The Walking Dead: Daryl Dixon

S1.E3 ∙ Paris Sera Toujours Paris ∙ Parisul va fi întotdeauna Paris

Din episoadele anterioare...

- E drum drept spre Paris. - Angers va fi mai sigur.

Acolo e un bărbat cu o staţie radio.

Ne poate face legătura cu cei din nord.

Întreg oraşul a luat-o razna.

Nu pot să-mi părăsesc sora.

N-am avut mereu grijă de tine?

Laurent e special.

Maică-sa a murit la naşterea lui.

A durat trei ani ca nava asta să iasă în larg.

Întreaga activitate s-a dus naibii. Şi din cauza cui?

Unui american?

Găseşte-l dacă nu-i mort.

Asta e oraşul Angers.

Putem folosi staţia radio de aici şi să cerem indicaţii

despre următoarea destinaţie.

Ţine astea.

Aveţi grijă de cal.

Eşti sigură că ăsta e locul?

Omul nostru de contact de aici e muzician.

Trăieşte aici, în teatru, de ani buni.

Cine e?

Prieteni?

Bine ai venit!

Sunteţi în viaţă.

- Sunteţi reali? - Stai pe loc.

Întreabă-l de staţie.

Engleză.

Ştiu engleză.

Cer albastru, iarbă verde.

Unde e Brian?

În bucătărie?

Ia te uită!

Adevărul e speranţa.

Adevăr. Speranţă.

Staţia radio. Veniţi.

Haideţi, vă rog.

Acum se aude muzică?

Trebuie să contactăm "cuibul".

Desigur! Cuibul!

Bineînţeles.

Putem lua legătura cu ei prin staţie.

Poţi s-o pregăteşti?

- S-o pregătesc? - Da.

Nu.

E în reparaţii.

Vreţi să vedeţi?

- Ce s-a întâmplat? - Ce mama naibii?

Am folosit anumite părţi pentru...

Cum se zice...

... amplificare?

Vă place Ravel?

Ce tot îndrugă acolo?

Veniţi!

Haideţi, vă rog!

Vedeţi? Muzică.

Cultură e printre noi!

Chiar şi acum!

Încă e printre noi!

Ar trebui să nu ne abatem de la plan.

A meritat să încercăm.

A fost o ocolire neinspirată.

Parisul e prea periculos.

Peste tot e periculos.

Am făcut cum ai zis tu. Acum facem cum zic eu.

Mergem la Paris.

DARYL DIXON - SEZONUL 1 EPISODUL 3 "PARISUL E AL NOSTRU PE VECI"

Sunt morţi-vii şi în Paris?

Mai mult ca sigur.

Dar te descurci să le ţii piept.

Fiecare e bun la ceva.

Stai pe loc.

Bun venit acasă!

Laurent, liceul mamei tale a fost în Marais,

imediat după podul ăsta.

Priveşte, Laurent.

Ce scrie pe maşina asta? Am mai văzut undeva textul ăsta.

Înseamnă "Puterea celor Vii".

E un curent care a început imediat după invazie.

Majoritatea oraşului e sub comanda lui Genet

şi a soldaţilor ei.

Soldaţi ca cei de la mănăstire?

În vremuri disperate, oamenii tind spre a fi conduşi.

Da, sau spre Dumnezeu.

Molière e îngropat aici.

Şi Proust.

Şi de la Fontaine.

- Da? - A scris fabule.

"La Mort et le Bûcheron".

E despre un pădurar care voia să moară.

Dar i-a venit sorocul, s-a răzgândit.

A cerut ajutor să-şi poată duce suferinţa,

ca să poată merge mai departe.

Fabulă descrie curajul.

Ce e?

Jim Morrison.

Cine e?

A fost o vedetă rock de origine americană.

A făcut parte din trupa The Doors.

A murit în Paris?

Da, aşa cred.

Nu te teme, monsieur Daryl.

N-o să mori în Paris.

Staţi pe loc!

Ce vreţi?

Adevărul e speranţa.

Cine sunteţi?

Suntem trimişi de preotul Jean.

Copilul e...?

Şi preotul Jean? E cu voi?

Nu.

E prietenul nostru.

Ne-a ajutat să ajungem aici.

Nu vorbeşte franceză, doar engleză.

Numele meu e Fallou.

Ea e Émile.

Bastien. Nadine.

Am aşteptat mult timp să te cunoaştem, tinere.

Aveţi o staţie radio, nu?

Ai auzit?

Parisul plânge.

Veniţi.

Şi iată!

Casă, dulce casă.

Facem prin rotaţie sarcinile zilnice.

I-am urat "bun-venit" noului nostru membru acum câteva luni.

O fetiţă s-a născut.

Aici servim masa.

Aici e bucătăria.

- Ce faceţi? - Bine.

Grădina noastră.

Două milioane şi jumătate.

De atâtea nituri a avut nevoie Gustave Eiffel pentru a-l construi.

Se pare că a uitat de vârf.

Un elicopter militar s-a lovit de vârf la începutul invaziei.

Când bate vântul se aud sunete de metal.

E magic să stai sub el

şi să priveşti cerul.

Cum rămâne cu staţia radio?

Iată!

Bună ziua!

- Antoine. - Salut!

- Bună ziua! - El e omul cu comunicaţiile.

- Bună ziua! - Bună ziua!

Am tot folosit metoda asta de comunicare.

E foarte eficientă.

Puteţi să le spuneţi "porumbei călători".

Porumbeii călători nu-şi uită niciodată drumul...

... spre casă.

Porumbei? Serios?

Zizou, cel mai bun porumbel.

Numărul unu!

L-au antrenat în Cuib, apoi l-au trimis aici.

Doar el ştie unde să se ducă.

Poate că are vreo gagicuţă.

Cu toţii avem o persoană care aşteaptă...

Care ne aşteaptă undeva.

Haide, Zizou.

Cât durează până când porumbelul se întoarce cu mesajul?

Câteva zile.

Câteva zile. Depinde de vremea urâtă.

Poate să dureze şi o lună.

Poate să dureze şi o lună.

O lună?!

Cuibul o să te preia pentru restul călătoriei, nu?

Pentru ultima parte a călătoriei, da.

Atunci, eu mi-am terminat treaba.

Metoda asta n-o să funcţioneze.

Dacă n-aveţi staţie radio, cum mă veţi ajuta?

Sunt o grămadă de oameni care vând staţii radio.

Te pot duce la ei.

Dar vom avea nevoie de bani.

Până şi informaţia e o marfă.

Dacă va fi nevoie să fur ceva, o voi face.

Nu va fi nevoie.

Cred că ştiu unde am putea găsi ceva.

Plecăm dimineaţa.

Merci.

Merci bien.

Namasté.

E cam mult de pus pe umerii unui copil, nu crezi?

Dumnezeu ne alege poverile.

Sonia.

Soţul ei a murit acum câteva zile.

Refuza să mănânce şi să doarmă.

Nimeni nu o poate consola.

Preotul Jean a avut dreptate.

Haideţi.

Presupun că vă e foame.

Lasă-ne singuri.

Deci...

Cine eşti?

Sunt din Marseille.

Ce te aduce aici, Codron?

Acum câţiva ani a trecut pe aici un călător şi a vorbit despre un curent.

În Paris.

Spunea că poate readuce lumea la normal.

Mi-a făcut tatuajul ăsta şi mi-a spus că am fost războinic.

Pentru Genet. Pentru tine.