The Fear Footage 3AM

Ce mai faceți, exploratori?

Sunt gazda voastră călătoare care explorează de la un mal la altul.

Dennis.

După cum știți, explorez mai ales clădiri abandonate,

orașe, spitale, școli și așa mai departe.

Voi face ceva puțin diferit.

Am aflat recent despre aceste două filme horror.

"The Fear Footage."

E cineva aici?

Mamă.

Doamne, ce naiba?

Ce naiba e asta, omule?- A apărut de nicăieri.

Acum, de ce ar fi cineva sau ceva aici

la trei sau patru dimineața scoțând sunete?

"The Fear Footage 2."

Nu sunt eu.

James, suntem aproape!- Aproape de ce?

James!

Despre un polițist și doi bărbați care dispar

după ce intră în contact cu o casetă VHS blestemată.

Iar cei doi care au dispărut s-au văzut de fapt

pe această casetă VHS.

Lucruri înfricoșătoare.

Asta m-a intrigat din două motive.

Primul motiv: se presupune că totul s-a întâmplat

într-un oraș numit Darkbluff, Maryland.

Acum, știți cu toții că locuiesc în Maryland,

dar sincer nu am auzit niciodată de acest oraș,

și nu am putut găsi nicio informație despre acest loc,

ceea ce m-a intrigat și mai mult.

Al doilea motiv: nu pot spune dacă este real sau nu.

Vom face o excursie în Darkbluff, Maryland,

ca să vedem dacă "The Fear Footage" este real.

Acum explorați cu Dennis. Haideți!

Așadar, este ora 11:16 dimineața.

Sunt 73 de grade frumoase și mai avem 113 mile de parcurs.

Să-i dăm drumul.

Vreau să vă arăt ceva.

Este doar 19 septembrie, dar în viziunea mea,

nu e niciodată prea devreme pentru decorațiuni de Halloween,

și uitați-vă la asta.

Vecinul meu de pe stradă a decorat deja.

Uitați-vă la scheletul ăla, oameni buni.

Trebuie să aibă cam 15 picioare înălțime.

Presupunând că aceste filme sunt reale,

vreau să știu de ce aceste dispariții nu sunt mai cunoscute,

având în vedere cât de bizar este totul.

Și presupunând că aceste filme sunt false,

vreau să știu ce cred oamenii din Darkbluff

despre toate acestea,

sau dacă știu măcar ceva despre aceste filme.

Deci, fie voi investiga două dintre cele mai ciudate

cazuri de persoane dispărute despre care am auzit vreodată,

fie voi vizita locația

unde au fost filmate două filme horror cu buget redus.

Luați a doua ieșire.

Mic dejun de campioni, chiar aici.

Acum...

Asta e vreme perfectă pentru explorat.

46 de mile de mers.

Tocmai am dat peste acești doi tipi pe marginea drumului.

Nu am văzut nimic de vreo 20 de mile.

Am vrut doar să opresc aici și să văd dacă știu ceva

despre aceste filme "Fear Footage".

Hei.

Ați văzut vreodată "The Fear Footage"?

Tipul ăsta din spate, pare suspect.

S-ar putea să știe ceva.

Nicio informație, oameni buni? Bine, ne vedem mai târziu.

Gata, oameni buni. Suntem în punctul fără întoarcere.

Tocmai am umplut rezervorul camionetei.

Suntem la vreo 10 mile de destinație.

Așa că, data viitoare când mă vedeți,

vom fi în Darkbluff, Maryland.

Oameni buni.

Uitați-vă la asta.

Deci, tocmai intrăm în Darkbluff,

și până acum, partea aia cu orașul care devine cețos?

Este 100% adevărată.

E o nebunie.

Uitați-vă la asta.

Toată atmosfera s-a schimbat.

E frumos,

dar este încă-

Ați ajuns la destinație.

Cam înfricoșător.

Oameni buni, ceața s-a risipit,

și tocmai am dat peste acest indicator chiar aici.

Asta e fantastic.

Nu l-am văzut în niciunul dintre filme,

așa că, dacă această filmare este reală,

atunci pot înțelege de ce nu apare indicatorul.

Știți, o filmare reală.

