Love in the Countryside (Dragoste la țară)

- Vorbim. - Pa, iubita! Pa!

- Bună ziua. - Bună ziua.

Nu mă ajutați cu ceva?

Cine, eu? Să moară familia mea dacă am eu timp, nici să respir!

Păi știți cum ne aleargă ăștia? Ca pe hoții de cai!

Și pe ce bani? Păi nu-i normal că pleacă lumea la muncă în afară?

Poate îmi bag o oră, așa, un medical scurt, dar nu știu ce să zic.

Maxim două. Maxim două, că nu e manager astăzi aici. Atât.

Păi stați așa, doamnă. Mă duc să-mi rup contractul de muncă.

Mă-ntorc. Imediat mă-ntorc!

Ce liber e azi!

- Asta-i tot? - Da.

V-am zis, domnișoară, că nu mai încăpea și poșeta roz!

Te-a prins cu aer în plămâni.

- Asta a fost ultima. Cash sau card? - Card, te rog.

- Fonduri insuficiente. - Ce?

Cât face?

Dă, bre, acolo cât ai!

Măi, ia du-te tu, și adu-l pe tat’tu, că tu precis iar mă păcălești.

Dar ce, eu stau să mă târgui cu matale? Crezi că stau în tine ca clientă, bre?

Dacă faci insuficiență de-aia la un an, eu ce pun pe masă?

- Un leu 50 oul, cum dă toată lumea. - Un leu 50? Doamne, păcatele mele!

Auzi?

Dă cinci ouă.

Cinci era, bre, puse, cum?

Și să te uiți și la ăștia, că eu n-am ochelarii la mine, e bine?

Ia. E ficși bre, e una de 7,50 lei.

Uite-l pe Mihai Viteazul, vezi? I se vede aici, pletili.

Și mai stau și după bon?

Bonul? Să nu legi sârma la poartă, că vin eu să ți-l aduc, azi.

- N-am tuș la imprimantă, acum. - Dacă n-ai tuș!

Așa faceți ale dracu’, vă târguiți la un ou!

Și când muriți, se spânzură lumea la magazin, de datorii ce lăsați.

Bre, țin’-te, bre, la alb!

- Portmoneul, bre. - Aoleu, să trăiești, maică! Mulțumesc!

- Alții te ardea. E fel și fel de oameni. - Fel și fel.

- Te vedea, femeie bătrână… - Adriane! Ia vino, mă, până încoa'!

Măi, tată, mă, să vezi ce vițel frumos a fătat vaca, mă!

- O minunăție, nu alta. - Da?

Uite, bă, tată, și vacile astea. Tot suflete sunt și ele, mă.

Nasc ele, se iubesc ele… Ia dă-te așa să-l văd și eu.

Nu, du-te și pune-ți mănușile, că îți trebuiesc mănușile neapărat. Da.

- Hai, pune-ți-le mai repede, te rog eu. - Stai, bre, oleacă!

Doamne! Hai, mă, grăbește-te, că mai fată unul, mă!

Cum, mai fată unul? Păi și ce dacă mai fată unul…

Cred că moare vițelul, mă, dacă pun fără mănuși, nu?

Hai, mă, tată, mă, să te bucuri de el, mă.

Hai, bre.

Hai, tată, să vezi minunea nașterii.

Păi nu așa sumeticate, mă, tată, mă, trage-le până la cot!

- Aoleu! - Trage acum, nu înțelegi?

Aoleu, scuipă, mă, în palmă, oleacă.

Și nu te șterge cu bluza aia bună, că te omoară mă-ta!

De bluză mi-e, bre, mie acum? Vino încoace ajută-mă, că e largă!

- Pune mâna și trage, n-auzi? - Cum a făcut, bre, doi, unde intră doi?

- Moare vițelul, trage, dracu’ odată! - Să nu mă mai iei niciodată!

Te rog, te rog, nu țipa!

Sunt totuși 5.000 de euro. Nu te descurci cu ei într-o lună?

O lună? Am crezut că sunt pentru o săptămână!

De ce dracu’ ai făcut copiii dacă nu ești în stare să ai grijă de ei?

Fata mea, sunt o grămadă de bani.

Nu pot să-ți mai dau sume mari, că m-ai băgat în faliment.

Uite, 6.000, ar fi OK?

