The Program: Cons, Cults, and Kidnapping

Următorul episod include imagini și descrieri de abuzuri asupra minorilor

și poate afecta anumiți telespectatori.

Asta e povestea despre controlul minții.

Cercetătorii implicați au fost de acord să îl descrie pentru prima dată.

Reușești și supraviețuiești dacă accepți programul.

Dacă nu, există pedepse.

Manipulați copii.

Cu siguranță, obțineți un efect. Le schimbați comportamentul.

Nu.

- E un program dificil. - Așa e.

E și controversat.

BUN-VENIT ÎN IAD

Seminarele programului erau îngrozitoare.

Foloseau tehnici de spălare pe creier ca să ne controleze.

Mi-am suprimat multe amintiri despre seminare.

Dar nu pot uita niște lucruri.

Ca mersul de-a bușilea pe jos o oră și prosoapele învelite în bandă adezivă.

Pentru că nu puteam scăpa altfel, era singura noastră opțiune.

Să ne predăm, să nu ne mai opunem.

Să acceptăm programul.

ȘARLATANI, SECTE ȘI RĂPIRI

CONTROL MINTAL

Linia melodică din Odiseea spațială 2001 era folosită în mod repetat la seminare.

Viața la Ivy Ridge era destul de rea.

Dar, la șase săptămâni,

participam la niște seminare umilitoare,

abuzive emoțional și pseudo-psihologice.

Durau până la patru zile.

22 DE LUNI ÎN PROGRAM

Aveau loc la patru sau șase săptămâni în toate programele WWASP.

Și trebuia să treci de unul ca să ajungi la următorul.

Erau nucleul întregului program.

Ca să absolvi programul, trebuia să finalizezi seminarele.

Erau foarte multe.

Nu aveai voie să le contești ideologia

și trebuia să te conformezi gândirii de grup.

Seminarele au fost foarte eficiente,

fiindcă au folosit experiențe fiziologice

pentru a manipula mintea și gândirea.

Ne înfometau, ne privau de somn.

22 DE LUNI ÎN PROGRAM

Nu aveam noțiunea timpului. Ferestrele nu erau deschise.

Nu știam ce oră e când eram în sala de seminar.

Nu știam dacă stăm acolo două ore sau douăzeci.

În plus, fiecare seminar implica un fel de efort fizic.

Doamne! Astea!

Bine.

Ăsta…

e un prosop învelit în bandă adezivă.

Ne puneau să stăm pe jos.

Ziceau: „Începeți să loviți podeaua cât de tare puteți și să țipați.”

15 LUNI ÎN PROGRAM

Băteai o oră întreagă.

Dacă te opreai, spuneau: „Ai ales să părăsești seminarul.”

Te eliminau de la seminar.

Când alegeai să părăsești seminarul,

te trimiteau la un nou seminar numit „punctul de frângere”.

Se numea așa pentru că era menit să îți frângă voința.

Eu și Alexa am fost la un asemenea seminar.

A fost un eveniment de o zi întreagă, cu o singură activitate toată ziua.

Am stat aici și am repetat același lucru iar și iar.

Până când ne-am deconectat, ne-am părăsit corpurile și…

- Am cedat. - Am cedat. Da.

Ne-au frânt.

- Dacă vreți să vedeți… - Fă-o!

Bine.

Palmele în sus, palmele în jos, palmele apropiate, palmele depărtate.

Palmele în sus, palmele în jos, palmele apropiate, palmele depărtate.

Palmele în sus, palmele în jos, palmele apropiate, palmele depărtate.

Palmele în sus, palmele în jos, palmele apropiate, palmele depărtate.

Palmele în sus, palmele în jos, palmele apropiate…

- Palmele depărtate… - Vreau să arunc scaunul.

Am început să mă simt într-un anume fel.

- A durat doar un minut. - Doar un minut?

Cât timp ați făcut-o?

- Opt ore. - Cel puțin. Non-stop.

Da.

Programe diferite au încercat tehnici diferite.

Inventând astfel de activități…

SOCIOLOGĂ ȘI SCRIITOARE

…care uneori erau ridicole,

te făceau să te predai, să renunți la individualism.

Face parte din procesul de oprire a gândurilor.

Seminarele erau inspirate de ateliere de auto-ajutorare numite LGAT

sau cursuri de sensibilizare a grupurilor mari.

Grupul stă împreună de cinci ore.

Și-au spus secrete, și-au împărtășit temeri și visuri.

Aceste ateliere au devenit populare

în mișcarea potențialului uman în anii '60.

Erau grupuri precum EST și Lifespring. Apăreau peste tot.

Și foloseau ceea ce noi numim „tehnici de excitare”.

Psihologic, cel care respiră atinge o stare de conștiință modificată.

Experiența poate fi plăcută sau extrem de dureroasă.

Sunt activități neconvenționale

pentru a crește autoconștientizarea și a provoca o schimbare dorită.

Dacă supui oamenii la o experiență emoțională intensă,

îi poți face să creadă că și-au schimbat viața.

Când terminam efortul fizic,

aveam senzația că am învins o parte din mine și mă simțeam curată.

Nu m-am gândit că am fost manipulată

ca să depun eforturi intense doar pentru că mi s-a spus.

Pune „Visul lui Cristofori”! E mai ciudat.

