Casper

Bine.

Încă o poză și gata.

De asta mi-era teamă.

Haide!

Chiar trebuie să facem asta?

Vrei să creadă toți de la școală că suntem niște lași?

Nu m-ar deranja prea tare.

Papă-lapte. Hai!

Doamne!

Eu nu văd nimic. Tu?

Nici eu nu văd nimic.

Hai să facem o poză și gata.

Bine. Poftim, fă poza.

Stai puțin. Trebuie să fiu și eu în poză.

Altfel, nu mă crede nimeni.

- Taci și fă poza! - Ba fă-o tu!

- Ba tu! - Tu!

Nu vă certați, băieți! Vă fac eu poza.

Zâmbiți!

O fantomă!

„Pentru Fundația «Salvați Delfinii», 11 milioane de dolari.

Pentru Fundația «Salvați Pumele», 1,2 milioane de dolari.

Pentru Fondul de salvare a viespilor din Patagonia, 1,4 milioane de dolari.

1,4 milioane de dolari.

Pentru Fundația «Dalmațienii Dislexici»...”

La naiba cu animalele astea! Mie ce mi-a lăsat moșul?

Cred că cea îndurerată încearcă să spună

că moartea subită a tatălui ei

a lăsat un mare vid în contul ei... în viața ei.

Iar Carrigan se întreabă cu ce o să-și umple această viață.

Să vedem...

„Feline, bufnițe...

șerpi...

Carrigan, fiică...

Moșia Whipstaff, din Maine.”

Și?

Și am întârziat la prânz, așa că vă rog să mă scuzați.

Vrei să spui că mi-am pierdut ultimele două zile

ținându-l de mâna aia umedă,

așteptând să crape, ca să mă aleg cu o amărâtă de proprietate?

Era amărâtă acum 50 de ani.

Acum e damnată. S-o stăpânești cu plăcere!

Stai puțin! Nu e corect!

O să-l contest și o să te târăsc la tribunal, cu delfinii tăi cu tot!

Cum vrei.

Dibs, e numai vina ta, ca de obicei.

Dacă falsificai testamentul ăla...

Carrigan, e o proprietate damnată, aflată pe faleză.

Dibs, nu pricepi?

Flipper a primit mai mulți bani decât mine!

Carrigan! Actul de proprietate e acolo!

Doamne!

„Corsari și aur îngropat,

Whipstaff o comoară ascunde.”

Comoară?

Dibs, tâmpitule! Scoate-o!

Știam eu că locul ăla e valoros! În casa aia e o comoară...

și, în cele din urmă, voi obține ceea ce merit.

Carrigan, cred că am nevoie de un doctor.

Sunt suficienți în Maine.

Ce părere ai?

Cred că o să te uzi.

Hei!

Stai! Carrigan!

Carrigan!

Dibs, lumina!

Ce magherniță!

Locul ăsta arată super!

Poți face atâtea cu el!

- Deși e un pic înfricoșător. - Dibs!

Bună!

Cine e?

Cine e?

- Mă tem că nu-ți pot răspunde. - De ce nu?

De ce nu?

E mai dificil de explicat.

- E îngrijitorul? - Ești îngrijitorul?

Nu.

- E un traficant de droguri? - E... Ești un fugar?

Nu, nu tocmai.

- Atunci, spune-i să se arate. - Arată-te!

Uite ce este... Mă arăt, dar să nu țipi. Se întâmplă des.

Ești un hoț?

Te atenționez că sunt înarmat.

Alo?

Ascultă! Termină cu prostiile! Dacă nu te arăți acum,

te arestez pentru încălcarea proprietății!

Bine, bine... Calmează-te, cucoană!

Iată-mă!

Bună! Eu sunt Casper.

Nu! Nu faceți asta că o să-i treziți...

Prea târziu.

Spune-mi, ai experiență?

Am ceva experiență, nu neapărat în practică,

dar am studiat problema și am vorbit cu oameni care au făcut așa ceva.

Am văzut casetele video și sunt foarte încrezător

că aș putea reuși.

Deci o să te descurci?

Nicio problemă.

E cât se poate de simplu. Floare la ureche!

Și? Cum a mers?

A fost în regulă. Nicio problemă. Floare la ureche!

Pe cine suni?

Pe altcineva.

Ce facem acum?

Ceea ce fac, de regulă, când îmi stă ceva în cale?

Ești sigură că nu exagerăm puțin?

Dibs, am încercat totul. Acum o să dărâm locul ăsta.

Îmi vreau comoara! N-au cum să bântuie o grămadă de moloz.

Oameni buni, vă rog!

