Desire

Traducere PREL GHENCEA

Ascultă, domnule Gibson,

nu mă vei opri și nimeni nu mă va opri.

Plec în vacanță fie că îți place sau nu

și dacă vrei să mă dai afară, fă-o !

Da, știi că am dreptate.

Nu-mi aduce argumente de genul ăsta.

Da, m-ai adus aici din Detroit, dar n-ai făcut-o de dragul meu.

Ai făcut-o pentru că ai vrut un inginer bun

și am făcut o treabă bună.

Daţi-mi voie să vă spun, domnule Gibson,

nu mă voi întoarce la Detroit până nu-mi fac vacanţa

și dacă nu vă place, puteţi să-mi luaţi slujba

și știţi ce puteţi face cu ea ?

- Exact. - Domnul Gibson vrea să vă vadă.

Spune-i că vin imediat.

Da, domnule Bradley.

- Ei bine, dle Gibson ? - Ei bine, dle Bradley ?

Este în regulă, fă-ţi vacanța.

Eu... pot să...?

Vă mulțumesc, dle Gibson.

Nu trebuie să îmi mulţumeşti, ai făcut o treabă bună.

Și vreau să-ți spun că ești un inginer foarte bun.

Toată lumea din Detroit recunoaște asta.

Ei bine...ăia nu ştiu multe în Detroit.

Ştiu suficient încât să le placă foarte mult ideile tale despre noul carburator.

Vor să te întorci acasă până cel târziu pe 15.

- Până pe 15 ? - Da.

- Îmi rămân 2 săptămâni. - Exact. Unde te duci ?

- Spania. - Spania...

Mereu mi-am dorit să merg acolo încă de când eram copil.

Am citit toate cărțile despre Spania.

Imaginați-vă pe mine, Tom Bradley din Detroit,

născut în Peoria, să fiu mâine la Madrid,

văzând o coridă stând lângă o frumoasă doamnă.

Când toți ceilalți se vor uita la taur, ea se va uita la mine,

o să mă ocup de asta.

Iată pancartele pentru mașina dlui Bradley.

Mulţumesc.

- Ce mașină ? - Am uitat să-ți spun.

Pentru a-ţi arăta cât de mult apreciem munca ta, îţi împrumutăm o maşină.

E grozav.

Ne-am gândit să ne facem şi puțină publicitate.

Nu te deranjează că vei avea pancartele astea pe mașină, nu ?

Nu...

Să vedem care e mai bun...

„Sunt încântat să conduc un Bronson 8”.

„Mă bucur să conduc un Bronson 8”.

E greu de decis.

Da, trebuie să fie dificil, dle Gibson, foarte dificil.

Sunt încântat să conduc un Bronson 8.

Sunt bucuros să conduc un Bronson 8.

Sunt încântat... Mă bucur.

Hai să te aud cum le citești.

„Sunt încântat să conduc un Bronson 8”. „Mă bucur să conduc un Bronson 8”.

Încearcă invers, te rog.

„Mă bucur să conduc un Bronson 8”. „Sunt încântat să conduc un Bronson 8”.

Alegem „încântați”. E clasă.

Ăsta e necazul. E prea fiţos.

Cei care câștigă sub 100 de dolari pe săptămână nu sunt niciodată încântați.

Sunt foarte mulţumiţi și ne cumpără mașinile.

Ai dreptate. Alegem „Mă bucur”.

Nici ăsta nu e bine. Bucuros e un cuvânt slab.

De exemplu,

mă plimb pe bulevard și mă uit în jur,

am ieșit să mă relaxez și, în schimb, cu cine mă întâlnesc ?

Cu dvs. Ce să vă spun ?

Mă bucur să vă văd, dle Gibson.

Vă spun, bucuros e cuvântul greșit.

Ei bine, să luăm alt exemplu.

Dacă ies cu o fată și nu-mi mai place de ea,

m-aş bucura să scap de ea.

Dar după ce scap de ea, mamă-mamă !

„Sunt fericit să conduc un Bronson 8”.

Unde crezi că te duci ?

- Spre Spania ! - Treci înapoi.

Spune-i lui Charles să se întoarcă. Nu vreau scandal.

Prea bine, doamnă. Charles !

- Bună ziua, doamnă. - Bună ziua, domnule.

- Ce pot face pentru madame ? - Aș vrea să văd niște perle.

- Pentru colier, doamnă ? - Vă rog.

Dacă doamna îmi poate da o idee despre preț...

Dacă domnul ar putea să-mi dea o idee despre perle.

Avem o varietate considerabilă.

Orice de la 10.000 de franci până la un milion.

Și câteva piese, piese rare extraordinare,

chiar și până la două milioane.

Dacă sunt cu adevărat rare, ar putea fi trei milioane.

Cred că domnul Duvalle ar dori să se ocupe personal de dvs.

Doamnă, fiţi amabilă şi veniţi pe aici.

Vă rog, doamnă.

Nu am mai văzut-o până acum.

Doriţi să vedeţi niște perle, doamnă ?

- Vă rog. - Henri !

Te rog să aduci colierul Gourdet, Don Dedeieront, Caillot.

- O ţigară ? - Mulțumesc, nu fumez.

Nici eu. Un obicei barbar.

