Le prime 200 righe.
Perioada când atmosfera veselă de Crăciun trosneşte în flăcările iadului
Până la urmă, e Crăciunul...
Traducere PREL GHENCEA
- Crăciun fericit ! - Crăciun fericit !
- Cum e ziua ta ? - Interesantă.
- Unde sunt criminaliştii ? - Abia se mişcă, ca de obicei.
Deci, iată ce avem:
Moș Crăciun de acolo e cel care a tras, numele lui adevărat e Randall Edwards.
Vânzătoarea este...a fost Heather Harrington, era moartă.
Ambulanța este pe drum, încă nu s-au găsit banii
şi a fost declanşată alarma silenţioasă.
E doar un ajun de Crăciun obişnuit, nu ?
Da, şi fii atent fază, Moșul spune că nu el e autorul.
Sigur că nu e, cum ar fi putut ?
- Doar împărţea jucării, nu ? - Glumeţ.
Vrei o bomboană ?
- Nu, omule. - Haide, mă.
- Mă duc înăuntru. - Ce mai face Julia ?
Ei îi place Crăciunul.
Cel puţin cuiva îi place.
Ce naiba faci la locul crimei mele ?
N-ar trebui să fii pe stradă să controlezi oamenii, poliţistule ?
Sunt în uniformă ?
Da, felicitări, acum tai-o !
Ultimul lucru de care am nevoie e un procuror pe capul meu
pentru că niște proşti au călcat în picioare locul crimei.
Scuză-mă, Serpico.
- Ce-ai zis ? - Nimic.
Aşa m-am gândit şi eu.
E Heather Harrington.
Ce ?
Numele ei, m-am gândit că poate ai vrea să știi.
- Greşeala mea. - Scoate-l naibii de aici.
Eu aș vrea să știu.
Pentru că mâine, cineva care o cunoaște,
va avea un Crăciun foarte nefericit.
- Ai terminat ? - Da, a terminat. Hai...
Cum faci la crimele astea ?
Vezi o fată tânără ucisă şi nu simți nimic ?
Face parte din fișa postului ?
La angajare se spune că
detectivii de omucideri trebuie să fie sociopați ?
Centru, 6 Lincoln 20, cod 7.
Recepţionat 20, cod 7 aprobat.
Adu ceva gustos, bine, dragule ?
Nu aşa fac mereu, Julia ?
20 terminat.
Cap, o s-o fac.
Două din trei.
Crăciun fericit !
Asta e pentru copii.
Crăciun fericit ! Şi un an nou fericit.
La naiba !
O să-ţi treacă.
- Ia-o mai încet data viitoare. - Nu va mai fi data viitoare.
- Ești prea tânără pentru machiaj. - Ştiu.
Dar am văzut și un căţel la magazinul de animale și îl vreau.
Seara bună. Ce să-ţi aduc ?
Christopher...
- Bună, mamă. - Ce faci aici ?
Eram prin cartier şi m-am gândit să trec pe aici.
Şi s-a întâmplat tocmai azi...
Știu, care erau șansele ?
Slabe.
Probabil.
Deci, cum îţi merge ?
Mai bine ca niciodată.
Ultimul lucru la care mă gândeam că o să ajungi era polițist.
Da, nu eşti singura. Sunt detectiv acum.
Detectiv...
Ei bine, nu cred că ai trecut pe aici pentru conversație, nu ?
De fapt e pauza mea de cină,
așa că m-am gândit să lovesc două păsări cu o singură piatră.
Acelaşi lucru ?
Două porţii.
Cred că ochii tăi sunt mai mari decât stomacul.
A doua nu e pentru mine.
O fată ?
Eşti...?
Da.
De fapt, s-ar putea să o cer în căsătorie.
Poate chiar în seara asta.
Cadou de Crăciun.
Ceva de genul ăsta.
De asta ai trecut pe aici, să-mi spui ?
Nu.
Deci, cum merge afacerea ?
Neschimbată.
Am avut nişte săraci aici mai devreme,
o seară obişnuită.
Nu prea ai clienți în Ajunul Crăciunului, nu ?
Nu.
Nu prea.
- Cum rezişti, mamă ? - Sunt bine.
Totul e bine.
- Am văzut astea când am intrat. - Ce ?