Poate că pur și simplu nu au filmat indicatorul,

dar dacă pur și simplu faci un film bazat pe acest oraș,

de ce nu ai încerca să surprinzi și asta?

Casa în care am locuit când eram copil,

camera mea era la subsol și când ieșeai,

era o cameră de depozitare în dreapta,

și o baie lângă camera mea, în stânga,

iar la capătul holului, în stânga, era un dulap.

Și într-o noapte, m-am trezit să merg la baie,

și era o femeie în rochie neagră

cu șosete albe murdare, stând în dulap, râzând.

Nimeni nu m-a crezut.

Aveam vreo 12 sau 13 ani, cred?

A fost absolut terifiant.

Dar m-a și intrigat.

De aceea, când am auzit de aceste filme "Fear Footage",

imediat a trebuit să investighez.

Oameni buni, am dat peste prima noastră casă aici, în Darkbluff.

Astea sunt locurile pe care le explorez de obicei.

Să ne uităm în jur. Încă mai e poștă în cutia poștală.

Și asta e 12-22 Brown Road.

Veniți să vă luați poșta.

Uitați-vă la locul ăsta. (interferențe)

Omule, locul ăsta e distrus.

Ei bine... (râde)

Nu cred că o să explorez prea mult pe aici.

Arată de parcă e gata să se prăbușească.

E o gaură în podea.

Trebuie să-mi fac un vaccin antitetanos după asta.

O, omule.

O, uau.

Ce e asta?

(râde) O.

Nu mă așteptam să funcționeze.

O voi lua cu mine. I-o dau nepoatei mele.

Gata, oameni buni.

Până acum nu am întâlnit nimic prea neobișnuit

aici, în Darkbluff, dar cred că asta tocmai s-a schimbat.

Uitați-vă la asta.

Acesta este primul lucru pe care l-am văzut

de la casa aia abandonată.

Și sunt niște cavouri nenorocite.

Cavouri în care pun sicrie,

chiar aici, pe marginea drumului.

Ceea ce este de fapt cam înfiorător.

Așa ceva cu siguranță n-am mai întâlnit.

Hei, iată pe altcineva.

Ce faci, amice?

Unde sunt toți?

Deci, încă nu există semne de viață aici, în Darkbluff,

dar a trebuit să trag pe dreapta și să filmez asta.

Uitați-vă la peisajul ăsta.

Este absolut superb.

Trebuie să-mi iau celălalt obiectiv și să fac niște poze.

Se pare că ar putea fi o casă dincolo.

Și am descoperit prima noastră casă locuibilă,

aici, în Darkbluff, exploratorilor.

Și nu pare să fie nimeni acasă,

dar vom bate (interferențe)

și vom vedea dacă putem vorbi cu cineva oricum.

(ușa scârțâie)

O.

Ă...

Alo?

Alo?

Ușa voastră este deschisă.

Oameni buni, s-ar putea ca cineva să fie rănit aici.

Nu știu ce să fac. (ușa se trântește)

E cineva aici?

Intru!

Ce naiba?

Alo!

Dintre toate locurile pe care le-am explorat,

nu am dat niciodată peste așa ceva.

E, e ca și cum...

Pur și simplu au plecat în grabă.

Cu siguranță îmi dă niște senzații ciudate.

În sfârșit am dat peste o altă casă.

Dar...

Nu pare să fie nimeni acasă nici la asta.

Dar vom vedea.

Sper să meargă mai bine decât la casa trecută.

Bat ca poliția dracului.

Un pârâu mic și frumos în spate.

Și soarele iese acum.

Alo!

Alo!

Alo!

Cred că nu e nimeni aici.

Alo!

O să intru pur și simplu aici.

Vedeți cât de departe merg

ca să vă aduc conținut de calitate?

Pătrundere prin efracție chiar acum.

Ă, alo? (apă stropește în depărtare)

Doamne, nimeni nu face duș pe întuneric.

Alo?

E, e cineva acolo?

Sunt destul de sigur că nu e nimeni aici, dar,

mi-e cam frică să mă duc să mă uit.

(apă stropește)

Nimic.

Asta e absolut ciudat.

E ca și cum s-ar fi ridicat și ar fi plecat,