- Doamne! - Doamne!

La seminare, puneau melodii meditative și ne ghidau într-o stare de transă.

BUN-VENIT LA DISCOVERY

Știau multe detalii personale despre viața noastră

și le foloseau ca să ne facă să cedăm.

Știau că mama a murit înainte să fac doi ani.

Ziceau: „Țipă la mama ta!

Prefă-te că e aici! Zi-i cât de supărată ești!

Te-a abandonat. A murit.”

Dar ea murise de cancer. Nu era vina ei.

Printre lucrurile cele mai îngrozitoare pe care mi le-au spus a fost

că trebuie să plătesc pentru moartea tatălui meu.

Tata a murit într-un accident de mașină când eram mică.

Ne-am rostogolit de multe ori. A fost îngrozitor.

DIANA AVEA TREI ANI

Accidentul de mașină ar fi trebuit să fie cel mai rău lucru din viața mea.

Dar acela a fost să fiu aici.

3,5 ANI ÎN PROGRAM

Mai rău decât moartea tatei?

L-am văzut murind. A fost foarte greu.

Dar da, cred că a fost mult mai rău să fiu aici.

M-au făcut să retrăiesc tragedia.

Spuneau: „Ar fi fost mai bine dacă mureai tu în locul tatălui tău.”

Am un eseu în care m-au pus să scriu: „E vina mea.”

M-a durut să scriu așa ceva.

Aveam un ecuson pe care scria „Greșeală”.

Fiindcă a fost o greșeală că am supraviețuit.

Nimeni nu mă putea striga pe nume, îmi spuneau „Greșeala”.

Ne-au învățat cum să distrugem oamenii prin cuvinte.

Singura formă de comunicare non-verbală era o insultă. Însemna „Victimă.”

Nu însemna că sunt victima unei fapte oribile.

- Ci că făceam pe victima. - Făceam pe victima.

Era o rușine. O insultă.

Deci, voiau să te facă să cedezi.

La naiba! Asta e…

E trusa de machiaj pentru…

Bine.

Trebuia să facem niște piese de teatru

despre tortura asta psihologică.

Pentru că scopul acestor seminare e umilirea publică.

Așa distrugi oamenii.

Îți dădeau un cântec pe care să îl cânți în fața tuturor.

Deseori trebuia să ne costumăm într-un sex diferit.

Eu am cântat „I'm too sexy” într-o rochie roșie.

2 ANI ÎN PROGRAM

Țopăiam într-un cerc de sectanți.

Au distrus multe cântece bune.

Cyndi Lauper și „Girls just want to have fun”.

Nu le mai pot asculta fără să mă gândesc la seminar.

Seminarele voiau să îți distrugă individualitatea

ca să te modeleze după imaginea programului.

E modificarea comportamentului.

E spălare pe creier.

E persuasiune coercitivă.

Palmele în sus, palmele în jos, palmele apropiate…

Toată lumea țipa.

Trebuia să particip la țipat.

Aveam articulațiile sfâșiate, mâinile ne sângerau.

Ce naiba se întâmplă acolo?

Privare senzorială, lipsă de mâncare, lipsă de somn, umilire publică.

Pentru că ești inutil, mincinos și manipulator.

Mai cu forță!

Spuneți-mi secretele voastre! O să vă schimbe viața.

Tu ai greșit. Tu ești de vină. Tot ce ți s-a întâmplat e din vina ta.

Ești slab. Ești jalnic. Faci pe victima.

Poți prelua controlul asupra vieții tale și să fii responsabil numai prin program.

Palmele apropiate.

Tacticile crude ale programului provin de la un cult abuziv.

Industria tinerilor cu probleme a început cu Synanon,

un cult fondat în Santa Monica, în 1958, de Charles E. Dederich.

A lucrat cu Alcoolicii Anonimi și a considerat că AA nu e destul de dur.

Că ar trebui să luăm principiile și pașii și să forțăm oamenii să le urmeze.

JURNALISTĂ ȘI SCRIITOARE

A creat un centru pentru dependenții de heroină,

unde a aplicat tactici dure de modificare a comportamentului,

numite „terapii agresive”.

Găseau vulnerabilitățile unei persoane și le foloseau pentru a o ataca.

Cu câți te-ai bătut?

Cu nimeni!

Putea dura 24 de ore, chiar mai mult.

Se atacau unii pe alții până erau complet devastați.

Sunteți fericiți?

Anxietatea scade gândirea rațională

și ești mai ușor de influențat de lideri

ca să le adopți ideologia.

După desființarea Synanon,

membrii săi au creat alte programe după același model,

dar pentru adolescenți cu probleme.

Ei sunt materia primă a industriei copiilor cu probleme.

Nancy Reagan a popularizat programele

cu campania „Spune nu” în lupta împotriva drogurilor.

Nimic nu e mai groaznic pentru un părinte decât să pățească ceva propriul copil.

A adus-o pe prințesa Diana la un program când a vizitat SUA.

În anii '80 și '90, părinților li s-a spus că dragostea dură era singura soluție.

Mă dezguști. Ești foarte egoistă și arogantă.

Asta cred despre tine.

- Te iubesc. - Te iubesc, mamă.

Umilirea și atacurile emoționale dezechilibrează oamenii.