Gonzi?

‎- Ce s-a întâmplat cu el? ‎- Nu știu, frate.

‎Deci ce a spus doctorul?

‎Același lucru, nea Tahsin. ‎Tot mai aștept un rinichi.

‎- Și banii? ‎- Am economisit mult.

‎Sunt aproape.

‎Când găsesc rinichiul, restul va fi ușor.

‎Exact.

‎De ce nu te întinzi, frate?

‎- Ai spus că nu miros? Nu? ‎- Chiar nu miroși.

‎Pe naiba! Era să-i cadă nasul doctorului.

‎Mie nu mi se pare că miroși.

‎Deja te simți mai bine.

‎Doctorul i-a dat morfină. ‎Curând o să fie amețit.

‎Nu e amețit întruna oricum?

‎Să găsim o farmacie cu program de noapte, ‎pentru rețea lui!

‎- Nicio problemă. ‎- Mulțumesc.

‎- Când mergeți la hamam? ‎- Poimâine. De ce?

‎Mirosiți ca naiba, băiete.

‎Are dreptate, mirosim groaznic.

‎Iar drumurile sunt…

‎Lasă-l, nene! Dacă nu te superi.

‎Bine.

‎Doamne!

‎Am o obiecție față de destinu-mi crud

‎Am o obiecție ‎față de-această agonie nesfârșită

‎Față de nestatornicia sorții ‎Față de loviturile vieții

‎Față de fiece problemă

‎Am o obiecție

‎Față de iubirile neîmplinite

‎Față de zâmbetu-mi prefăcut

‎Față de moarte ‎înainte de-a apuca să trăiești

‎Am o obiecție

‎Frumosule! Vrei să te distrezi?

‎Care-i treaba?

‎Gol!

‎Ce este?

‎Mă simt bine, Gonzi.

‎Nu vin azi.

‎Glumeam.

‎Ajung în cinci minute, ‎să-mi termin micul dejun.

‎Bine, pe curând!

‎'Neața, surioară Hacer!

‎Tricotează, că vine iarna!

‎- Poftă bună, băieți! ‎- Mersi!

‎- O zi bună! ‎- Mulțumesc.

‎- O zi bună, Hasan! ‎- Mersi!

‎- Nea Mehmet! ‎- Ce e?

‎Ai cinci lire?

‎Cerșetorilor, mă așteptați să trec, ‎nu-i așa?

‎Nu, nene.

‎- Ca să vă luați prenadez? Deștepților! ‎- Nu-i adevărat, cumpărăm mâncare.

‎- Abureli! Ce, nu vă cunosc? ‎- Să mă bată Dumnezeu de nu!

‎Nu vorbi așa, băiete, ‎că te-a bătut destul. Uitați-vă la voi!

‎Măi băieți!

‎Mă terminați. Poftim!

‎Dacă vă văd cu prenadez, vă bat măr.

‎Ștergeți-o!

‎Ce frumos! Le-am spus…

‎- Ce faci, Mehmet? ‎- Bine, voi?

‎Ne-am întors de la agățat. ‎Am luat prăjituri.

‎Avem mai multe, vrei?

‎- Le pot da copiilor. ‎- Bine.

‎- Ai o țigară, Mehmet? ‎- Sigur.

‎- Îmi dai și mie? ‎- Stai!

‎- Ia! ‎- Mersi!

‎Ia mai multe!

‎Încerc să mă las. ‎Nici nu iau cu mine.

‎- Bine. ‎- Așteaptă!

‎- Mersi, scumpule! ‎- Pe curând!

‎Ai grijă!

‎Çağla, mersi pentru prăjituri.

‎Atenție!

‎- Ce coaceți aici? ‎- Unde ai fost?

‎A sosit. Credeam că nu vii.

‎- Am venit. ‎- Nicio grijă.

‎Să mergem!

‎Atenție!

‎Poftim!

‎- Ce mai faci, Păduche? ‎- Bine.

‎- Ia niște pateuri! ‎- Mersi.

‎Atenție la sticleți, să nu te prindă!

‎- Arăți mai bine, dom' patron! ‎- Am crezut că mor aseară.

‎- Mersi, Gonzi. ‎- N-ai de ce.

‎Dar nu amâna programarea la doctor!

‎- Prăjituri? ‎- O să iau câteva.

‎- Înainte de serviciu! ‎- Poftim!

‎- Ia și tu! ‎- Mulțam, frate!

‎- Luați câte vreți! ‎- Mănâncă încet, că te îneci.

‎- O zi bună! ‎- Mulțumesc.

‎Nu ieși să aduni hârtie, ‎că e frumos afară!

‎Gândește-te la nea Tahsin! ‎Își face multe griji pentru tine.

‎Ajunge, Gonzi! ‎Sunt aici, nu plec nicăieri.

‎Spun și eu. Era să mori aseară.

‎Așa.

‎Moartea nu e o problemă.

‎Dar ce se alege de visurile noastre?

‎Avem multe. Nu le poți împlini pe toate.

‎- Nu-ți amintești? ‎- Ce să-mi amintesc?

‎Măi să fie!

‎Poftim!

‎Numai tu poți citi asta.

‎E lista dorințelor scrise de ziua ta, ‎îți mai amintești?

‎- Încă o mai ai? ‎- Firește.

‎De ce ai scos-o acum?

‎Nu e momentul potrivit?

‎Fără un rinichi nou, ‎îmi pregătesc epitaful.

‎„Într-o zi, îmi călcați pe urme.”

‎- Da. ‎- Să taci!

‎E adevărat. Hai să vedem lista, bine?

‎Bine.

‎- Bine. Ce scrie aici? ‎- Uite!

‎Unu.

‎„Găsește-ți mama!”

‎Doi.

‎- Ce e… ‎- Nici tu nu poți descifra.

‎- Zice: „Dă-te cu o decapotabilă.” ‎- Sigur, ți-am spus să urci.

‎- Pe mă-ta! ‎- Ba pe mă-ta!

‎Dă-mi țigara înapoi! Și stai în zona ta!

‎- Că te bat la fundul gol. ‎- Fund ca al meu nu mai găsești!

‎Eu doar te avertizez! Zevzecule!

‎GĂSEȘTE-ȚI MAMA. DĂ-TE CU O DECAPOTABILĂ. ‎STAI ÎNTR-UN HOTEL DE LUX. IA AVIONUL.

‎Două, trei, patru, cinci sute, ‎cinci cinzeci, șase, șase cincizeci…

‎O mie.

‎Sunt 83 kg de carton.

‎Bine.

‎Eu, 45 de kile.

‎Poftim!

‎Ce e, boule?

‎- Nu te atinge de sticle! ‎- Vezi-ți de treabă!

‎Băiete!

‎- Valea în sectorul tău! ‎- Ce ai spus?

‎- Băi, băiete! ‎- Vino-ncoace!

‎- Vino aici! ‎- Ce ziceai?

‎- Vino aici! ‎- Poftim?