Cuba and the Cameraman

UN DOCUMENTAR ORIGINAL NETFLIX

Dragă popor cubanez,

cu deosebită durere, trebuie să anunț poporul nostru

că Fidel Castro Ruz, comandantul nostru suprem, a murit.

Sunt foarte puțini oameni.

Străzile sunt aproape goale.

Strada e, practic, goală.

Suntem în doliu.

Fidel! Mărețul!

Comandantul veșnic!

Suntem la serviciul memorial al lui Fidel.

Eu sunt Fidel!

Niciunul dintre oamenii ăștia n-au mai trăit fără Fidel.

N-am cunoscut Cuba fără Fidel.

Ce părere ai despre momentul ăsta?

Fidel e cel mai mare din istorie.

Fidel, vei rămâne veșnic în sufletele noastre.

Fidel va fi mereu cu poporul nostru.

Când am ajuns prima oară, celularele nu existau

și aveam vreo 20 de ani.

M-am tot întors în cinci decenii,

împrietenindu-mă cu toată lumea,

încercând să spun povestea Cubei.

Fidel înscrie!

E începutul înregistrării?

E începutul anilor'70.

Testăm prima generație de camere video

și filmăm prin New York.

Am început cu eșecurile comunității noastre.

Fără contract! Fără muncă!

Am vorbit cu taximetriștii în grevă pentru salarii corecte.

Ce părere ai despre contract?

E nasol.

De ce nu e bun?

Numai șefii se aleg cu totul.

Nu mă filma!

O să-ți dau cu aia în cap!

Hotărârile prevăd patru minute.

Îmi ești dator cu favoarea asta.

Am documentat cum consiliile școlare au tratat cererile părinților furioși.

Filmele de început încercau să îndrepte lucrurile.

Luptam pentru case mai bune.

Priviți starea acestei clădiri,

de ce nu sunt condiții de locuit.

Aici e în spate.

E dezgustător să trăiești așa.

Vă vine rău deja, nu?

Am demascat fabricile de sclavi din Cartierul Chinezesc.

E incorect, fiindcă am lucrat pantalonii ăștia pentru 12 cenți,

dar am văzut că, în centru, se vând cu circa 13$.

Am nevoie de alt conector. Ai alt EKG?

Și am arătat pericolele reducerii bugetelor din spitalele noastre.

Dă-mi un conector din ăla. Ăștia nu sunt buni.

Să încheiem.

Dincolo de orizont, în Cuba...

se desfășura o Revoluție.

Am auzit că Fidel Castro implementa

programele sociale pentru care luptam noi în New York.

Asistență medicală gratuită,

educație pentru toți

și case pentru toată lumea.

Luptăm

pentru ca muncitorii noștri să nu fie prizonierii milionarilor americani.

Ei sunt furioși pe revoluția noastră socialistă,

care are loc chiar sub nasul Statelor Unite.

Poporului cubanez i s-a promis prin Revoluție

sfârșitul exploatării economice.

S-au ales cu un stat polițienesc.

Și vă pot asigura că în Cuba va fi iar libertate cândva!

SUA au încercat să slăbească și să izoleze Cuba

prin acțiuni militare și embargouri economice.

Până în 1972, sute de mii de cubanezi fugiseră de Revoluție.

Care sunt condițiile în Cuba?

Foarte proaste. E tot mai rău.

Era atâta înverșunare, pro și contra,

că am vrut să vedem Revoluția cu ochii noștri.

Am pornit la drum pe vasul ăsta

și ne-am luat camerele video în Cuba.

Ne-am împrietenit întâi cu familia Borrego.

Aceasta trăia într-o fermă mică, lângă Havana.

Cristobal, ce vârstă ai dumneata?

64 de ani.

Cine sunt oamenii ăștia?

El e fratele meu, Ángel.

Iar el e fratele meu, Gregorio.

- Și sora ta, Lilo? - Da.

Suntem țărani de când ne știm

și ne-am cultivat singuri hrana.

Gregorio, de ce faci asta?

Facem asta ca să avem mai multe banane.

Toaletarea întărește arborii.

Cristobal, ce faci?

Scot pietrele de pe terenul statului.

Ești plătit pentru munca asta?