Ai început să fumezi din nou, nu ?
Da, de câţiva ani.
- Ai spus că te laşi. - De câteva ori.
N-ai reuşit, nu ?
Nu am simțit nevoia după ce ai plecat.
M-am lăsat doar pentru tine.
Nu înțeleg de ce te-ai apuca din nou de fumat.
Mai ales după ce s-a întâmplat cu tata.
Nu mai vorbi despre lucruri de care habar n-ai.
Ăla e acelaşi brad ?
Clasa întâi, nu ?
A trecut mult timp de când nu am avut un brad de Crăciun adevărat aici.
E festiv.
Mamă, când vine tati ?
Vine, scumpo, ai răbdare, bine ?
Bine.
Bine, Chris...cinstit acum...
De ce ai venit aici ?
Voiam doar să-ţi spun...
...Crăciun fericit, mamă.
Mulţumesc.
Crăciun fericit și ție.
Mulțumesc.
Trebuie să plec.
Cum rămâne cu mâncarea ?
O să înțeleagă ea.
În cazul ăsta, mi-a părut bine să te văd.
Dacă nu cumva mai ai ceva să spui.
Cum ar fi ?
Nu eu trebuie să spun.
E vorba de tata ? Pentru că nu am chef de jocuri.
Vrei ceva de la mine ?
Nu, nu vreau nimic de la tine.
Nimic.
Bun, deci, asta e.
Dacă ai ceva de spus,
acum e momentul s-o faci.
Nici măcar nu ai întrebat de el.
Nu era nevoie, mamă.
Când ușa s-a deschis și te-am văzut pe tine și nu pe el, am știut.
Știi, înainte de înmormântare, ți-am trimis o scrisoare.
A vrut să te vadă pentru ultima dată înainte de a muri.
Nu am citit-o.
Ai deschis-o măcar ?
M-am gândit la asta.
Atât de tipic.
Pur și simplu nu poți să greşeşti.
Asta vrei.
Vrei doar să spun că am greșit și...
Nu, ce-ai zice să începem cu "Îmi pare rău" ?
Nu eşti în stare să spui cuvintele astea.
Nu, pentru că ești...
...prea încăpățânat.
Ba nu.
Nu ce ?
Nu eşti încăpăţânat sau nu greşeşti ?
Alege tu, trebuie să plec la muncă.
Bine, Chris, nu.
Te rog nu pleca, putem rezolva asta.
Trebuie doar să încerci.
Doar pentru că nu mă laşi să uit ce am greșit
nu înseamnă că nu-mi doresc în fiecare zi să pot schimba asta.
Dar nu mă pot întoarce în trecut, mamă.
Și am ajuns să accept asta. Tu de ce nu poți ?
Chris, stai !
Centru, 6 Lincoln 20, gata cod 7, terminat.
Recepţionat, 20. Ești bine, Chris ?
Nu, Centru, 20 terminat.
De ce nu aș putea spune, pur și simplu, îmi pare rău ?
Îmi pare rău.
Vezi ?
Îmi pare rău !
Iisuse !
Christopher !
Opreşte motorul, te rog.
Da, domnule.
Cred că m-am înșelat.
La restaurant...
Am spus că nu va mai fi data viitoare.
- Știi ce viteză aveai ? - Nu.
Puteai să omori pe cineva.
- E ceva amuzant ? - Nu, domnule.
Care e treaba cu alea ?
Pentru nişte lucrări.
Irigaţii, chestii de genul ăsta.
Carnetul şi talonul.
Sigur.
- Ce a fost asta ? - Nu ştiu.
Deschide portbagajul.
- Acum ! - Da, domnule.
- Acum ! - Da, domnule.
Da, așa a fost fiul meu,
cu adevărat lipsit de respect și încăpățânat,
vrând mereu să aibă pe cineva la dispoziția lui.
Vorbești despre el la trecut.
Da, nu am mai vorbit cu el de ani de zile.
Asta e.
Îmi pare rău.
Bună seara, domnule.
Luați loc oriunde, vin imediat.
Deci, ai făcut niște poze bune ?
Câteva.
Te vor face bogat și faimos ?
Mă îndoiesc că voi fi la fel de faimos ca Avedon
No comments yet. Be the first to leave one.