Moonshot

Bine, începem.

Salut, sunt Walt...

şi asta e cererea mea oficială

pentru programul studenţesc Kovi Industries.

Nu că ultimele 36 de cereri n-ar fi fost oficiale,

dar asta e ultima,

pentru că semestrul ăsta iau licenţa,

aşa că... Bine.

Am fost crescut de o mamă singură. A avut vreo sută de joburi.

Ne mutam întruna, aşa că n-a existat niciodată un "acasă".

Dar o dată, când aveam vreo şase ani, m-a dus să văd o eclipsă de soare...

şi din acel moment

tot ce mi-am dorit a fost să ajung pe soare.

Şi ştiu că nu poţi merge pe soare.

Mama încerca să-mi spună asta, dar eu doar mă zgâiam.

Eram obsedat.

Fiindcă erau mai multe acolo decât noul oraş, sau noua şcoală,

care păreau mereu acelaşi oraş şi aceeaşi şcoală,

şi cred dacă aş fi avut şansa

să ajung acolo sus şi să privesc încoace, aş fi văzut...

unde e locul meu în universul ăsta nebun.

Explorarea este felul în care descoperim unde e locul nostru cu adevărat,

iar eu... Locul meu nu e aici.

Ceea ce înseamnă că m-aş potrivi perfect

în Echipa de Supraveghere Geologică sau în Departamentul de Analiză a Propulsiei,

în Echipa de Botanică şi Terraformare, la Securitate, la Service Auto.

Dacă vrei să-ţi facă cineva cafea, sunt omul potrivit.

Sunt omul tău.

Asta e.

Bine, dacă am noroc, data viitoare mă vezi

pe Marte.

CERERE - PROGRAMUL MARTE WALT SCOTT

TRIMITE

Să recunoaştem. Planeta asta nu mai e acceptabilă.

Sunt miliardarul antreprenor Leon Kovi...

KOVI INDUSTRIES ALĂTURĂ-TE

şi abia aştept să ne întâlnim pe Marte.

PĂMÂNT 2049

Walt!

Latte cu lapte de ovăz. Spumă puţină.

Latte cu lapte de ovăz. Spumă puţină.

Obsesia asta pentru Marte este la limita nebuniei,

şi eşti de partea greşită a limitei.

Exact.

Să te concediez, ca să te poţi duce acolo?

Hai s-o facem, Walt. Te concediez.

Chiar mi-ar face plăcere.

Nu, Gary. Îmi place aici.

Poate mâine.

Latte cu lapte de ovăz?

Şi puţină... spumă.

- Gary? - Da, Walt?

Tocmai mi-a zâmbit?

Sincer, aş spune că a zâmbit fără să te vadă.

Analiză.

Sunt 52% şanse de interes romantic.

Dar sunt 48% şanse să-i fie milă de tine din cauza poziţiei tale

de asistent de barman al unui robot într-un campus universitar.

Să continui?

Sincer, simt că o să fiu acceptat de data asta.

Visezi.

Şi ce?

Leon Kovi avea 25 de ani când a devenit primul om care a pus piciorul pe Marte.

Şi uite, ne mulţumim cu aceleaşi cursuri şi slujbe...

şi petreceri ca şi părinţii noştri şi părinţii lor...

şi părinţii părinţilor.

- Deci nu vii la petrecere? - Bineînţeles că vin.

Super!

- Tu duci băutura. - Nu, haide.

O uităm, şi pe urmă o duc la muncă...

Walt, aş vrea să-ţi controlezi Walt-izarea astă-seară.

- Walt-izarea? - Monologurile deprimante.

Slăvirea eroului Leon Kovi.

Nu slăvesc niciun erou.

A venit la pachet cu cererea.

Fără ramă.

Nu vrei să iei parte la ceva special?

Walt...

Nu eşti deosebit.

Eu nu sunt deosebit.

Majoritatea oamenilor nu sunt deosebiţi.

Într-o zi ai să întâlneşti pe cineva şi o să faceţi ceva deosebit.

Ca o amintire.

Sau un lucru ciudat, copilăros.

Dar până atunci, bea asta...

şi, pentru Dumnezeu, nu mai pomeni de Marte.

Locul ăsta e sălbatic. Locuieşti aici?

Nu! O tipă cu fond fiduciar.

Când eram mic, visam că mama...

Hai să n-o facem.

Da.

Baie?

E frumos.

Bună, Sophie.

Bine. Arată-mi-l pe al tău.

Bună, Calvin.

Bună, Sophie umană.

Nouă luni.

