From - Second Season

Din episoadele anterioare...

Trebuie să ne întoarcem. Nu putem fi aici.

- Opreşte autobuzul! - Toată lumea să stea jos!

Se vor întâmpla lucruri rele dacă...

Opreşte naibii autobuzul!

- Donna! - Ce e?

Este un autobuz parcat în faţa restaurantului!

O femeie a rămas blocată în beciul casei de acolo.

Avem nevoie de ajutor.

Casele nu se prăbuşesc aşa pur şi simplu.

- Jim. - Aşteptă. Aproape am reuşit.

Elgin?

Am nevoie de ajutor aici.

- Tată. - Julie.

Ca să ne scoateţi pe toţi trei teferi de aici trebuie să vă mişcaţi încet.

- Trebuie s-o faceţi cum trebuie. - Tată, apune soarele în curând.

De aceea ne veţi lăsa aici.

- Atenţie! Plecăm ! - Aşteaptă.

- Porneşte... - Nu. Donna, nu!

- Adu-i înapoi! - Nu putem să-i abandonăm!

În restaurant acum!

Şi eu te iubesc, tată.

Trebuie să intrăm. Să mergem! Înăuntru!

Sunt aici.

- Trebuie să plecăm. - Unde suntem?

Sub oraş.

Aici trăiesc monştrii. Aici dorm ei.

E un tunel. Te rog, ajunge până afară. Repede!

Victor.

O parte din mine vrea să meargă în Islanda

cu cel mai grozav tip pe care l-am cunoscut în cel mai aiurea loc.

Ce vrea cealaltă parte?

Să se întoarcă şi să afle că femeia de care m-am îndrăgostit m-a aşteptat.

E cineva acolo?

Pot să te ajut dacă mă ajuţi şi tu.

Ai reuşit.

Nu avem prea mult timp. Trebuie să mă omori.

Ce naiba? Unde suntem?

Am avut o înţelegere. Ai spus că o să mă omori.

Iisuse!

Cine ţi-a făcut asta?

Eşti din oraş?

Din oraş, da.

Mereu am crezut că oraşul este cel mai rău lucru.

Iar apoi am trecut prin copac.

Ai ajuns aici prin copac?

Da.

Prin copac, da.

Intri într-un loc, ieşi în altul.

Uneori rămâi blocat, alteori eşti prins în capcană.

Atunci te prind ei.

Cine?

Ai un chip blând.

Cum te cheamă?

Boyd.

Eu sunt Martin.

De cât timp eşti aici, Martin?

- A trecut... - Îmi pare rău.

Obişnuiam să număr zilele, dar nu am suportat să număr anii.

A trecut mult timp de când nu am mai văzut bunătate.

De aceea trebuie să pleci înainte să se întoarcă ei.

- Nu plec fără tine. - Boyd.

Eşti... puşcaş marin?

Semper fi.

- Nu lăsăm pe nimeni în urmă. - Sigur.

Eu te ajut pe tine, tu mă ajuţi pe mine. Aşa funcţionează. Ai înţeles?

Boyd, dacă vrei să mă ajuţi, omoară-mă.

Te rog.

- Toată lumea să se calmeze. - Cum îndrăzneşti?

Calmaţi-vă naibii odată!

Vă rog.

Nu ai făcut încă nimic grav.

Asta este doar o mare neînţelegere.

Oamenii sunt supăraţi. Dar dacă ne lăsaţi să plecăm...

Vrei să pleci?

Habar nu ai ce te aşteaptă acolo.

Unde e Kristi?

Este în spate cu fata din autobuz, asistenta.

Ia loc.

Şi tu. Stai jos!

În regulă...

Ştiu că este înspăimântător,

dar nu noi suntem duşmanul.

Duşmanul e acolo afară.

- E ciudat că spui asta. - Te rog, lasă-mă să vă explic.

În regulă. Să începem cu copacul pe care l-aţi văzut pe şosea.

De unde ştii despre copac?

Toată lumea vede copacul.

DIN

Cât mai e până la oraş?

E prea departe. Acolo. Ne putem ascunde până dimineaţă.

- Da. - Bine.

Trebuie să facem linişte. Nu e niciun talisman aici.

- Ale cui sunt lucrurile astea? - Asta e a mea.

De ce e aici?

Vin aici uneori.

Şi am nişte mâncare pentru noi.

Mari.

Cum ai putut face asta?

Trebuia să luăm masa împreună.

Veneam să mă întâlnesc cu tine şi trebuia să luăm prânzul.

