Triangle of Sadness

Probă de microfon.

Perfect.

Deci, ce contează cel mai mult pentru a fi un model masculin?

Eu aș spune să arăți bine.

Da? Și...?

- Asta-i tot. - Și să mergi!

Să arăți bine și să mergi? Dar nu în același timp, nu?

- Cel mai adesea, în același timp. - Într-adevăr? Tu poți să faci asta?

- Sigur. - Te rog, arată-ne! Da, mergi înainte.

Da!

Mulțumesc. Următorul!

Bine... Salut, salut.

Ce avem noi aici?

- Hei, tu de-aici. - Care-i treaba, omule?

Deci, aș vrea să știu, părinții tăi te-au susținut să fii un model masculin?

Mereu, chiar de la început.

- Chiar şi tatăl tău? - Chiar și tatăl meu, da. De ce?

A vrut el să intri în această industrie unde câștigul tău e de trei ori mai mic

decât al unei femei și unde trebuie să faci slalom printre homosexuali

care vor să se culce cu tine?

Sexi!

„Numele meu e Lewis Taylor și stau aici, lângă cel mai bun prieten al meu..."

- Cum te cheama? - Carl.

Bunul meu prieten, Carl!

- Ce mai faci, Carl? - Bine.

Acest casting e pentru un brand morocănos sau unul zâmbitor?

Nu știu, omule. Nu știu.

Brand-urile zâmbitoare sunt cele ieftine, și cu cât devin mai scumpe,

încep să se uite de sus la consumator.

Dacă vrei să faci parte din acest club „top-class” exclusivist,

trebuie să arăți lumii bani serioși.

- Adică un brand morocănos, așa-i? - Felicitări! Mă bucur pentru tine!

Și dacă primești job-ul, vei purta haine unicat,

și te vei uita cu dispreț la consumator.

Bine, Carl. Aruncă-ne o privire morocănosă.

- Nu, nu... - Da, haide!

Haide, Carl! O poți face.

Da! „Nu îndrăzni să mi te adresezi!

Sunt un super-mascul arian obsedat de imaginea mea

și nu mă interesează nimic ce nu corespunde cu imaginea mea stlizată despre lume."

Stai...

„Deodată, sunt îmbrăcat în ceva mult mai puțin costisitor.

Este H&M!"

Toți, veniți împreună!

„Și tu poți să faci parte din acest grup fericit, zâmbitor si multicolor,

pentru nu foarte mulţi bani! #prietenie, #toți egali,

#viață fericită, #stop schimbărilor climatice"

Nu! Îmi pare atât de rău, dragilor.

Nu am văzut că purtați Balenciaga.

„Suntem puternici, duri și inabordabil!"

Arătați-mi acel loOK Balenciaga!

Îmi pare rău, cred că am revenit la H&M!

„Da! Glumim. Suntem atât de ieftini, atât de fericiți!"

Toată lumea, apropiați-vă!

Balenciaga s-a întors! Mai înverșunați ca niciodată!

„Suntem reci ca piatra.

Da! Doamne, pleacă de lângă noi! ”

H&M este din nou aici!

Balenciaga!

Și H&M!

Balenciaga!

Și H&M!

Toată lumea, aplauze pentru băieții ăștia!

Fabulos! Minunat, Carl!

Aici...

- Bună. - Salut.

Ce mai faceți?

- Tu ești? - Da.

Cu greu poți spune că-i același tip.

Cât de veche e această campanie?

- Când a fost? - Acum trei ani.

- Și cealaltă, cred că un an mai târziu. - Bine...

Deci faci din nou castinguri?

Da.

Ai putea face câțiva pași pentru noi?

Repede. Fără zâmbete. Fără opriri.

Da.

Încă o dată.

OK.

OK...

Astăzi, moda nu e doar despre suprafaţă. Interiorul e cel care contează.

Când mergi, gândește-te la o melodie care îți place.

Uită-te la mine.

- Poți să faci asta? - Da, să merg pe ritm?

Da. Mergi!

Poate că are nevoie de Botox.

Poți să-ți relaxezi Triunghiul Tristeţii?

- E între sprâncene, aici. - Bine.

Un pic mai mult...

Bine. Și deschide gura ca să arăţi un pic mai accesibil.

Bine, nu atât de mult. Mai puţin.

Bine. Mulțumesc foarte mult.

- Mulțumesc. - Mulțumesc.

Următorul, vă rog!

- Bună! - Bună.

Triunghiul tristeții

PARTEA I CARL & YAYA

Doamne, nu! Ei nu ar trebui să stea acolo.

Scuze, a fost o greșeală.

Aceste locuri sunt rezervate. Veniți cu mine, vă rog...

- Stai, ce... - Ce e?

- Acestea sunt locurile noastre. - Nu...

- Sosește Läckberg! - Aceste locuri sunt pentru Läckberg.

