Le prime 200 righe.
NETFLIX PREZINTĂ
Jane, du-te în inspecție! Vin eu să-ți țin locul la birou.
Am plecat.
Det. Wade Rollins, de la poliția din Portland.
Lăsați numele și numărul și vă sun eu!
Dle detectiv, sunt tot eu, Andrea Bowen.
Scuze!
Știu că e târziu, dar mă puteți suna cât de curând?
V-aș fi recunoscătoare.
Sunt foarte speriată și…
simt că încă mă urmărește.
APELANT NECUNOSCUT
Dle detectiv?
Andrea, așa se termină lumea.
Nu!
Nu!
Nu!
Ajutor!
Nu!
Ajutor!
Cineva! Nu!
Bună! Scuze, am avut o sticlă de vin, dar am băut-o,
așa că ți-am adus o plantă. Acum văd că e uscată.
- Te-am sunat de cinci ori. - Ce e?
Jenn. Brian e aici.
Știu. Îmi pare rău. Tu ziceai că nu vii, iar Scott l-a invitat
fără știrea mea. Deci…
Le pot spune că nu te simți bine.
Aș bea un pahar cu vin.
Bună, Jenn!
Bună, Scotty!
Îmi pare atât de rău!
Da, îi pare.
- Nu trebuie să te scuzi. - Ba da.
Mi-a spus acum o săptămână că nu vii.
- E vina ei. - Tu, taci!
Nu știi cum stă treaba, deci dispari!
- Foarte drăguț! - Te iubesc!
E dr. Meade.
Bună! Dle doctor Meade!
Bună!
Ea e Jenn. Acea Jenn.
Da. Sunt Acea Jenn, se pare.
- Collin Meade. Îmi pare bine. - E magic. Mi-a schimbat viața.
Am primit promovarea la o lună după ce am început.
Și casa asta. Ar trebui să mergi la el.
Ce? Toți avem nevoie de terapie.
- Așa spui tu, nu? - Știi unde e cleștele pentru gheață?
- Lângă găleata cu gheață, Scott. - Nu e acolo.
Scumpule, așa faci mereu! Acolo îl las de fiecare dată.
Nu chiar de fiecare dată.
Nu știam că psihiatrii socializează cu clienții.
Respect regulile în proporție de 99%.
Vreo 95%, mai exact.
Mi-a părut bine.
- Noroc! - Pentru noua casă!
Noua mea casă!
Brian, cum merge cu Foghorn?
Ce e Foghorn?
- E un nume stupid. Atât. - Dar ce e?
Băieții au creat un program nou pentru un inginer de sunet renumit.
Am ajutat la scrierea codului.
Dar tu, Jennifer?
Scuze. Poftim?
Nu. Ziceam doar…
Cu ce te ocupi?
Nu sunt angajată în clipa de față.
E modestă. E un inginer software excelent.
Impresionant!
- Ați lucrat vreodată împreună? - Brian!
- Conține susan? - Doamne! Brian, îmi pare rău!
E în ordine.
Era groaznic să mori în noua noastră casă.
Știți ce? Cred că las asta aici. Pentru orice eventualitate.
Ești bine?
Da.
Jennifer!
Da.
Plec, dar voiam să-ți las asta.
- În caz că te interesează. - Bine.
Noapte bună!
Și ție.
Uber?
Da.
„Viola ajunge în nouă minute.”
- Mersi că mi-ai salvat viața. - Pentru puțin.
- Noapte bună, Jenny! - Noapte bună!
Jenny!
Da.
M-am străduit să nu te deranjez, dar…
mă gândesc la tine tot timpul și…
mi-e dor de tine.
Nu ți-am cerut să stai departe fiindcă mă deranjezi.
Da. Știu.
Și nu vorbi așa!
Când spui asta, mă faci să par fata cea rea,
deși nu sunt. Eu…
Nici tu nu ești băiatul cel rău.
Doamne! Ce spun? Nu știu ce spun.
Te duc eu acasă?
- Nu cred că e o idee… - Doar te duc cu mașina, Jenny.
N-AM VRUT SĂ TE TREZESC TE SUN MAI TÂRZIU - B
Ați făcut sex?