- Ştiu. - Ai fost aici tot timpul?

Au trecut şase luni. Nu ai sunat. Nu ai...

Ştii, părinţii tăi şi cu mine...

am mers la poliţie.

- Mari, nu înţelegi... - Aiurea!

În tot acest timp ai fost la nici două ore distanţă,

cu aceşti oameni înarmaţi.

Femeia aceea nenorocită...

Parcă te-ai fi alăturat unui cult.

- Trebuie să plec de aici. - Nu poţi să ieşi din restaurant.

- Dă-te din calea mea! - Trebuie să mă asculţi, bine?

Nu poţi să-mi spui ce pot să fac şi ce nu pot să fac.

Uite ce e...

ştiu că ai suferit

şi că asta este foarte aiurea...

dar trebuie să mă asculţi, bine?

Locul ăsta...

nu este ceea ce crezi.

Cum te simţi, Jim?

Cred că mi-am rupt o coastă. Îmi este greu să respir.

Stai liniştit. Vom fi bine.

Ai mai făcut asta vreodată? Ţi-ai petrecut noaptea ascunzându-te?

Te-ai simţi mai bine dacă aş spune da?

Ce naiba? Ce naiba?

Nu pot să mă mişc.

- Ajutor! - Te cheamă Rick, nu?

- Brick. Numele meu e Brick. - Trebuie să te calmezi, amice.

Trebuie să mă scoţi de aici, bine? Te rog.

- Brick, Brick. - Mă doare pieptul.

- Brick... trebuie să faci linişte. - Da.

- Vin la tine, amice, bine? - În regulă.

Nu pot să respir.

- Nu pot. - Ba da, poţi.

Vorbeşti, nu? Asta înseamnă că poţi să respiri.

Uşurel şi cu grijă.

Bine?

Tom?

Aproape am ajuns.

Rahat, sunt blocat!

Haide, omule. Nu te mai mişca.

Uită-te la mine.

Mă vezi?

Da, da, te văd.

Este... Nu prea-mi plac spaţiile înguste.

Îmi pare rău.

Doar... Trebuie să faci linişte. Sunt aici.

Suntem amândoi aici şi vom ieşi din asta.

Trebuie să rămânem calmi şi să nu înrăutăţim lucrurile.

Dar cel mai important,

trebuie să facem linişte.

Cât de linişte putem.

De ce?

Haide, omule. Trebuie să fie ceva.

Chiar dacă mă eliberezi, după aceea ce facem?

- Nu cred că pot să ajung în oraş. - Ba da, te car eu.

În oraş avem oameni... o doctoriţă.

Te poate ajuta. Uite, vezi asta?

Am găsit-o în pădure. Ne protejează.

Ne ţin în siguranţă. Nu-ţi vor putea face rău acolo.

Crezi că acele chestii care ies noaptea din pădure au făcut asta?

Ele sunt doar vârful suliţei.

Ce-ai spune să schimbăm subiectul?

Martin, de unde eşti?

- Dintr-un oraş mic. Millbrook. - De unde?

- Millbrook? - Pierzi timpul.

Dumnezeule!

- Vin. - Ce...

Nu ai timp, Boyd.

E întuneric în pădure.

Coşmaruri pe care nici nu poţi să ţi le imaginezi.

Lucruri pe care nu trebuia să le vedem. Lucruri care...

Trebuie să ieşi de aici înainte să se oprească muzica.

Nu!

Cu cât atragi mai mult atenţia asupra casei,

cu atât mai mult chestiile alea vor da târcoale pe aici.

- Nu pot să nu fac nimic. - Exact asta vei face.

Tu... Vino, stai jos.

Julie, cea mai bună şansă a tatălui tău

este să stea exact unde este până dimineaţă.

Oamenii făceau asta tot timpul aici, se ascundeau.

Aşa a supravieţuit şeriful Boyd şi familia lui în prima noapte.

Ştiu.

Tot ce putem face acum este să aşteptăm.

Vrei un ceai?

Care... care este cartea ta preferată?

- Poftim? - Citeşti, nu?

Care e cartea ta preferată?

Încerci să-mi distragi atenţia.

Da.

Da, poate.

Dar tot trebuie să-mi răspunzi la întrebare.

Chiar când credeam că viaţa nu mă mai poate surprinde.

Alo!

E cineva aici?

Asta este o benzinărie ciudată.

Da.

Întreg locul acesta este ciudat.

E ca şi cum am nimerit în delirul cuiva care a luat LSD.

Cred că există locuri şi mai rele în care să fii blocat.