The Pacific

Îmi pare rău.

Vera? Bob Leckie.

Sunt vecinul de vizavi.

Ştiu cine eşti, Bob.

Mă gândeam să mă duc la cumpărături,

dar am trecut pe lângă biserica Sfânta Maria

şi am zis că mai bine mă rog.

M-am înrolat în trupele marine.

M-am gândit să contribui şi eu.

Al cincilea în linie.

Dacă nu te mai văd înainte să pleci...

ai grijă de tine.

Stai, Vera, lasă-mă să deschid eu.

Mulţumesc.

Poate o să îţi scriu.

Bine.

Basilone! Aici.

Scuzaţi-mă, prieteni.

- Am ratat ceva? - Nu.

Nu a început încă filmul.

Nu-mi spuneţi că l-am ratat.

- Chesty a venit şi a plecat. - Da, tocmai l-ai ratat.

Haide, am făcut-o de oaie sau nu?

- Oh, da. - Atenţie pe punte!

Continuaţi.

Du-te dracu.

Uniforma pe care o purtaţi

şi emblema cu globul şi ancora pe care aţi obţinut-o

va face diferenţa între libertatea lumii

şi sclavia ei.

7 decembrie a fost o zi de neuitat

în Pearl Harbor, Hawaii.

În aceeaşi zi, 8 decembrie,

în cealaltă parte a lumii,

locuri precum Guam, Wake,

Peninsula Malay,

Hong Kong şi Insulele filipineze

au fost şi ele atacate de armata, forţele aeriene

şi navale ale Imperiului Japoniei.

Japonezii sunt pe cale să

cucerească jumătate de lume.

Şi sunt hotărâţi să o păstreze aşa

aducând moartea din aer, pământ şi mare.

Dar japonezii nu se aşteptau la aşa ceva:

la trupele marine ale Statelor Unite.

Nu vă gândiţi la Europa...

la nazişti, la Mussolini.

Nu ne vom ocupa de Hitler,

cel puţin până nu o să reuşească să îl învingă fără ajutorul nostru.

Pacificul va fi teatrul nostru de acţiune.

Soldaţii se vor bate cu japonezii

în locuri de care nu am auzit niciodată.

Voi, ofiţerii gradaţi,

voi sunteţi tendoanele şi muşchii trupelor.

Ordinele au venit de sus, iar voi o să le duceţi la îndeplinire.

Iar când acest război se va termina,

când vom ajunge pe insulele Japoniei

şi vom distruge orice rămăşiţă a acelui imperiu,

deşi strategia poate va fi facută de alţii,

victoria va fi adusă de voi...

Voi, ofiţerii,

cei cu galoanele pe mâneci, instinctul în vene

şi sânge în ghete.

Cei care vor fi suficient de norocoşi să ajungă acasă de Crăciun,

ţineţi-i pe cei iubiţi în braţe

şi rugaţi-vă împreună pentru pace pe Pământ

şi înţelegere între oameni.

Apoi întoarceţi-vă aici,

pregătiţi să navigaţi peste ocean,

unde ne vom întâlni inamicii

şi unde îi vor omorî pe toţi.

Crăciun fericit.

Un an 1942 fericit.

Echipă, atenţie!

Liber.

Răspund eu, mamă.

Angelo? Angelo?

- Salut! - Unde aţi fost?

A trebuit să mergem jos de la staţie şi am luat-o pe o stradă greşită.

Da, Manny a luat-o pe un drum greşit. Îţi vine să crezi?

Intră. Haide, haide.

Salut!

Toată lumea!

- Ei sunt J.P. şi Manny! - Salut!

Salutare. Ce faceţi?

Mă bucur să vă cunosc.

Mulţumesc, domnule.

J.P.

Soţia ta este atât de frumoasă.

Mi-aş dori ca fiii mei să se căsătorească cu fete la fel de frumoase.

Mamă!

Vorbeşti la fel ca mama mea.

Nu înţelege cum am putut să termin liceul

- fără să am nunta stabilită. - Eu am putut.

În regulă.

Toată lumea, ascultaţi, vă rog.

J.P. Morgan,

Manny Rodriguez, bine aţi venit în casa noastră.

Ne bucurăm că sunteţi aici în această seară.

În curând, doi dintre fraţii mei or să plece să îşi servească ţara.

Şi George, nu mai putem dormi noaptea

întrebându-ne cum o să te schimbe stadiul de pregătire.

Frate John, ai fost acolo de ani de zile.

Ai stat în Filipine şi te-ai întors să te înrolezi în trupele marine

pentru că voiai să fii cel mai bun şi în prima linie.

