FROM

Anterior în From...

Tot ce faceți e să ne bateți la uși,

să ne bateți la geamurile alea nenorocite!

Vreți să ne jucăm?

Hai să mă prinzi!

Sângele meu e sângele tău, nenorocitule.

Ai reușit, l-ai omorât pe unul dintre ei.

În tot acest timp, credeam că acei copii voiau să mă sperie, dar...

dacă doar îmi cereau ajutorul?

Deși Victor a zis că mama lui voia să salveze copiii închiși în turn.

Îmi pare rău. Este singura cale.

Ești surdă? Am zis, ieși...

- De unde ai luat aia? - Ești tatăl lui Victor.

Soția mea, Miranda, a început să vadă chestii.

Spunea că era ca și cum ar fi fost aleasă să elibereze copiii.

Dar mai în față e un oraș!

Continuă să mergi înainte! Te rog!

Victor.

Nu am știut cum să ajung acasă.

Băiatul în alb încerca să-i spună lui Christopher că, pentru a salva copiii,

trebuie să treacă prin copac.

Christopher nu voia să intre în copac,

așa că i-am spus mamei ce a zis Băiatul în alb.

A fost vina mea.

Din cauza mea a murit.

Ea încerca să te protejeze.

Asta e datoria mea acum.

Noi credeam că ai murit.

Copiii tăi credeau că ai murit.

Le datorezi copiilor tăi să fii aici acum.

Locul ăsta vrea să ne sperie.

Felul în care avem grijă unii de alții, cum dăm mereu tot ce avem mai bun,

asta e ceea ce contează.

Nu ești însărcinată.

Sunt însărcinată!

Simt asta!

Nu mănânc gunoi pentru că mi-e frică!

Mă forțează să fac asta!

Orice ar fi în mine,

devine din ce în ce mai puternic.

Ajută-mă, Elgin.

Pot să vă salvez pe toți.

Pot să te ajut să te întorci acasă.

Elgin, te rog!

Bebelușul Fatimei ne va salva pe toți.

N-o să-ți spună unde e.

Ai zis că n-o să lași acest loc să te distrugă.

Acest loc a câștigat.

Ce naiba faci?

Boyd nu înțelege

cât de departe trebuie să meargă.

- Sara... - E în pivniță.

Nu o să mai fiu luat prin surprindere de locul ăsta.

Trebuie să văd.

Chestiile alea care ies noaptea

și-au sacrificat copiii,

pentru că le-a promis că vor trăi veșnic.

Miranda avea viziuni despre locul acesta.

Ea e singura care a avut o conexiune cu acest loc cu mult înainte să vină.

N-a fost doar Miranda.

Când eram mică,

am văzut și eu acest loc.

Anghkooey.

Adu-ți aminte.

Doamne.

Motivul pentru care am simțit ce a simțit Miranda

e pentru că eu eram Miranda.

Iar Jade era Christopher.

Ne-am întors iar și iar pentru că am eșuat prima dată.

Am nevoie de puțin timp, iubire.

Când am pășit în interiorul ruinelor, brusc, m-am trezit într-o încăpere.

Cred că eram chiar acolo.

Ești naratocălătoare.

Cineva care poate vizita capitole ale poveștii care s-au întâmplat deja.

Dar nu poți să le schimbi.

Tată! Cred că acum se întâmplă!

- Ușor. - Nu, ascultă-mă!

Trebuie să schimb povestea, tată, te rog!

A fost un cântec incredibil.

Asta nu trebuia să se întâmple, să știi.

Cunoștințele au prețul lor.

Soția ta nu trebuia să sape groapa aia, Jim.

Nu!

Oamenii sunt atât de fragili.

Trebuie să încetăm să ne mai întâlnim așa.

Din ce timp ai venit de data asta?

Nu ți-a zis nimeni?

Nu ai cum să schimbi o poveste odată ce a fost spusă.

Am rămas doar noi acum, Jim.