- Bă, mă, lași, mă, în pace? - Ce cauți, mă, acolo?

Treaba mea ce caut. Dacă nu dădeai bani lu’ amantele tale, aveam bani acum!

Hai, gata că dau milităria jos din pod.

Mă rog de tine cu bani? Nu mai pupi nimic!

Îți faci imediat bagajul și pleci la mă-ta mare, la sat,

să vezi cum trăiesc copiii ăia acolo și poate te-ntorci cu mai puține mutre.

Bă, tu meriți dat pe mâna Poliției, bă, băiatule!

Ai noroc că țin cont că ești tata și mi-ai dat viață!

Fă-ți bagajele!

Bă, tu te droghezi?

Băi! Ce-i cu găina aia acolo, băi? Vaca n-o aduceai cu tine?

Domnișoară! Doamne, nu te-ai pus direct pe locul de urgență aici, te-ai pus!

În caz de urgență, poți să ajuți echipa?

Ce urgență?

Urgență, domnișoară, de exemplu vine unul beat, se-mbată pe aici,

ești în stare să-l ajuți să coboare, să nu-mi face dezastru pe aici?

Acolo să rămâi! Cine morții tăi te-o mai lua de acolo?

Matcha?

- Asta-i aia a lu’… - De se ține cu ăla al lu’…

- De stă la CAP lângă… - Nu-i, mă, aia!

- Atunci e aia de la medicină. - E aia de umblă cu ăla cu jaguarul alb.

- De are tat’su, mă, fabrica de pâini! - E soră cu Mircea?

- Nu-i, mă, aia. - Bă, oricum, e bună rău!

Da!

- Cred că e roz. - E roză și frumoasă.

- E vișinie. Corneacă, așa. - E indigo.

- Indigo e? - Da.

Unde ai mai auzit tu? Unde-ai mai auzit?

Aici, mă, te iei după gâtlej, îți dai seama.

- Indigo e? - Da’ prost ești!

E a lu’ Veta, mă, băieți! Tat’su are o grămadă de bani.

Ea-i Ana!

Ana, aia de venea înainte pe aici!

Stă la București acum, cred că-i studentă.

Mă rog, e frumoasă, dar… mă-sa, tată, mă-sa când era tânără, era frumoasă rău!

Băi, era morată după mine, asta! Venea mereu când eram mai mici!

Vă jucați prin bătătură pe aici toată ziua.

Dar cum! Venea mereu! E moartă după mine!

Pleacă dracu’ de prost, se uita aia la tine?

Ce se vadă aia la tine, mă, amărâtule, nu vezi cum arăți?

Băi, cel mai bine facem „foarfecă, hârtie, piatră”…

Cine câștigă se bagă în seamă cu ea.

- Da, bravo, mă. - Da, mă, da.

Dar fiți atenți.

Ca să nu mai stăm să ne frecăm, să astea, jucăm foarfecă hârtie și gata!

Da, mă, da, hai, hai așa, da?

Merge. Hai, că și așa n-aveam ce să fac acasă.

Ieși, mă.

Ieși.

Ne-ai hipnotizat.

Oricum, eu eram cel mai îndreptățit să mă văd cu ea!

Eu cred că uitați de… semisex-ul, de l-am făcut doar eu.

- Ce spui? - Experiența dictează.

Hai, să am și eu curaj.

Hei! A venit nepoata mea frumoasă, ia să te văd.

Ia vino încoa, să te pup!

Aoleu, ce mare te-ai făcut de când nu te-am văzut!

Și modernă așa…

- Zi mai bine, parola la Wi-Fi. - Ce-i aia?

Parola la Wi-Fi. Pe telefon.

Zero, zero, zero, zero. Când rămâi fără baterie?

Hai, lasă.

Ia mâncarea asta la porci și aruncă-le-o peste gard.

Eu?

’Tu-vă-n gură de porci scârboși!

Nu-l prindem, bă, cu nimic pe ăsta!

Nu face nimic acum, nu vezi? Crezi că fură ceva pe zi?

Bă, eu sunt pus pe ăsta ca lumea.

N-are nicio limită copilul ăsta. Numai probleme face la oameni.

Păi uite, mie. Mie, de vreo două ierni îmi fură lemnele de la post.