Vă rog să mă urmați, vă conduc la noile dvs. locuri.

- Dar... - Să ne grăbim, sosesc acum.

- Îmi pare rău... - Să mergem. Haide.

Nu mă atinge!

Îmi pare rău, dar avem nevoie de locurile dvs. acum.

- Mulțumim foarte mult! - Nicio problemă...

- Bună ziua. Bine ați venit! - Bună!

Bine ați venit... Ne cerem mii de scuze.

Stai... Unde este Gunilla?

Scuză-mă. Suntem patru.

- Mai avem nevoie de un loc. - Bine. Atenție vă rog!

Toată lumea să se miște cu un loc la dreapta.

Un loc la dreapta! La dreapta!

Haide!

Și acum toată lumea se va muta cu un loc la dreapta.

Foarte bine!

Perfect!

- Și eu unde o să stau? - Scuze?

- Nu am loc. - Puteți să...? E acolo un loc.

Chiar acolo sus. Da. Chiar acolo.

TOȚI SUNT EGALI

ACUM

ACȚIONEAZĂ ACUM

IUBEȘTE ACUM

UN NOU SUFLU INVADEAZĂ LUMEA

UN NOU SUFLU INVADEAZĂ LUMEA MODEI

CINISMUL

CINISMUL DEGHIZAT ÎN OPTIMISM

Yaya! Yaya! CINISMUL DEGHIZAT ÎN OPTIMISM

CINISMUL DEGHIZAT ÎN OPTIMISM

Yaya, uite aici. Uite aici, Yaya!

Yaya!

Yaya!

Mulțumesc, domnule.

Mulțumesc dragă.

E atât de dulce din partea ta.

Ți-a plăcut restaurantul?

- Puțin sufocant? - Puţin sufocant.

Ce?

Arăți de parcă ai fi căzut pe gânduri.

Nu, nu sunt.

Totul e în ordine.

Văd că-i ceva în neregulă. Spune-mi, ce este?

Nu, e o chestie...

Când spui...

Cand spui, „Mulțumesc, dragă” așa...

nu-mi lași de ales, decât să plătesc.

E doar o observație. Ceva ce am remarcat.

- Putem împărți nota, dacă vrei. - Nu, nu...

- Pot să scot un calculator să... - Nu, nu e cazul.

- Câte pahare de vin ai băut? - Sigur...

- Cu trei mai multe decât mine... - Nu asta am vrut să spun.

Cred că totul se echilibrează.

Ai uitat? Aseară ai spus că...

Ai spus că vei plăti pentru cină, azi.

La sfârșitul mesei, ai spus: „Mulțumesc. Mâine e rândul meu.”

Da, dar ai luat nota de plată,

am crezut că vrei să plătești, așa că ți-am spus: „Mulțumesc, dragă”.

- Dar a stat acolo, ceva timp... - Nu am văzut-o.

- Nu ai văzut-o? - Eu...

Nu, nu am văzut-o.

Sau nu am observat. Tocmai terminasem o cină bună.

Nu ai văzut nota cand a fost pusă pe masă?

Nu am văzut-o, Carl.

Chelnerul a pus-o chiar pe mijlocul mesei, acolo.

- Și tu nu ai văzut nimic? - Doamne!

Te întreb serios acum, pentru că...

Uau...

Ce este... Cum adică „uau"?

Ce faci?

Nu. Nu. Doar nu... Așteaptă. Poți să te așezi? Aşează-te.

Încerc să-mi dau seama ce am greșit!

- Serios? - Calmează-te! Te rog, stai jos.

- Tu te stresezi pentru niște bani! - Nu! Nu e vorba de asta...

- Ba da, exact asta este. - Eu doar am subliniat faptul că tu...

- De ce ești atât de obsedat de bani? - Nu sunt obsedat.

Poți să te așezi, te rog? Nu sunt obsedat de bani.

A fost doar o observație. Poți te rog să te așezi?

- Nu... Ce faci? - E în regulă.

Nu poți să plătești acum, e ridicol.

- Termină, Carl. - Ce faci?

- Lasă-mă. - Nu... eu plătesc nota.

Nu de asta am spus-o.

- Scuze. - V-ați simțit bine la noi?

Da, mulțumim. Yaya...

- Vă mulțumesc foarte mult. - Mulțumesc.

Acum mă simt rău.

De ce? Câștig mai mulți bani decât tine.

Scuzați-mă. Cardul dvs nu a funcționat.

- Poate aveți altul? - Puteți încerca din nou, vă rog?

Am încercat de două ori.

- Îmi pare rău, pe acela nu-l acceptăm. - Luați-l pe acesta.

Carl! Așteaptă o clipă. Așteaptă!

- Lasă-mă pe mine să plătesc. - Așteaptă!

Nu ai suficient cash. Luați-l pe acesta.

- Pe ăsta îl acceptați, nu? - Da.

Mulțumesc mult.