Nouă luni până se termină contractul părinţilor mei şi ne întoarcem pe Pământ.

Încă nouă luni fără să te ating.

Cel puţin aşa o să ştii când vreau te ating...

şi invers.

Sper că e mai bine să mă atingi pe mine decât să atingi astea.

Nu, este. Consistenţa e pentru...

Puteţi să nu mai vorbiţi de atingeri aici?

- Bună, Brandon. - Bună, Sophie.

- Jan, îl scoţi pe Brandon de aici? - Vrei să nu-i mai spui Jan?

- Dă-ţi fiul idiot afară! - E "mama".

Fă-o, da.

Baie?

Te rog, scoate-l pe Brandon afară. Mamă!

Nu te... De ce m-ai apuca de fund? Acum de gaură.

Jan!

Omule, e prea mult!

Pleacă de aici.

Asta e pe Marte?

- Scuze. - Ce faci? Ieşi afară!

- Sophie? - Căutam baia.

Cine intră în baie fără să bată la uşă?

- Walt. - Eşti bine? Sophie?

E în direct? Cum au rezolvat decalajul?

Se numeşte "îmbinare cuantică".

Nu vorbi cu el. Nu-l cunosc pe omul ăsta.

- Putem face schimb de e-mailuri? - Nu!

Al meu e "Walt" de cinci ori la...

Îmi pare rău. Pot să-l înlocuiesc.

Dacă nu cumva e scump.

Ieşi afară!

- Acum? - Da, acum!

Scuze. Jules m-a convins să dau o petrecere.

Şi, totuşi, eşti în camera ta?

Nu. Nu e chiar o petrecere.

E mai mult o serată.

Sophie, e în regulă.

Am întârziat la muncă. Te iubesc.

Te iubesc.

Te iubesc, mamă.

Du-te! Socializează!

Ne întoarcem curând.

Şi, între timp, ar fi bine să ai unele experienţe noi.

Nimic nu e mai supraapreciat decât noul.

Uite un titlu pentru teza ta.

Sophie, du-te!

Îl pun pe Calvin să te sune mâine.

Noapte bună, Jan!

Noapte bună!

Am fost la şcoala asta trei ani.

Întotdeauna am spus că explorez pădurile astea.

N-am fost niciodată.

Cred că m-am gândit că...

Merg la şcoala asta de cinci ani.

Cinci ani. Bine.

Şi eu am spus că explorez pădurile astea...

dar ştii ce?

Cineva a făcut-o deja.

Acum foarte mult timp.

S-a terminat.

Nu mai e nimic de descoperit.

Eşti de treabă, omule.

Eşti un bun ascultător.

Îmi pare rău.

N-am mai văzut flirt care să iasă atât de prost.

Practic e superputerea mea.

Doar o scurtă conversaţie cu mine şi începi să pui la îndoială...

totul.

Nu eroul de care avem nevoie, dar poate cel pe care îl merităm.

În aproximativ 14 secunde ai să simţi nevoia bruscă de a sări.

O, nu. Eşti în siguranţă.

Sunt deja într-o criză existenţială.

Bine. În acest caz, eu sunt Walt, sunt la dispoziţia ta.

Ginny.

Ginny. Da.

Ai licenţă în astrofizică?

De unde ştii?

Am fost colegi la Dinamica fluidelor în primul an.

Acum e momentul să te prefaci că mă ştii.

Doamne! Walt!

- Da. Mulţumesc. - Uau!

Ai schimbat profilul?

De 16 ori.

Doar din motive personale, cum ar fi...

Habar n-am ce este fizica.

Dar destul despre mine. Spune-mi despre criza ta. Ce se întâmplă?

Ei bine, eu ar trebui să mă mut mâine.

Mutare importantă, de fapt, în şapte ore.

Şi să spunem că e un angajament important

şi nu sunt chiar o fată care face asta.

Vrei să spui că suntem într-un scenariu clasic de tip "avem doar noaptea asta"?

Dac-o petrec cu tine o să vreau să rămân?

Locul ăsta are mult gunoi.

După cum vezi, în stânga şi-n dreapta,

gunoiul se revarsă la propriu din coşuri.

- Întotdeauna. - Da.

Pare să dispară în mod magic,

dar nu face decât să se adauge mormanului de gunoi plutitor...

din Oceanul Pacific.

E cât Texasul şi se vede din spaţiu.

Ce pitoresc!

Singurul lucru minunat la această fabrică de gunoi

este conexiunea cu ultima şansă ca vreunul dintre noi să aibă o aventură.