Sunteți muncitori în construcții, ce Dumnezeu!

Dibs, fă ceva!

Hai, plecați de aici!

Charlie, repede! Fugi și nu te uita înapoi! Fugi!

Stai, stai! Glumeau. Serios!

De fiecare dată...

Nu vreau decât un prieten.

Te-ai simțit vreodată ca Priscilla Cow?

Ți-ai dorit să fii complet diferit?

Aproape toți simțim asta, măcar din când în când.

Dar, în general, sper că te simți bine în propria piele.

Ăsta da, motiv de sărbătoare!

O fantomă!

Vă vom dezvălui mai multe despre playboy-ii de la Pentagon,

dar acum...

la o parte, Sigmund Freud! Faceți loc, fraților Joyce!

E dr. James Harvey. Psiholog al celor dispăruți?

Ești deprimat? Ești neliniștit? Te simți singur?

Ai nevoie să vorbești cu cineva?

Nicio problemă, dacă ești fantomă!

Le puteți spune fantome, dacă doriți, sau, cum prefer eu, cei rămași fără viață.

Ideea e că și ei mai au nevoie de ajutor...

ca toți ceilalți.

După decesul neașteptat al soției sale, Amelia,

dr. Harvey a renunțat la psihiatria convențională

și, spun unii, și la sănătatea mintală convențională.

Acum, alături de fiica sa Kat, prescurtare de la Kathy,

dr. Harvey se deplasează din oraș în oraș, în căutarea spiritelor paranoice,

a fantomelor speriate, a celor deprimați și dispăruți.

Ce părere ai despre activitatea tatălui tău?

Te rog să nu-mi pui întrebări.

Crezi în fantome? Ai văzut vreuna vreodată?

Tatăl tău te-a rănit în vreun fel?

- E tata! - Nu vrei să discuți cu noi?

Uite ce e. E prima zi de școală

și sigur o să-mi dea teme, așa că...

Carrigan!

Ce nu înțelegi?

Nu mănânc pește. Detest peștele!

Nu aveți vaci pe aici?

Uite ce e, am avut o zi lungă și solicitantă.

Crezi că mi-ai putea aduce

o înghețată Häagen-Dazs cu rom și stafide

și un Pepsi dietetic? Crezi că te descurci?

Acum vrei să aștept. Bine.

Grație terapiei, pot începe să gestioneze această durere.

Își pot strânge bagajul afectiv și pot merge mai departe.

Harry al meu a murit acum cinci ani...

FOST PACIENT

...dar era nefericit. Spiritul său nu voia să părăsească apartamentul.

Așa că l-am sunat pe dr. Harvey. A venit și...

în câteva săptămâni, Harry a plecat...

zâmbind.

Se știe că cei dispăruți ne bântuie.

Întrebarea mea e ce îi bântuie pe ei.

Ei bine, lipsa încheierii.

Fantomele sunt doar spirite care n-au avut o încheiere,

care mai au treburi nerezolvate. Și e treaba mea să aflu care e aceea.

Și așa, dr. James își duce munca mai departe,

călătorind alături de fiica sa. Săptămâna aceasta sunt în Santa Fe,

dar săptămâna viitoare, cine știe?

Acum, de la psihiatrul fantomelor la...

Da, sunt aici. Faceți-mi legătura cu Santa Fe.

Draga mea, îmi pare rău pentru Cactus Spooners.

Crooners.

Nu-mi pasă ce au zis, nu ești dementă.

- Ești imaginea sănătății mintale. - Vorbeau despre tine.

Încearcă și tu să explici terapia după moarte unor puști.

Unii trec prin viață fără să pună la îndoială norma.

Noi doi însă facem ceva minunat cu viețile noastre.

Ba nu, nu facem nimic.

Tu îmi tot strângi lucrurile și mă tot muți prin țară.

În doi ani, am mers la nouă școli,

am mâncat la nouă cantine diferite.

Nici nu pot reține numele cuiva.

Măcar o dată aș vrea să stau într-un loc,

atât cât să-mi fac un prieten!

- Iubito, o să-ți faci! - Sigur...

Doar ne mutăm în Friendship, orașul prieteniei, Maine.

Până și eu mi-aș putea face unul.

La vârsta ta, ai șanse mai mari

să fii luat ostatic într-un jaf armat, decât să-ți faci un prieten.

Parcă ai fi maică-ta!

Pe mama nu o s-o găsești.

Mama nu e o fantomă.

Ba da. Are o treabă neterminată.

Nu există fantome!

Uite ce e...

Mai vii cu mine o dată.

Dacă nu găsesc ce caut, gata!