Unul îşi umple plămânii și ochii altora cu fum.

Cred că nu am avut plăcerea de a vă servi până acum, doamnă...

- Pauquet. - Doamnă Pauquet.

Nu cumva dna Jules Pauquet ?

Ar fi încântător.

Nu, domnule. Nu dna Jules Pauquet.

Scuzați-mă, doamnă.

Cât face ?

A fost nevoie de patru ani jumătate pentru a le aduna, doamnă.

- Timpul și efortul nu au contat. - Cât costă ?

M-am hotărât să accept 2.200.000 de franci.

2.200.000 de franci.

Patru ani și jumătate de muncă, dnă.

Fiecare perlă e măsurată și fără defect.

Credeţi-mă, dnă, chiar și la prețul ăsta...

Nu mă târguiesc când văd ceva ce vreau,

și vreau acest colier.

Aș vrea să-l port în seara asta.

Adresa este 145, Rue des Elysees.

145, Rue des Elysees, Madame Pauquet.

Doamna Maurice Pauquet.

Maurice Pauquet !?

Dr. Pauquet, neurologul ?

Da, e soțul meu. Îl cunoaşteţi ?

Nu, dar cine nu a auzit de el în Paris ?

Din păcate, nu am avut plăcerea de a-l cunoaşte.

- Poate aţi vrea să-l cunoașteţi. - Desigur, doamnă.

Bine, puteţi aduce perlele la biroul soțului meu la ora 6 ?

Și soțul meu vă va da cecul.

Mulțumesc, doamnă, va fi o onoare să-l cunosc pe doctor.

Și nu se știe niciodată când o iei razna.

- La revedere, dnă, mii de mulțumiri. - La revedere, dle.

- Dr. Pauquet ? - Da, dnă. Luaţi loc, vă rog.

Numele dumneavoastră, vă rog ?

Madame Duvalle. Doamna Aristide Duvalle.

Aristide Duvalle, celebrul bijutier ?

Da, sunt soția lui. Îl cunoaşteţi ?

Nu am avut plăcerea, dar, desigur, am auzit de el.

Cine nu a auzit în Paris ?

Asta face ca lucrurile să fie mult mai rele.

Doctore, eu...

E prea cumplit să vorbesc despre asta.

Haideţi...

Vreţi să fiţi dvs pacienta mea ?

Aveţi dreptate. Trebuie să fiu calmă de dragul lui.

Vedeți, dintr-odată, în ultimele săptămâni,

soțul meu a început să aibă...

Presupun că le-aţi numi halucinații.

Îmi puteţi spune simptomele ?

Diferă. Are o obsesie pentru bani.

Cine nu are în zilele noastre ?

Dar vremuri mai bune vor vindeca aceste lucruri.

Nu trebuie să vă faceți griji dacă e doar vorba de bani.

Dar nu este.

Doctore...

E prea jenant.

Vorbiţi cu doctorul dvs, doamnă.

Când eram căsătoriți,

era un bărbat atât de puternic și viril.

Şi acum...

Dle doctor...

Uneori își imaginează că e o școlăriţă care fuge de la școală.

Și a renunțat la pijamale

şi a început să poarte cămăși de noapte.

- Nu-mi place asta. - Nici mie.

- Pare că nu e nicio speranță. - Nicidecum, doamnă.

Psihiatria modernă are căi de a rezolva aceste probleme.

Credeţi-mă, câteva tratamente atente

și îl vom scoate din cămășile de noapte

și-l vom băga înapoi în pijamale.

- Locul lui e în ele. - Fără îndoială.

Să îi facem o programare ?

Nu e aşa de ușor.

A devenit suspicios față de oameni.

Cel mai frecvent dintre simptome.

Sunt sigură că dacă aş reuși să-l aduc aici

și ar găsi şi pe alții în jur...

Există vreo șansă să vă vadă singur ?

După orele de birou, fac ocazional excepții.

Să spunem în seara asta, poate la 6:00 ?

Foarte bine, în seara asta, la 6:00.

Nu știu cum să vă mulțumesc.

- Prin a nu vă face prea multe griji. - Voi încerca.

- La revedere și mulțumesc din nou. - La revedere, doamnă.

Doctore...

Mai e ceva...

Nu știu cât de important este,

dar ar trebui să ştiţi asta înainte să vă întâlniţi.

Imaginați-vă un om foarte înțelept și cinstit

pentru care toți cei din lumea afacerilor au cel mai mare respect,

dar care prezintă facturi oamenilor care nu-i datorează nimic.

- Dementa praesenilis. - E înspăimântător.

O face peste tot, și celor pe care care nu i-a mai întâlnit înainte.

Nu m-ar mira să vă prezinte şi dvs o factură.

Nicio grijă, doamnă. Mă voi ocupa eu de factură.

- Lăsaţi totul în seama mea. - Sigur, dle doctore.

Intră !

Îmi pare rău, soțul meu a întârziat. Sunt sigură că va ajunge imediat.

Nicio grabă, mai am ceva de lucu.

Bună seara, domnule Duvalle.

- Bună seara, doamnă. - Sunteţi foarte punctual.

Mi-era teamă că voi întârzia. M-a reținut croitoreasa.

Intrați.