- Ai de gând să te împaci cu el? - Nu.
Sunt o fraieră. Doamne, cât de fraieră sunt!
Doamne! Nu-i adevărat. Ești doar…
- Ești nefericită. - Da, ca toată lumea.
Nu. Eu sunt fericită. Scott e fericit.
Și, de obicei, deși n-aș vrea s-o spun,
și Brian e fericit.
Cum să reacționez la așa ceva?
Ar trebui să mergi la dr. Meade.
- Cine e dr. Meade? - Psihiatrul meu.
- Niciodată. - L-ai cunoscut aseară. E chipeș.
- Nu. - Haide!
Ascultă-mă, bine? Te izolezi. Nu ai serviciu.
Nu spune că nu ești! Și te-ai culcat cu fostul tău logodnic aseară.
- Viața ta e un vârtej de rahaturi. - Ce distractiv e!
Du-te de dragul meu, te rog!
- Bine. O dată. - Super! Te-am programat vineri.
Trebuia să mă vezi când am început cu el.
Poftim?
Mă trag de păr.
TOC.
Nu știu pentru ce ai venit, dar dr. Meade o să te rezolve.
Da.
Te așteaptă.
Da. Bine.
Ce birou îmbietor!
Jennifer!
Îl hrăneam pe micuț.
Știi că un acvariu cu pești reduce stresul și scade tensiunea?
Nu știam.
Așa am auzit. Habar n-am dacă e adevărat.
Dar mă calmează, oricum.
Mă bucur că ai ales să vii.
Iată-mă!
Te rog!
Nu mă simt motivată să fac nimic.
Ar trebui să nu mai beau și să fac mai multă mișcare.
Ar trebui să dorm opt ore noaptea.
Jennifer,
relele obiceiuri se trag din probleme mai profunde.
Întotdeauna există o cauză.
Care ar putea fi a ta?
Nu știu?
- Asta a fost o întrebare? - Da?
Zi-mi cum e cu Brian!
E amabil. E drăguț, amuzant, deștept. E Brian. Nu știu.
Bine. În regulă.
Ne-am cunoscut la facultate.
Am locuit și am lucrat împreună. Eram nedespărțiți.
Am pierdut o sarcină.
De fapt, fătul avea șase luni și s-a născut mort.
Îl chema Daniel.
Am petrecut 33 de minute cu el.
Eu și Brian eram logodiți și…
Ulterior, n-am mai reușit să ne regăsim, așa că…
Ai ceva de făcut după ședință?
Nu.
Ai încercat vreodată hipnoterapie?
Nu. Niciodată.
De ce ai prejudecăți?
Nu sunt genul de persoană care dă altcuiva controlul,
deci o să zic pas.
Sigur. Dar să-ți zic ce e minunat la hipnoterapie, da?
Doar tu îți poți controla subconștientul.
Deci tu deții mereu controlul.
E un instrument excelent pentru cei care au suferit…
traume.
În cel mai rău caz, te va împiedica să-ți distrugi bietele degete.
Nu știu.
Am avut un mentor.
Numele lui era dr. Xavier Sullivan.
Era un tip genial. Avea o vorbă:
„Metodele prozaice sunt apanajul celor fără de imaginație.
Cine vrea rezultate durabile îndrăznește să deschidă mintea.”
Jennifer?
Ce vrei?
Vreau să fiu iar fericită. Înțelegi?
Lasă-mă să te ajut!
Concentrează-te asupra luminii!
Simte greutatea corpului tău, care se contopește cu canapeaua,
mușchi cu mușchi.
Degetele de la picioare,
tălpile,
gambele, coapsele.
Până sus de tot,
în creștet.
Iar acum,
imaginează-ți că ești
într-o pădure frumoasă.
S-a dus ora?
Mi s-au părut trei minute.
Cum te simți?
Nu știu. Nu-mi amintesc nimic.
Cum a mers?
Cred că ești mai deschisă la sugestibilitate
decât ți-ai imaginat.
TREI LUNI MAI TÂRZIU
No comments yet. Be the first to leave one.