Când se va termina totul,

să spunem într-un an de acum,

o să stăm din nou la această masă

pentru a vă ura bun venit.

Pentru voi toţi,

faceţi-vă treaba

şi întoarceţi-vă acasă la noi.

- Noroc. - Noroc.

- Nu o să îl prindă. - Da, tu ştii asta.

Autobuzul către Rochester pleacă în 20 de minute.

Vă rog să vă pregătiţi biletele.

Mulţumesc că m-ai adus, tată.

Probabil este vreo creangă blocată sub roată.

Trage într-o parte.

Mulţumesc.

Cu plăcere.

Nu ţi-ai luat mai nimic.

Ultimul apel pentru cursa de la 6:45 către Newark.

Echipamentul include tot, de la baionetă la ciorapi.

Mi-aş fi dorit să pot lua maşina de scris.

Nu înţeleg de ce ai fi avut nevoie.

Mă gândeam că o să lupt în timpul zilei şi o să scriu în timpul nopţii, tată.

Nu văd nimic.

Sper să nu am nevoie de o osie nouă.

Nu am cum să fac rost de una.

Da.

A început războiul.

Toată lumea trebuie să facă sacrificii.

Mama ta mi-a spus că am fost un prost că nu am cumpărat un Ford.

Sper să nu aibă dreptate.

Îmbarcarea pentru autobuzele 45 şi 73 către oraşul New York

se face la porţile 5 şi 7.

Asta este, tată.

Trebuie să plec.

La revedere, fiule.

Fiule...

Eugene, îmi pare rău.

Murmurul nu a dispărut.

Băiatul este dezamăgit, Mary Frank.

Sunt mama lui.

La Pearl Harbor,

în insulele din Pacific, în Filipine,

în Malaya şi în Indiile Olandeze de Est,

trebuie să ştie că miza este mortală.

Când ne uităm la resursele Statelor Unite

şi la cele ale Imperiului Britanic comparativ cu cele ale Japoniei,

când noi...

...când ne-am împotrivit atâta timp invaziei...

Gene, cina este gata.

Deacon, stai pe loc!

Ai 18 ani, Eugene. Nu ai nevoie de permisiunea tatălui.

Nu pot să îi încalc cuvântul, Sid.

Când pleci?

Am bilet la trenul de ora 6:00 A.M. către Atlanta.

Uite.

Ţi-am adus ceva.

"Barrack-room ballads" de Rudyard Kipling.

Mulţumesc, Gene, dar eu...

Doar dacă vrei să citeşti ceva în tren sau...

când o să pleci pe mare.

Mi-aş fi dorit să mergem împreună.

Da, să ai grijă de tine.

Nu îţi face griji pentru mine.

Ia-l cât e fierbinte.

Farfuriile sus.

Astăzi este ziua cea mai importantă!

Asta este.

Astăzi este ziua!

Mişcaţi-vă. Nu aşteptaţi un scaun.

Sunt o grămadă de soldaţi de hrănit! Mergeţi, mergeţi, mergeţi!

Daţi-i drumul! Cu cât mâncaţi mai repede, cu atât urcăm mai repede,

cu atât ajungem mai repede la ţărm. Haideţi, soldaţi.

Haideţi!

Vin portocalele. Haideţi, băieţi!

Am lucrat din greu pentru ele!

Desert!

Să îmi păstrezi şi mie una.

Vreau să mă dau jos din căldarea asta ruginită! De abia mă aud vorbind.

Măcar ţi-au dat o masă bună înainte.

Da, la fel se întâmplă şi când te execută pe scaunul electric.

- Dar tu... - Da?

Ai câştigat o excursie într-un paradis tropical.

"Guadal kenel"... "Guada..."

Nici măcar nu pot să îl pronunţ.

Da, oricum s-ar chema, sunteţi norocoşi că mă aflu aici

pentru că plănuiesc să elimin de unul singur un întreg regiment de japonezi!

Cum vrei să faci asta, sergent York?

Îi aliniez şi îi împuşc. Ca pe curcani!

Am sentimentul că o să fie un pic mai complicat de atât.

Nu, va fi ca la vânătoarea de curcani.

Poate să îmi amintească cineva de ce suntem aici?

Suntem aici să îi ţinem pe japonezi departe de Australia.

- Nu, suntem aici să îi ţinem pe japonezi... - Ceva despre...

Nu, băieţi, băieţi. Dle profesor Leckie, luminează-ne.

Vreţi să ştiţi de ce suntem aici?