Nu. Sunt voluntar.

Așa contribui eu la Revoluție.

E pentru binele țării.

Gregorio, când termini de muncit, ce faci?

Îmi place să beau, să petrec și să cânt.

Așa e normal.

Port o sticluță cu mine și nu pot trăi fără ea!

Ce se întâmplă?

Aveți bere?

N-avem bere.

Va trebui să bem rom.

- Rom adevărat! - Dați-l pe gât!

Avem musafiri din străinătate

Suntem bucuroși să-i primim

Să ne simțim bine și să cântăm

Cele mai frumoase sentimente

Se nasc cântând la instrumentul indecent

Copii!

Lângă ferma familiei Borrego

se află una dintre școlile revoluționarilor.

Pot automatiza procesul,

dar trebuie să înțeleg cum funcționează.

Ce oră e asta?

Genetică.

Biologie.

E biologie moleculară.

Înțelegeți, copii?

Da!

Înțeleg biologia moleculară? Glumești?

Ce vrei să te faci?

Doctoriță.

E bine să ai un doctor în familie.

Dar tu?

Ingineră.

Și amicul meu?

Psiholog.

Ai terminat?

Vrei să plec?

Nu.

Gata distracția! Înapoi la biologie.

- Pa! - Mi-a părut bine.

Pe lângă educație, ei construiesc mii de apartamente.

Construiți mai multe acum?

Mult mai multe.

Ne asigurăm că toți muncitorii vor avea casă.

Toți cubanezii au servicii medicale gratuite.

Cât costă asta?

Nu mă costă nimic.

Trebuie doar să le mulțumesc.

Fidel finanțează programele sociale

prin subvenții și ajutoare din Uniunea Sovietică

și pariind totul pe succesul recoltei de trestie de zahăr.

De ce tăiați trestie de zahăr ca ocupație?

Fiindcă n-am avut șansa de a învăța.

Și copiii dv.?

Toți copiii mei merg la școală.

Toți șapte.

Voi mergeți la școală?

Da. Toți.

Ce vreți să vă faceți?

Eu vreau să fiu medic veterinar.

- Și tu? - Profesoară.

Asistentă medicală.

Suntem în 1975, iar Revoluția dă roade.

Magazinele statului sunt toate pline.

Cum s-a schimbat strada asta?

Anul ăsta,

strada a devenit minunată și sunt mult lucruri frumoase.

Ce fel de lucruri?

Un magazin de pantofi.

O pizzerie.

Și alte lucruri interesante.

Pentru ce e aia?

E maioneză pentru salată.

Cidru, ca să închinăm pentru primul nostru Congres.

Au trecut 16 ani de la începutul Revoluției.

Fidel convoacă primul Congres al Partidului Comunist.

Filmăm?

Ne-am străduit să filmăm discursul de 20 de ore al lui Fidel.

Vă mulțumesc, tovarăși, pentru eforturile voastre.

În numele Comitetului Central,

vă îmbrățișăm.

Patria sau moartea! Vom triumfa!

Vă place Fidel?

E mărețul nostru conducător și prim-ministrul

care ne-a guvernat de la Revoluție încoace.

GOOD MORNING AMERICA VINERI, 1 OCTOMBRIE 1976

Azi, cineastul Jon Alpert a venit cu echipa sa.

Căruciorul ăsta pentru copii, cu echipamentul vostru în el,

v-a ajutat să-i luați un interviu în exclusivitate lui Fidel Castro?

Era prea greu să-l cărăm.

A trebuit să-l punem acolo.

Am observat că Fidel se uita la noi.

Nu cred că mai văzuse așa ceva.

Datorită curiozității lui, am făcut primul interviu

acordat jurnaliștilor americani în ultimii doi ani.

Cine îl poartă, tu sau ea?

E foarte greu.

Aveți un mesaj pentru poporul Statelor Unite?

Am mereu un mesaj de prietenie pentru poporul american.

Pentru spiritul său muncitor,

pentru intelectuali și muncitori,

pentru progresele lor științifice și tehnice.

Le urăm tot norocul din lume.

În ceea ce privește guvernul,

nu există deloc simpatie între guvernul cubanez și cel american.