Demonic

Mama.

Mama.

Esti aici?

Carly.

Ajuta-ma.

Carly.

Mama.

Carly.

Mamă, ești aici?

Ajuta-ma.

Mama.

Carly.

Sunt aici.

Doar puțin mai departe.

Sunt aici.

Mama.

Oh, dragă. - Ce faci?

Nu vezi în ce stai?

Ce naiba, Martin?

Fată. - Ora vinului?

Al naibii de drept. Vreau să văd locul.

Sunt, uh, sunt pe drum. Trimite-mi adresa.

Bine, ne vedem curând. - Pa.

Ce?

În regulă.

Trebuie să recunosc, începusem să mă întreb

ce naiba faceam aici,

dar asta este ceea ce o face să merite.

Salut.

Prea lung. - Uită-te la tine.

Lasă-mă să te uit la tine.

Arăți ca un rahat.

Ce se întâmplă?

Mă bucur să te văd și pe tine, oraș mare.

Verificați spațiul meu de lucru. E aici sus.

Rezistă. Lucrezi aici sau acasă?

Un pic din ambele. - Bine.

Adică, dacă modelele pe care le trimit sunt acceptate,

atunci se poate transforma într-un lucru pe termen lung.

Nu casa, evident.

Sunt atât de fericit că te-ai întors, amice.

Chiar am altul? Sunt, nu-i așa?

Mai am o piesă. Da. - E așa de bine.

Deci, ce altceva se întâmplă? Adică, prinde-mă din urmă.

Ce mi-a fost dor?

Am primit un text de la Martin.

Martin? - Da.

Într-adevăr? - Da, doar, uh, chiar înainte să vin.

Wow. - Adică, nu am mai vorbit cu el de atunci,

Doamne, trebuie să fie ca acum șase sau șapte ani.

Nu știu.

Da.

L-ai trimis înapoi? - Nu.

Nu mă mai pot apropia de nimic.

Tu stii?

Bun. Nimeni nu trebuie să-și audă teoriile nebunești

după tot ce s-a întâmplat cu mama ta.

Nu știu că am fost atât de bun să te ascult

după tot rahatul prin care ai trecut.

Ai fost bine, bine?

Dar acest lucru este mult prea greu pentru un pahar de vin.

Ușor de remediat.

Nu Nu NU. Sunt, uh, conduc.

Și ar trebui să încep.

Glumești? - Știu.

Tocmai ai ajuns aici. - Știu.

Te-am recuperat acum.

Putem face asta de atâtea ori.

Bine.

Mulțumesc.

Ne vedem mai tarziu.

Pa. - Pa.

Hei. - Hei.

Nu știam ce să te aduc, dar mi-am amintit că ai iubit întotdeauna Coca-Cola, așa că ți-am luat o Cola.

Mulțumiri.

Ce mai faci?

Ce mai faci ... cum te ții și astea?

Sunt bine. Am o slujbă la asamblarea caroseriei camioanelor.

Mă ține ocupat. Sudare.

Mai ești la aceeași casă pe bancă?

Da.

E frumos acolo.

Deci care e treaba?

Așadar, acum câteva zile am primit un telefon de la această companie de tehnică medicală din vale.

Mi-au oferit niște bani pentru a face parte ca un focus grup.

Așa că m-am dus și când am ajuns acolo,

erau toți acești pacienți reali ai spitalului.

Ce? Asta e aiurea.

Da, dar pacientul a fost mama ta, Carly.

Adică a fost Angela.

Și știau că o cunosc cumva.

Adică, nu am aflat asta până nu am ajuns acolo.

Aștepta. Ce? E într-o clinică? E bolnavă?

Carly, este în comă.

Adică este complet paralizată.

O comă, ce s-a întâmplat? - Nu știu. Nu au spus.

Părea că serviciile corecționale au adus-o acolo sus.

Adică, ea este încă ca un criminal sau orice altceva, nu,

dar i se permite să fie pacient

în acest lucru de cercetare medicală.

Ai văzut-o de fapt?

Da. A doua o recunosc, am plecat, dar da.

Ugh.

Au vrut informațiile dvs. de contact, dar nu le-am dat.

Nu cred că știu că ți-ai schimbat numele de familie

dar te vor găsi.