Dar n-aveam cu ce să-l prind la mână!

Mie de două ierni îmi vinde lemne! Tu știi ce ieftin le dă?

Trebuie să aștepți să greșească el cu ceva.

Sau poate-l bagi pe violență, că el se mai bate prin sat.

N-ai mă cum, că ăștia se împacă între ei, ne trebuie ceva mai solid, dar…

Îl fac eu. Îl fac eu cumva!

- Al tău cu ce e? - Cu pui.

Tanti Veta!

Zât, fă, fir-ai a dracu’ să fii!

Bună! Tanti Veta-i pe-acasă?

Da, e-n casă!

- Ce vrei, maică? - Sărut-mâna, tanti Veta.

Vezi, bre, c-a zis mamaia să iei alea de colo.

- Păi acolo le lași, bre? - Ce-i „alea”?

Alea de… sun-o, bre, matale mai bine, că nu știu eu.

Da, bine, o sun eu. Ce faci, făi, fată, cu astea?

N-ai zis să dau la porci?

Dă-le-ncoace, fir-ai a boalii să fii, că de nimica nu ești bună!

Mai mă știi?

Ne jucam noi când eram mici.

Nu-mi amintesc nimic de aici. Și mai bine!

Când am căzut eu în fântână și mi-ai spus tu că sunt prost rău!

- Dar mi-ai zis așa… cu tentă. - Cum „cu tentă”?

Auzi? Ia du-te tu și ajut-o pe Ana

în spate acolo la bălegar, dacă tot ai venit.

Da, bre, păi dacă ai vreodată nevoie,

mă strigi la poartă și am venit în secunda doi!

Uite ce băiat muncitor. Și frumușel!

Dă, bre, și mie telefonul matale să intru pe Instagram.

Na.

Ești surdă? Telefonul, nu telecomanda!

Păi telefon e!

Aici e simplu. Iei lopata și uite, ăsta, bălegarul.

Iei bălegarul, iei cu lopata și pui în găleată. E simplu rău.

Uite-așa.

Am prins puțin semnal, intru pe Instagram și după aia, da?

- Cine e băiatul? - Un țăran prost.

Da? Am mai văzut și alți țărani proști și nu seamănă între ei.

Unde, în autobuz? E fiu-său lu’ primaru’.

- N-ai treabă acasă? - Nu.

- Adică, să plec? - Adică, să pleci!

- Mai în sânge puțin. - Vită-oaie.

- Dar fără vită. - Și fără oaie.

- Ce-ai făcut, mă? - E greu, bă, cu bucureștencele!

Tu crezi că e ca cu astea după aici, de la noi, campioanele satului?

Noi nici măcar n-avem voie la București, bă!

- De ce? - De ce! Ai tu pașaport?

Îți trebuie pașaport ca să mergi la București.

- Bă, tu ești prost rău de tot! - Zi, mă, ce-ai făcut cu aia?

Bă… N-a zis, mă, nici „da”, nici „nu”. Adică eu… Cred că încă e o șansă.

- Gata, băi. A luat-o. - Ce să ia, mă? Cere și el direcții!

Fix fi-su lu’ primaru’ cerea direcții? Logan, 2025. Benzină, geamuri electrice.

- Geamuri electrice? - Da, mă, da!

Stai să mai schimbe tat’su acoperișul la școală, că-l vezi cu altă mașină!

Și ce, mă, se uită aia la un Logan? Că-i de la București!

Câte mașini, câte alea a văzut! O impresiona un… Logan? 2025 e mă?

Vezi, ai grijă la țăranul ăla. Că pleacă cu lucruri de prin curte.

Ce să ia, mă, cârja lu’ mamaia, ce să ia?

Ești de la București?

Da, m-a trimis tata să stau un timp pe-aici.

Păi și nu te plictisești cu prostenii ăștia?

N-am vorbit cu nimeni și în stilul și în frigul ăsta, oricum nu mai suport.

Care frig?

N-ai, mă, ce să faci! Tu te pui cu ăla? Vezi-ți de amărăciunea ta!

- AC-ul e AC. A băgat-o la căldurică. - Dar ce-l vezi, mă, cine-i ăla?

Păi nu e că cine-i ăla, cine ești tu e problema!

Nu vezi că stă și fata la căldură? Se plimbă cu mașina…