Mi-a plăcut de tine...

Chiar mi-a plăcut.

Du-te naibii!

Te-ai străduit mereu atât de mult.

Ai purtat atâtea pe umeri.

E un mare păcat că n-o să apuci să vezi ce urmează.

Pentru că ce urmează să se întâmple

e partea mea preferată.

Vrei să știi de ce?

Cum adică, și-au sacrificat copiii?

Creaturile alea din pădure...

Au fost oameni cândva.

Au făcut un...

un pact cu ceva îngrozitor.

Dar... eu nu am văzut.

Nu puteam să văd. Eu...

E în regulă.

- Ești bine. - Trebuie să o scoatem de aici.

- Iubire, hai să plecăm, bine? - Nu. Boyd a fost aici. Unde e Boyd?

- Îl găsesc eu. Du-te! - Nu putem să plecăm fără el.

Fatima, trebuie să plecăm! Haide.

- Ellis! - Te rog.

Nu. Sunt ok, pot...

Hei! Ajută-mă.

Știu.

- Ești ok. Haide. Kenny. - Dar nu putem...

O să fie bine.

- Haide, iubire. - Bine?

Trebuie să plecăm.

O să fim bine. Haide.

E în regulă. Haide. Te țin eu.

Te țin eu.

Ești bine?

- Da. - Bun, haide. Să mergem.

Boyd?

Boyd!

Boyd?

Trebuie să ieșim de aici. Bine?

- Bine. - Trebuie să o luăm pe acolo.

Salut, Kenny.

Mă bucur să te revăd.

- Nu. - Mișcă-te!

Acum! Mișcă! Du-te!

Continuă! Mișcă-te!

O să reușim! Continuă!

Haide!

Ai grijă! Ce naiba!

Cum? El...

- Știu. - Noi... l-am ars!

- L-am ars, la naiba! - Știu!

- Doamne. Cum... a ajuns... - Bebelușul.

Ce?

Bebelușul.

L-am văzut cum a crescut.

Bine? L-am văzut cum se ridică

și zâmbește.

Tu...

Tu vrei să-mi spui că Fatima a născut chestia aia?

Asta vrei să-mi spui?

Da.

- Ești bine? - Da, sunt bine. Poți să-mi...

Poți să-mi spui ce se întâmplă?

- O să-ți spun. - Donna!

Ai vreo veste de la Boyd?

Oamenii încep să se întoarcă.

- Ar trebui să plec. - Da.

Probabil e cel mai bine.

- Donna, ce dracului se întâmplă? - Vino aici.

Iisuse.

Lasă ăla jos.

E aici să ne ajute.

Hai... la naiba, știm cu toții că nu-i încărcat!

Pune-l deoparte.

Acum, du-te. Nu ai altceva de făcut aici.

Bine. Atunci rămâi.

Elgin.

Elgin?

Kristi e aici să te ajute.

Mă auzi?

Trebuie să te întorci. Bine?

Haide.

- Cu grijă. Bine. - Gata. Haide.

Acum e momentul în care îmi spui ce s-a întâmplat.

Sara i-a scos ochiul cu o șurubelniță.

A avut motivele ei.

- Poți să-mi aduci un scaun? - Da.

Bine.

Bine.

Mulțumesc.

Bine, Elgin,

poți să-ți dai mâna?

Bine.

Poți să-l coși?

Da, o să fac tot ce pot.

Donna, de ce...

- Vorbim mai târziu. Doar... - Donna?

Da! Stai puțin, Clara!

S-a întors Fatima. Ea și Ellis urcă dealul.

- Bine. - Ce s-a întâmplat?

Nu, nimic! Ieși!

- Îmi aduci niște gheață? - Da. Du-te!

Da.

Boyd! Ce...

Ce...

Boyd, ce facem?

Nu ar trebui... noi...

Ce naiba e aia?

Ce...

Ce e aia? Ce... Boyd!

Bine.

Boyd.