Îmi pare rău că lucrurile au devenit atât de ciudate între noi.

Și înțeleg de ce te-ai enervat atât de mult, da.

Ca, înțeleg. - Este bine.

Nu trebuie să-ți ceri scuze.

A fost doar, mi-a fost greu atunci.

Nu voiam să aud toate lucrurile astea, bine?

Suntem mișto.

Buna ziua. - Este o domnișoară Spencer?

Da, eu sunt. - Bună, mă numesc Michael Dolos de la Therapol.

Stiu cine esti. - Bine.

Prietenul meu Martin mi-a spus că ai sunat.

Da, mama ta, Angela, este pacientul nostru.

Mă întreb doar dacă ai fi deschis

să vin în vizită cu ea.

Din păcate nu se descurcă prea bine.

Domnișoară Spencer?

Da, sunt aici.

Ce s-a intamplat cu ea?

Nu inteleg. De ce se află într-o clinică?

Îmi pare rău, dar nu putem discuta detalii medicale

de pacienți la telefon, dar dacă intri,

vă putem explica totul.

Este o circumstanță foarte neobișnuită pentru noi.

Da, o voi face.

Bine, grozav. Um ...

Ai putea veni mâine?

Da, da. - Minunat, îți voi trimite adresa.

Mulțumesc mult, domnișoară Spencer.

Ei bine, ne vedem maine.

Domnișoară Spencer.

Dimineața. - Dimineața.

Eu sunt Michael. Am vorbit aseară la telefon.

Mulțumesc, uh, mult pentru că ai venit astăzi.

Apreciez.

Lasă-mă să te duc înăuntru.

Ce ... ce este acest loc?

Therapol este o companie nouă.

Industria imagisticii medicale.

O parte din finanțarea noastră este guvernamentală.

Unele dintre acestea sunt private.

Aici dezvoltăm tehnologie de ultimă oră

pentru a încerca și a atenua suferința la pacienți.

Cel puțin acesta este scopul nostru.

O mulțime de tehnologie este atât de nouă,

chiar nu există.

Cineva îl construiește.

Pe aici.

Dupa tine.

Te rog, uh, doar ai un loc.

Acesta este Daniel.

Este cercetătorul nostru principal aici.

Salut. - Buna ma bucur sa te cunosc.

Daniel este doctor în două domenii,

imagistică biomedicală și neurologie.

Bine, și, uh, și tu?

Sunt medic în primul rând.

Oricum, vă mulțumesc că ați intrat.

Știm că nu este o situație ideală.

Laboratorul nostru are o relație cu spitalele

și închisori din toată țara

pentru posibili candidați pentru cercetarea noastră.

Cerințe foarte specifice.

Da, uh ...

De mult timp am rămas fără legătură cu ea.

Nu știu prea multe despre ce i s-a întâmplat de-a lungul anilor,

dar Martin, pe care l-ai cunoscut, a spus că este în comă.

Este asta ... este corect?

Da, din păcate.

Sindromul ei este foarte rar.

Se numește LIS sau sindrom blocat.

De obicei, pacientul este complet conștient,

dar sunt incapabili să se miște deloc din cauza paraliziei complete

a tuturor mușchilor voluntari din corp.

De ce? Ce s-a întâmplat?

Ei bine, în cazul mamei tale, pare a fi rezultatul unei leziuni cerebrale, a unui traumatism cranian.

Se pare că a avut un episod în închisoare.

Cazul ei de pseudocom este foarte neobișnuit.

Nu poate respira singură.

Nici nu-și poate mișca ochii.

Deci este o stare totală blocată.

Dar mintea ei este foarte activă.

Pur și simplu nu va comunica cu noi în simulare,

în afară de a cere pentru tine.

Simulare?

Da. De aceea v-am rugat să intrați.

Gândește-te la ce construim aici

ca un fel de a doua realitate pentru toate simțurile tale.

Gândurile tale, cum ar fi unde să-ți miști mâna,

sunt conduse de cortexul motor.

Redirecționăm aceste impulsuri către o versiune digitală a dvs.

și în acel spațiu virtual, o vei întâlni pe mama ta.

Dar trebuie să te gândești la asta ca pășind în mintea cuiva.

În mintea ei.

Poate fi foarte confuz pentru exterior